Blestemul (3)

Ionel nu credea în blesteme, în ghicitul viitorului sau alte vrăjitorii, deși provenea de la țară, iar părinții lui erau oameni cu frică de Dumnezeu și teama de alte fenomene pe care nu le puteau explica. Tânărul avea o fire pragmatică și adaptată vieții urbane, având încredere doar în ce-i vedeau ochii și îi percepeau celelalte simțuri. De aceea și-a ieșit din pepeni după reacția îngrozită a prietenului său.

– Măi, tu ești prost? Încă te mai gândești la ce ți-a spus o țigancă nervoasă pentru că ai intervenit în afacerea ei? Înțelege și tu că întâmplările din ultimele zile au fost doar coincidențe nefericite. Bătrâna era slăbită și i-a scăpat balustrada din mână, de aceea s-a prăbușit pe scări, cum se poate întâmpla și altora. Bătrânul avea probleme cu feciorii lui de mai multă vreme, de te miri că a scăpat cu viață din celelalte bătăi. Nu e vorba de niciun blestem, doar în capul tău.

– Ți-e ușor să vorbești, răspunse cu năduf Cornel. Nu ești tu acela care a simțit uitătura întunecată a vrăjitoarei și nici nu ai cum să știi ce coșmaruri trebuie să suport în unele nopți . Parcă aș fi condamnat pe viață.

Micuțului prieten i se făcu milă de vlăjgan și se așeză alături, adresându-i cuvinte reconciliante de data asta.

– Dacă tu crezi asta, nu prea am șanse să te conving de contrariu. Dar îți propun un experiment prin care vei descoperi că am dreptate. Alegem un cerșetor la întâmplare, îi dai câțiva lei și așteptăm să vedem ce se întâmplă cu el. Dacă rămâne în viață, îmi promiți că uiți toată această prostie și revii la starea ta dinainte. Dacă nu, o să-ți respect crezul și-ți voi fi alături.

Cornel îl privi fără să-l vadă, cu gândul la posibilele consecințe ale acestei încercări. Pe de altă parte îl tenta să scape de vina care-i mustra conștiința în fiecare clipă.

– Nu, nu pot să mai risc viața unei persoane, chiar dacă e vorba de un cerșetor. Ar fi încă o crimă din partea mea.

Ionel insistă și mai mult, luându-i mâna cât o lopată între palmele lui și îmbărbătându-l cu glas molcom.

– Îți promit că nu se va întâmpla nimic. Sunt atât de convins, încât aș pune pariu pe viața mea. Mergem pe terasa din centru și alegi omul pe care-l vrei, că sunt destui în fiecare zi. Numai să nu fie și de data un bătrân cu un picior în groapă, chiar dacă ai o slăbiciune pentru ei.

Micuțul era încăpățânat când își dorea cu adevărat ceva, de aceea nu l-a slăbit pe prietenul lui până i-a acceptat propunerea. A doua zi, ajunși pe terasa restaurantului și având câte o halbă în față, au luat în colimator locurile în care cerșetorii își exercitau talentul în a atrage mila trecătorilor. De acolo se puteau vedea acum doi: unul bandajat la picioarele care se părea că-i lipseau de la genunchi, iar celălalt cu ochelari negri și un băț alb de nevăzător.

– Ia zi, pe care-l alegi?, că amândoi par bătuți de soartă, l-a încercat Ionel.

– Nu pot să o fac și pace!, a răspuns printr-un geamăt prietenul său. Deși nu-i cunosc, nu cred că mi-aș ierta să le curm viața, cât o fi ea de amărâtă.

– Te asigur încă o dată că nu va muri nimeni. Mâine revenim aici și o să te convingi cu ochii tăi că vor fi tot la locul lor.

Îmboldit încontinuu, Cornel se văzu nevoit să scape de gura lui sâcâitoare și s-a îndreptat spre nevăzător. După ce s-a fâțâit câteva minute în jurul lui – în ciuda prietenului care-l încuraja prin gesturi evidente – a scos o bancnotă de cinci lei și a depus-o în pălăria de lângă cerșetor. Imediat după aceea, s-a întors la masa lui, ca un hoț care se teme să nu fie prins asupra faptei.

– Ai văzut că n-a fost greu, i-a spus Ionel cu un zâmbet ce s-ar fi vrut molipsitor. Acum, poți să-ți savurezi berea liniștit, iar mâine revenim pentru a-ți demonstra că nu s-a întâmplat nimic rău.

A doua zi, cam pe la aceeași oră, s-a adeverit că micuțul lui prieten a avut dreptate: orbul era prezent la locul lui, fără să arate că ar fi avut ceva de suferit. Cornel a răsuflat ușurat, iar gândurile negre l-au părăsit precum norii mânați de un vânt binefăcător. De aceea au zăbovit mai mult, iar spre casă au plecat doar când a început să se însereze. Discutau cu vervă, glumeau pe orice subiect, mânați de gânduri bune și bucuroși că au trecut peste o perioadă mai dificilă în prietenia lor. Ajunși la câțiva pași de strada lor, au fost surprinși să vadă cum un bărbat își bătea zdravăn copilul care avea doar doisprezece ani.

– Iar s-a îmbătat Tibi, a dedus Ionel. De data asta se descarcă pe Florin.

Bătăușul era la poarta casei sale, unde l-a prins pe băiat cu o mână de braț, iar cu cealaltă îi căra lovituri cu o gheată peste cap și pe unde nu apuca victima să se ferească. Cornel nu a putut suporta cruzimea pe care o vedea și s-a grăbit să intervină, deși prietenul lui a încercat să-l oprească.

– Nu te băga, că o să iasă cu scandal, i-a spus micuțul.

Dar macaragiul era pornit și după câțiva pași a ajuns să-l prindă pe Tibi de mână.

– Nu mai da, măi omule, că deja i-ai spart capul și l-ai umplut de sânge, a strigat el la bătăuș.

Dar bețivul s-a oțărât și mai tare, lăsând copilul și încercând să-l lovească de data asta pe cel care intervenise. Firește că nu a avut șanse în fața namilei de om, care l-a împins cu putere în curte, unde a căzut la pământ. Cornel s-a întors apoi spre Florin și l-a examinat îndeaproape. Se vedea clar că avea nevoie de îngrijire, dar până la spital era prea mult de mers.

– Hai la noi acasă, să te pansăm, și o să te întorci dimineață, când tatăl tău o să fie treaz.

Copilul a acceptat, suspinând cu lacrimi în ochi, iar apoi l-au luat amândoi de mână. Așa au parcurs câțiva metri, când gheata băiatului, aruncată de Tibi, l-a lovit pe Cornel și a ricoșat pe șosea. Băiatul s-a desprins de ei să o recupereze și să-și încalțe celălalt picior, astfel a ajuns rapid pe partea carosabilă. Autoturismul care trecea cu viteză l-a lovit în plin, proiectându-l câțiva metri, ca pe o păpușă din cârpe. Nenorocirea i-a năucit pe toți, iar tinerii prieteni s-au grăbit spre trupul nemișcat. Acolo au putut vedea că starea în care arăta copilul era incompatibilă cu viața.

– Numai eu sunt de vină!, a urlat sfâșietor Cornel în timp ce-l strângea în brațe. Blestemul mă urmărește!

– Nu se poate, i-a răspuns Ionel. Doar ai văzut că orbul a trăit.

– Orbul acela nu era orb cu adevărat, iar eu am observat asta. I-am dat bani doar ca să-ți fac pe plac, nicidecum de milă.

Culegeri

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Culmea somnului: să te culci la 1 și să te trezești la altul.

* Șase studenți români și șase unguri călătoresc cu trenul. Înainte de urcare, toți cei șase români își cumpără câte un bilet, în timp ce ungurii cumpără doar unul pentru toți. Când apare controlorul, toți cei șase unguri se înghesuie în toaleta de la capătul vagonului. Controlorul vine, verifică biletele românilor și când ajunge la toaletă, strigă:
– Biletul la control!
Pe sub ușă apare biletul, controlorul îl ia, îl verifică și îl bagă înapoi, tot pe sub ușă. Românii rămân mască. La întoarcere, studenții unguri cumpără un bilet, românii – niciunul. Ungurii zâmbesc și își dau ghionturi. Când vine controlorul, studenții unguri se înghesuie repede într-o toaletă, iar cei români în cealaltă. Înainte ca omul cu biletele să ajungă la ei, unul dintre studenții români se strecoară afar’ din toaletă, se duce în fața toaletei unde erau ungurii, bate la ușă și strigă:
– Biletul la control!!!

* Cum a aflat un român că e alergic la prune: „După 3 litri de țuică mă simțeam cam rău”.

* ANUNȚ
Pentru a evita discriminarea pisicilor negre, noi vi le vopsim în orice culoare doriți. Afacerea cu ciorile vopsite a dat oricum faliment, din cauza concurenței acerbe.

* Comandantul către ostași:
– Meningita e o boală foarte grea. După ea, ori mori, ori devii prost. Eu cu fratele meu am fost bolnavi. El a murit, dar eu am avut noroc.

* – Ce-ai făcut duminică?
– Am fost plecat la pescuit de bibani.
– Și ai prins mulți?
– Niciunul.
– Și atunci de unde știi că erau bibani?!

* Bulișor către Bulă:
– Tată, azi profu de mate m-a pus să găsesc cel mai mic multiplu comun.
– Nu l-au găsit nici acum?!
– Nu, de ce?
– Păi, îl caută de când mergeam eu la școală!

* Nu știu cărui bărbat aparține, dar a zis-o bine: „două obsesii am, vizavi de soție: să nu mă înșele și să nu mă prindă!”

* Mai bine burtă de la bere decât cocoașă de la muncă.

* „Sânii sunt mingile naturale anti-stres, însă, în mod ironic, sunt atașate de cel mai stresant dispozitiv”

* Un bărbat adevărat nu sufocă femeia cu mesaje și poze. Se duce la ușa ea, chiar dacă-i deschide bărbat-su!

* Piesa anului 2025 la nunți: „Descunună-mă părinte… c-am fost prost și fără minte!”

* Medicul, grăbit și nervos:
– Dumneata de ce suferi?
Pacientul:- Domnule doctor, eu nu mai pot să urinez…
Medicul:- Câți ani ai?
Pacientul: – 80…
Medicul: – Ai urinat destul! Următorul!

* La spovedanie vine o tipă super frumoasă, super sexy, care avea și un decolteu generos. Preotul, privind-o, exclamă:
– Ooooh, Doamne!!!
De sus se aude o voce:
– În sfârșit, m-ai chemat pentru ceva ce merită!!!

* – Iubire, ce avem bun de mâncare în seara asta?
– Ciorbă.
– Iar ciorbă? Și altceva?
– Cartofi.
– Daaaa, eu vrea cartofi.
– Perfect, îi găsești în ciorbă.

* Tatăl vine la grădiniță să ia copilul. Educatoarea întreabă:
– Care e al dvs.?
– Ce contează? Mâine oricum îl aduc înapoi.

* Când mă voi sătura să trăiesc bine, mă voi căsători și voi suferi ca toți oamenii normali.

* Poate vă mai amintiți…
Undeva în Oltenia era un sat care se chema Găurica, iar în sat era o prăvălie care tot Găurica se chema. La prăvălie erau doi vânzători: pe unul îl chema Tache, pe celălalt, Tică.
A venit un copil să cumpere tuș. La prăvălie era numai Tică, care i-a spus copilului:
– Nu-ți vând până nu e și Tache cu mine.
Altădată, a revenit copilul tot după tuș, iar acolo era numai Tache, care n-a vrut să-i vândă fără Tică.
A venit copilul pentru a treia oară, când era și Tică, dar și Tache, însă nu era tuș.
Atunci, copilul cel nebunatic îi explică tatălui său:
– Când fu Tică, nu fu Tache. Când fu Tache, nu fu Tică. Când fu Tache și cu Tică, nu fu tuș la Găurică.

* Un țigan face baie într-un lac și-și lasă rufele pe mal. Când a ieșit din apă, nu și-a mai găsit îmbrăcămintea. Intră în cimitir, ia 2 funde de la coroană și își pune una în față, iar alta în spate. Pe stradă se întâlnește cu un polițist.
– Băi, țigane, trebuie să plătești amendă!
– Pentru ce, dom’ polițist? Că nu sunt dezbrăcat și nu am avut ce să fac dacă mi-au furat rufele?
– Pentru ce scrie pe funde, mă prostule! În spate poți citi „Aici și-a depus familia ultimele sărutări”, iar în față: „Pupă-l pe Gogu, ca să nu se mai scoale-n veci”.

* Știați că vegetarienii nu îmbătrânesc niciodată?
Ei se ofilesc!

* – Vă pot deranja puțin?
– Cu ce vă pot fi de folos?
– Cu nimic. Am vrut doar să vă deranjez.

* – Vecine, hai la cafea.
– Nu pot acum, vecină dragă, rămâne pe altădată.
– Bine, dar altă dată, ceașca nu o să fie proaspăt epilată.

* Dacă vrei să vezi panică în ochii unui bărbat, întreabă-l:
– Iubire, tu știi ce zi este azi?

* – Ce condiții trebuie să îndeplinească un candidat la viitoarele alegeri parlamentare?
– Să aibă pușcăria gata făcută…

* Relația e serioasă atunci când bărbatul începe să iasă din apartamentul femeii cu punga de gunoi.

* Fetele care au impresia că sunt speciale, doar pentru că aleargă 3-4 fraieri după ele, ar trebui să știe că și la fotbal aleargă 22 bărbați după minge, dar ei vor doar să înscrie, nu să păstreze mingea!

* Un renumit post de televiziune ia un interviu unui milionar.
– Cum ați făcut avere?
– Aveam un singur leu în buzunar. Am cumpărat două mere, le-am spălat, le-am șters și le-am vândut cu doi lei.
– Și apoi?
– Apoi am cumpărat patru mere.
– Și după aceea?
– A murit mătușă-mea și mi-a lăsat zece milioane de dolari!

* – Când îți dai seama că ești prea bogat?
– Atunci când te strigă Marian Ceaușescu pe stradă: „Dă, bă borfașule, banii înapoi!”

Racolțisme (58)

* Dictatorii nu apelează niciodată la psiholog, oricum sunt irecuperabili.
* Dacă îți falsifici trecutul, nu te aștepta ca viitorul să-ți ofere o fericire autentică.
* Încurajările sunt la fel de mobilizatoare pentru om precum e vântul din pupa pentru veliere.
* Nu te grăbi să te însori cu o bijuterie de fată, până nu te convingi că e bine șlefuită.
* Se poate plânge și de fericire, dar nicidecum cu lacrimi amare.
* Iubirea pentru om e ca apa pentru plante, dacă nu au parte de ea, se usucă și devin ațoși.
* E periculos să deții o tehnologie evoluată dacă nu ai și conștiința adecvată.
* Ziua se socotesc orele de muncă, noapte se numără oile, iar dimineața – minutele de somn furate după alarma de deșteptare.
* Lumina stelelor care s-au stins nu dispare niciodată, ci transcende în alte dimensiuni.
* Filozofia este aceea care ne dovedește cât de complicată poate deveni o idee simplă.
* Masele de oameni au nevoie de teorii conspiraționiste pentru a le distrage atenția de la ce se întâmplă în realitate.
* Omul are tendința să creadă că pătura a intrat la apă dacă nu-l mai cuprinde, nicidecum că el s-a întins mai mult.
* Nu contează în ce crezi, dacă acea credință te ajută să mergi cu bine mai departe.
* Dacă vrei să fi apreciat, adaugă mereu miere în cuvinte, lumină în priviri și căldură în suflet.
* Nu-ți face griji că soarele o să facă implozie peste câteva miliarde de ani, important este ce vei face după răsăritul lui de mâine.
* Învață să îmbătrânești cu demnitate de la florile care se ofilesc fără să se plângă.
* Chiar dacă stomacul nu are fereastră, ne străduim să arătăm că nu îl neglijăm câtuși de puțin.
* E nevoie de foarte mulți factori pentru ca din amalgamul universului să se instaureze ordinea, dar ajung doar câteva erori pentru a reveni în haos.
* Până să ajungi la adevăr, multor minciuni trebuie să le faci față.
* Doar cel care dispune de multă răbdare poate să îmblânzească timpul.
* Amintirile ni le preparăm în timp și fiecare le condimentează după cum îl duce mintea.
* Chiar și cel mai dur dintre oameni simte nevoia de câte o mângâiere.
* Aurora boreală e modalitatea prin care Universul încununează nopțile cele mai frumoase.

Blestemul (2)

Au trecut mai multe zile de la experiența neplăcută din centrul vechi al orașului Baia Mare, dar Cornel era la fel de afectat. Avea coșmaruri aproape în fiecare noapte, înspăimântat de femeia cu privire aprigă care se răstea la el, iar alteori îi râdea batjocoritor în față, provocându-i spasme și transpirație la trezire. Nici nu mai avea curajul să meargă cu Ionel pe terasa preferată, deși acesta îl asigura că fetița care cerșise atunci nu-și mai făcuse apariția. Probabil au găsit un alt loc, unde nu patrula polițistul cu pricina.

Mângâierea sufletească și-o găsea tot lângă bătrâna Ileana, alături de care se simțea în largul lui, povestindu-și unul altuia gândurile și amintirile dragi. Tristețea l-a cuprins când ea l-a anunțat cu bucurie că s-a eliberat locul mult așteptat la azil, iar de mâine nu o să se mai vadă, decât dacă o să vină acolo în vizită. Și femeia regreta că pierde un prieten atât de bun, dar trebuia să înțeleagă că nu ar fi putut trece singură peste iarnă.

– Domnu’ Cornel, ia de la mine mai multă sămânță, că mai rămâne destulă din ce-am adus de la țară, l-a invitat ea cu glasul duios. Oricum îți sunt datoare, după ce mi-ai plătit-o de atâtea ori și nu ai binevoit să ți-o duci.

– Numai de sămânță nu-mi mai arde mie acum, mătușică. Aș fi mai mulțumit dacă ai lua banii ăștia, din care să-ți cumperi câte ceva după internare.

Bătrânica nu voia să primească bancnota întinsă, dar Cornel insistă, motivând pe bună dreptate:

– Te rog mult să-i primești, că oricum ți-i dădeam pe parcurs, ca până acum.

În cele din urmă, femeia a acceptat cu lacrimi în ochi și nenumărate mulțumiri, iar apoi s-au despărțit cu speranța că o va căuta într-o bună zi, să vadă cum se simte printre ceilalți bătrâni. De atunci au trecut alte câteva zile, timp în care macaragiul privea dezamăgit spre locul din intersecție, rămas pustiu. Până când a observat un om în vârstă, care s-a instalat acolo tot cu semințe de vânzare. Abia a așteptat să-și termine schimbul, pentru a se lămuri despre cine anume este vorba.

De data asta, curiozitatea l-a făcut mai îndrăzneț de la început și, după ce a cumpărat un pahar mare din aceeași marfă, l-a abordat direct pe noul vânzător.

– Mi se pare mie sau sunteți o cunoștință de-a bătrânei care vindea aici, până nu demult?

Bătrânul cu părul alb și barbă încâlcită l-a măsurat cu privirea la fel de blândă ca a unor raze de soare tomnatice și i-a răspuns molcom.

– Dumneata trebuie să fii domnul Cornel, despre care mi-a povestit Ileana. Era o femeie bună, de aceea am acceptat să stea cu mine, că-i greu când n-ai cu cine schimba o vorbă. Tare rău îmi pare că s-a dus, dar îi păcat să las bunătatea de semințe nevândute, mai ales că mi-e tot mai greu să umblu cu ziare la vânzare.

– Și mie mi-a vorbit de dumneata, iar acum îmi pare bine să vă cunosc. Poate mergem împreună să o întâlnim și să ne spună cum se simte acolo, fără grija zilei de mâine.

Omul se uită se uită mai atent la el, de data asta cu ochii măriți, de parcă nu-i venea să creadă ce aude.

– Dumneata glumești sau habar n-ai ce vorbești?! Ileana s-a dus pe lumea ailaltă, după ce a căzut pe scările blocului și s-a lovit rău la cap. N-a trecut decât o săptămână de atunci.

Cornel a rămas perplex, simțind că-i musai să se așeze pe o dală de alături, pentru a percepe pe îndelete o veste atât de neașteptată. I-au trebuit câteva minute până să-și găsească cuvintele de scuze și regret.

– Îmi pare tare rău… dar eu credeam că s-a internat la azil, după cum mi-a spus că se va întâmpla.

– Aaa, da, se lămuri și moșul. Și eu m-aș fi bucurat dacă apuca să ajungă acolo, dar se pare că Dumnezeu a vrut altceva. Măcar dacă ar fi avut pe cineva apropiat s-o îngroape creștinește, cum și-ar fi dorit.

Ilie îl chema pe bătrân și era la fel de lovit de soartă la bătrânețe cum a fost și Ileana. Venea tot dintr-un sat apropiat, unde trăise bine cu femeia lui, până când aceasta s-a stins de cancer. De atunci, cei doi feciori au început să-l șicaneze și apoi să-l bată de câte ori se îmbătau, că lor le trebuie moștenire. Ultima bătaie l-a băgat în spital, unde a cunoscut un bolnav pe patul de moarte, care l-a ajutat să obțină garsoniera unde stătea acum. Era mică și prăpădită, dar măcar avea liniște și o pensie cât să trăiască de pe o zi pe alta, cu multă cumpănire.

Cornel a prins drag și de acest suflet bun, pe care îl vizita la fel de des cum făcuse cu bătrâna. Și de la el afla multe povești de viață, vesele și triste, din care bătrânul ținea să extragă învățăminte și să se remarce ca om sfătos, cum sunt de obicei bunicii. Și pentru astea, tânărul a ținut să-l răsplătească cu bani, fără să primească semințe în schimb. Ionel era iarăși gelos pe noua legătură a prietenului său, iar faptul că nu-i ținea companie mai mult îl durea și i-o reproșa de câte ori avea ocazia. S-a întâmplat ca, în ultimele două zile, badea Ilie să nu mai apară, ceea ce l-a dezamăgit pe macaragiu, bucurându-l pe micul prieten, care a sărbătorit gătind pentru amândoi cartofi prăjiți cu cârnați, o mâncare stropită cu vin de casă. După care s-au uitat împreună la un meci de fotbal televizat.

Asta s-a întâmplat la sfârșit de săptămână, unul petrecut total împreună, acompaniat de veselia naturală a lui Ionel și cea mai mult artificială afișată de Cornel. Luni, la ieșirea din servici, locul lui Ilie era tot pustiu, motiv de îngrijorare sporită pentru macaragiu. Se gândea chiar să meargă până la blocul de garsoniere, care era situat pe o stradă învecinată cu a lor. Poate bătrânul era bolnav și avea nevoie de ajutor. În timp ce-și făcea curaj să treacă la fapte, intră peste el prietenul și vecinul său, cu un ziar în mână.

– Ia citește ce scrie la pagina poliției, l-a poftit acesta.

Cornel l-a ascultat, găsind imediat articolul cu titlul „Un bătrân omorât în garsoniera lui”. Printre alte detalii, era trecută adresa, numele bătrânului și faptul că bănuiți sunt cei doi fii ai victimei. Zguduit de cele citite, vlăjganul ridică privirea spre Ionel și rosti cu sfâșiere:

– Blestemul!!! Ăsta-i blestemul femeii!

Terapie prin umor

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Nu știu ce m-aș face fără tine, iubitule!
– Și nu ești curioasă să afli?

* Ar putea fi greu să trăiești pe Calea Lactee dacă ai intoleranță la lactoză.

* Un băiat o întreabă pe mama sa:
– Mamă, îmi iei o pălărie? Te roooog! Da, te roooog!
– Dacă nu taci îți rup capul!
– Da, sigur, numai ca să nu-mi iei pălărie…

* – Bună ziua, doamnă învățătoare! Sunt tatăl Andreei, eleva dvs. Ce cadou preferați la începerea anului școlar?
– De la fiecare ce poate, în funcție și de ce lucrează. Dvs. unde lucrați?
– Sunt șofer de dubă la DNA. Vă pot lua de la școală după ore.

* S-a încheiat recensământul. Iașul este al 4-lea oraș ca număr de moldoveni, după București, Cluj și Brașov…

* Sezonul „o să slăbesc până la vară” s-a încheiat…
Sezonul „o să slăbesc până la Revelion” e oficial deschis!

* Merg la farmacie și, în loc de rețetă, îi dau farmacistei, din greșeală, o hârtie cu mâzgălelile fetiței mele. Îmi dă o cutie de Xanax și două supozitoare cu glicerină…

* Soția mea îmi spune că dacă s-ar naște odată, tot cu mine s-ar mărita. Eu nu înțeleg de unde atâta ură la femeia asta.

* Două femei, una cu un băiețel și alta cu o fetiță, nimeresc în același compartiment în drum spre mare. La un moment dat, fata strănută:
– Hapciu!
Băiețelul: – Nolocel!
Mama fetiței, surprinsă: – Vai, doamnă, ce copil manierat aveți!
Peste un timp, fetița iarăși: – Hapciu!
Băiețelul: – Nolocel!
Mama fetiței: – Doamnă, nu pot să cred ce bine l-ați educat…
Trece ce mai trece, iar fetița: – Hapciu!
Băiețelul: – Ai lăcit, culvă mică!

* Fiecare femeie își alintă bărbatul cum vrea: „iubi, pufi, dracu să te ia de bețiv!”

* Profesoara, la ora de română, explică:
– Alinuță, dacă acum poți spune „sunt un copil”, ce vei spune peste câțiva ani?
– Atunci voi spune „eu am un copil”.
– Nu chiar așa de departe în viitor!
– Atunci: „aștept un copil”!

* – Iubi, tu mă mai iubești?
– Da, cum să nu, draga mea!
– Vrei să facem dragoste împreună?
– Împreună cu cine?

* – Uite, dragă, am montat patul de la IKEA fără să mă uit la instrucțiuni!
– Era un dulap.
– Ah… și de ce ai cumpărat un dulap?
– Credeam că e o masă…

* Pregătesc copilul pentru școală. Când mă uit la cheltuieli zici că-l însor.

* – Iubito, tu vrei să mă părăsești, simt asta!
– Ah, ce-ți place să-mi strici surprizele…

* Două blonde:
– Fată, cum se zice corect: Iran sau Irak?
– La ce?

* Avea bunicu o vorbă:
Dacă e sărată pe gât, nu ai ce căuta mai jos.

* – Ce faci, fată, cum a fost cu Ionică?
-Uff, mamăăă, m-a sărutat de mă ustură buzele.
– Te doare când vorbești?
– Nu, fată, când merg.

* De când l-am visat pe Bolojan că mă aleargă cu caietul de datorii… îmi este frică să mai dorm…

* Se apropie Ziua Internațională a Tineretului! Dacă nu mă dor șalele, o să o țin și eu.

* Din cauza scumpirilor, de azi încolo, imnul României se va numi „Descurcă-te române”

* Pe vremea mea, când intrai în clasă pe 15 septembrie, învățătoarea te căuta de păduchi. Acum îi caută pe ăștia de droguri.

* Într-o zi, președintele ales și foarte supărat, cheamă decoratorul care se ocupa de biroul său și îi spune:
– Prima doamnă este foarte supărată și este de părere că această cameră este cea mai urâtă pe care a văzut-o vreodată. Aș vrea să faceți imediat ceva!
– Da, domnule președinte, am înțeles.. voi ordona să se scoată imediat toate oglinzile de aici!!!

* – Tati, ce e aia autocorrect?
– Când tati vrea la bere, mami spune să facă ce vrea și tati nu mai vrea la bere.

* Știți ce-am observat la marea întâlnire din Alaska?
Niciunul nu s-a scobit în nas.

* Vând costum de înmormântare cu tot cu pantofi. Am crezut că mor după una, da’ mi-am revenit!

* Aș merge la psiholog… Dar nu știu dacă își permite să plătească pentru ce o să-l învăț.

* Dacă vrei ca rudele tale să fie cu adevărat triste la moartea ta, nu lăsa nimic moștenire. Toacă tot!

* Dacă impozitul pe țigări este pentru a descuraja fumatul, atunci impozitul pe venit este pentru a descuraja munca???

* – Cum a fost, fată, în luna de miere?
– Bine…
– N-ai pus și tu niște poze pe febeu?
– Ce poze, fată: tavan, podea, perete, tavan…

* Unui băiețel evreu i se dă o problemă:
– Ai șase mere, dacă îi dai jumătate fratelui tău, cu câte rămâi?
– Cinci și jumătate.

* În mijlocul iernii, doi îndrăgostiți stau pe o bancă în parc. El către ea:
– Pot să-mi încălzesc mâinile între picioarele tale?
Ea: – La urechi nu ți-e frig?

* – De ce e bine să citești cărți?
– Ca să aibă răgaz telefonul să se încarce.

* Test matematic
Dacă de acasă până la amantă faci o oră, cât timp crezi că face soția dacă află unde ești?!

* L-am întrebat pe soțul meu dacă mergem la Mamaia vara asta. De zgârcit ce e, m-a dus la greci.

* Cum calmezi o femeie nervoasă:
– Acum gata, încetează, pari mai grasă când te enervezi!

* Profesoara: – De ce ai întârziat la școală?
Elevul: – Părinții mei se certau.
Profesoara: – Păi, și ăsta e un motiv valid?
Elevul: – Mama îl bătea pe tata cu papucul meu și a trebuit să aștept până termină.

* Un irakian și un kuweitian stăteau față în față în tranșee și se împușcau de zor. La un moment dat, irakianului i se blochează mitraliera:
– La bizda-bizdii mă-tii de pușc’ imbuțit!, înjura irakianul în cea mai pură limbă românească de care era în stare. Kuweitianul îl aude și-l întreabă într-o românească la fel de pur stâlcită:
– Bei, bork de câine, de unde stii la tine rumuneste, bei?
– Ieu fecut jgoal la Rumania, bei jegule coclit!
– Zeu? Și unde fecut la tine jgoal?
– In Iași!
– Ei! Și ce jgoal fecut tu, bei?
– Politehnica. Da’ di ce?
– Pei si ieu fecut jgoal la Romania.
– Daaa? Ce jgoal?
– Eu fecut Medicin la Târgu Mureș!
Irakianul între timp își reparase mitraliera și începe să tragă mai îndârjit după kuweitian.
– Ia bei glont! La bizda mă-tii de ungur!

Racolțisme (57)

* Pe turiști îi încântă ospitalitatea gazdelor de la munte, dar tot cu ursul preferă să-și facă poze.
* Dacă vrei să ai vise frumoase, nu-ți face culcuș lângă cei care au coșmaruri.
* Vorba multă-i sărăcie, doar dacă vine din prostie.
* Degeaba ai noroc, dacă nu ai și mintea necesară să-l fructifici.
* E recomandabil să ne bucurăm de toate cele patru anotimpuri ale vieții: copilăria, tinerețea, maturitatea și bătrânețea.
* Să luăm exemplu de la ghiocel: chiar dacă răsare cu capul plecat, tot e în stare să iasă din pământul înzăpezit.
* Viața poate părea o corvoadă pentru cei care credeau că va fi numai o distracție.
* Tot ce zboară poate fi un OZN, până când te dumirești concret despre ce e vorba.
* Omul agresiv poate considera chiar și un salut politicos ca o dovadă de obrăznicie.
* Când doi oameni se hulesc, cultura lor e pusă în paranteze.
* Omul e unica specie care-și sapă singură groapa.
* Dacă bătaia e ruptă din Rai, ne putem închipui ce cotonogeală ne așteaptă acolo.
* Dacă pisica și câinele familiei se înțeleg bine, sunt șanse ca stăpânii lor să le urmeze exemplul.
* Medicul de familie îți inspiră mai mare încredere dacă familia lui e sănătoasă.
* Toamna e un anotimp punctual, dar iarna se cam joacă de-a v-ați-ascunselea.
* Certurile iscate la bar pot ajunge să se judece la bară și să te trimită după bare.
* E bine să fii încrezător, dar poate fi periculos să ajungi credul.
* Poți să-ți dai seama că dragostea are mai multe fețe dacă te îndrăgostești de mai multe ori de aceeași persoană.
* Reîncarnarea are loc pentru acele suflete pereche care nu au reușit să se întâlnească într-o viață.
* E greu să-ți urmezi visurile fără să depui efort pentru a ține pasul cu ele.
* Pentru unii oameni ura e ca untdelemnul: se ridică mereu la suprafață.
* Nu mai contează cât de slab ai fost la matematică dacă ai învățat să-ți înmulțești banii.
* Mulți oameni pot să perceapă muzica Universului, dar compozitorii pot să o și împărtășească.
* Muzele devin mai inspirate dacă obișnuiești să vizitezi muzeele.
* Dacă prinzi un pui de somn, ar trebui să fie și mama lui pe-aproape.

Blestemul

Cornel și Ionel aveau multe în comun, iar aceste potriviri i-a apropiat de puteai să zici că sunt prieteni foarte buni. Amândoi erau singuri, locuiau în același bloc cu garsoniere și lucrau la o firmă de construcții de peste drum, care le-a oferit și locuințele. Existau și deosebiri între ei, în ceea ce privea aspectul și caracterul. Pe când Cornel era înalt ca o macara cu două brațe, Ionel nu reușea să se laude cu mult peste un metru și jumătate, însă asta nu-i deranja defel. Nici faptul că primul avea o fire timidă și o privire blajină, în timp ce mititelul părea mereu un foc viu în comportament, cu ochi neastâmpărați și o gură slobodă, mai ales când era vorba de agățat fete. Apropo de macara, blajinul cel înalt chiar lucra pe una amplasată în curte, de unde își putea vedea prietenul când ieșea din atelierul mecanic pentru o țigară și glume cu colegele.

Tot din înălțimea macaralei – atunci când avea pauză între două încărcări-descărcări -, Cornel putea admira cele trei străzi care se intersectau la o distanță de câteva sute de metri. Prefera să privească mai departe, dar, de câteva zile, atenția îi era atrasă de o bătrână care-și găsise loc de vânzare a semințelor chiar în acea intersecție. Nu era un vad atât de bun ca în alte zone centrale, dar măcar nu o șicana nimeni, iar unii trecători se opreau să-i cumpere din marfă. Duioșia l-a făcut pe macaragiu să poposească lângă ea, la ieșirea de la servici. Avea el o slăbiciune pentru bătrâni, mai ales că nu s-a bucurat mult timp de bunici.

Cu timiditatea lui, s-a mulțumit ca la prima interacțiune să comande un pahar cu semințe de floarea soarelui prăjite , dar emoțiile i-au trecut după câteva zile și a avut curajul să pună câteva întrebări. Așa a aflat că pe bătrânică o cheamă Ileana și e singură, cei trei copii fiind plecați pe undeva să-și facă un rost fiecare, după ce au vândut casa de la țară și și-au împărțit banii. I-au dat și la ea ceva, cât să vină la oraș și să poată plăti o chirie modică în garsoniera unui bătrân, singur și el. Moșul se putea deplasa mai bine și vindea ziare la intersecții, completându-și astfel pensia neîndestulătoare. Dar ea venea cu greu până în acest loc și de aceea a făcut cerere să fie primită la azilul de bătrâni din Baia Sprie.

Vara se scurgea în stilul ei înflăcărat, iar Cornel își făcuse obiceiul să cumpere semințe în fiecare zi, doar că de la o vreme se făcea că uită să le și ia. De fapt, el nu era amator de „bomboane agricole” și le împărțea colegilor, dacă nu apuca Ionel să le savureze. Măcar așa îi închidea gura când primea reproșuri că își strică banii și își pierde vremea cu o babă de la marginea drumului, în loc să stea mai mult cu el, la câte o bere. Nu putea înțelege că alături de bătrână își găsea liniștea, simțind nostalgia vremurilor când asculta poveștile bătrânilor lui.

Totuși, cei doi prieteni petreceau mult timp împreună, la meciurile de fotbal, vizionând filme și delectându-se cu câte o halbă pe o terasă din centrul orașului. Cât timp Ionel sorbea din ochi câte o frumusețe feminină, încercând să se facă remarcat, Cornel privea tăcut la te miri ce din preajmă, judecând în felul lui acțiunile semenilor. Bunăoară, nu putea înțelege de ce plânge o copilă de vreo opt ani, care se afla pe trotuarul opus, ținând mâna întinsă și cerșind îndurare. Unora li se făcea milă și îi dădeau bani sau câte o plăcintă, dar apoi a văzut cum vine o țigancă și îi ia totul, ba o mai și altoiește zdravăn cu câte o palmă.

Revoltat, i-a povestit lui Ionel situația, iar acesta a venit imediat cu o propunere: să se adreseze primului polițist pe care-l întâlnesc prin apropiere. Cornel nu avea curajul să ia o asemenea atitudine, dar prietenul lui a insistat câteva minute, până l-a convins, mai ales când au văzut apărând omul în uniformă de care aveau nevoie.

– Hai că vin cu tine, să nu te pierzi când îi explici despre ce e vorba, l-a îmbărbătat Ionel.

Așa că s-au prezentat amândoi în fața polițistului, dar tot micuțul prieten a fost cel care i-a spus ce văzuse partenerul său. Omul legii i-a ascultat și l-a invitat pe Cornel să-l însoțească în locul unde cerșea fetița. Timorată de apariția organului legii și de întrebările puse de acesta, micuța a început din nou să plângă, murmurând:

– Nu mă luați, domnule, nu vreau la pușcărie, suspina ea întruna.

– Dar eu nu te duc la pușcărie, ci la un asistent care te poate ajuta, a ținut să o lămurească polițistul.

În acel moment a apărut și femeia cu pricina, o țigancă supraponderală și cu o gură pe măsură de mare.

– Ce aveți cu fata mea, domnule polițist? Un pic lipsesc și eu de lângă ea și imediat o găsesc acostată de organul statului.

– Doamnă, eu am văzut-o singură, iar acest cetățean spune că a observat cum o puneți să cerșească și o bateți, i-a spus omul în uniformă.

Lui Cornel îi venea să intre în pământ când a auzit că este făcut vinovat pentru scandalul care se anunța. Previziunea lui s-a adeverit chiar mai mult decât se aștepta, căci țiganca a început să urle precum o galerie de fotbal frustrată:

– Cineee? Doar nu credeți ce spune nenorocitul ăsta! Precis e un pervers care se dă la fetița mea și scornește minciuni pentru că nu poate să-și facă poftele. Nu-i adevărat nimic, dom’le, eu țin la ea ca la ochii din cap. Chiar acum am făcut niște cumpărături și mergem acasă să-i gătesc ce-i place.

Polițistul a răbdat cât a putut, dar s-a văzut nevoit să scape de scandalul iscat printre atâția oameni, adunați ca la circ. A ridicat din umeri și l-a lăsat pe Cornel pradă femeii guralive. Care, imediat după plecarea lui, s-a apropiat de lunganul înroșit ca racul și l-a întrebat:

– Ce ai, mă, cu fata mea?

Omul a reușit să-i răspundă, mai mult în șoaptă:

– Mi-e milă de ea…

Țiganca l-a prins strâns de ambele brațe și a rostit cu o voce gravă:

– Blestemată să-ți fie mila!

După care și-a luat fata și s-a pierdut în mulțime, lăsând în capul lui Cornel un ecou îndelung.

va urma

La cules de zâmbete

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Despărțirea de iubită este cea mai grea în China… Îi vezi fața peste tot.

* Femeile sunt niște ființe pozitive care niciodată nu privesc înapoi. Nici măcar când… parchează!

*  – Cum verifici ce crede nevasta despre tine?
– Stingi lumina când își face unghiile.

* Nepotul merge în vacanța de vară la sat. După o săptămână, îi spune bunicului său:
– Bunicule, aici e un aer foarte bun, curat, apă limpede și calmă. Dar fetele pe care le văd sunt prea îmbrăcate…
Bunicul scoate din buzunar două bomboane, una cu celofan și cealaltă fără…
– Trebuie să alegi una!
Nepotul o alege pe aia cu celofan și bunicul îl întreabă:
– De ce ai ales-o pe aceasta?
– Ei bine, pentru că e mai curată!
– Vezi tu, dragul moșului, la fel e și cu fetele astea…

* Mergem rapid spre dispariție…
Străbunica – 12 copii
Bunica – 6 copii
Mama – 3 copii
Eu – o fiică
Fiica mea – un motan
Motanul ei – castrat

* – Tăticule! Ce e aia o cutie neagră?
– O chestie care înregistrează, minut cu minut, tot ce se întâmplă.
– Adică, la fel ca mama!!!
– Aaaa! Nu, Junior… Nu e așa de performantă!

* – Tată, eu de unde am apărut?
– Problema, fiule, nu este de unde ai apărut tu, ci de ce m-am băgat eu acolo!

* Soția m-a acuzat că i-am stricat ziua de naștere. Imposibil! Nici măcar n-am știut că e ziua ei…

* Am fost cu un taxi și șoferul mi-a povestit: „Îmi iubesc slujba, sunt propriul meu șef și nimeni nu-mi spune ce să fac…” Atunci i-am zis: „Ia-o la stânga!”

* – De ce femeile mor mai târziu decât bărbații?
– Pentru că, în general, femeile întârzie.

* Soția vine de la cumpărături și își întreabă soțul:
– Iubitule, ce are mama de aleargă în zig-zag?
– Taci și mai adu-mi niște gloanțe!

* O blondă naște doi gemeni frumoși – cum altfel? -, dar nu se poate opri din plâns. Asistenta o întreabă:
– Doamnă, de ce plângeți? Aveți doi copii frumoși și sănătoși…
– E adevărat, dar nu știu cine e tatăl celui de-al doilea!

* În Biblie scrie: „Să nu furi!” Dar cine a văzut un ministru care să citească Biblia?
Vasil Tolevski

* A fost descoperită cauza îngrășării: păcatul!
E păcat să arunc asta, e păcat să nu mănânc aia.

* Ieri am scos plăcuța cu „Câine rău!” de pe poartă. Las’ să se mai distreze și câinele o țâră!

* – Ia zi, Bulă, ce s-a întâmplat între „ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”?
– L-a prins mama pe tata, cu vecina.

* Discutam cu o blondă la telefon și, la un moment dat, a trebuit să îmi dicteze un număr… și spune:
– Notează: 0746…
Eu: – Da, 074… șase sau șapte?, că nu înțeleg.
Blonda: – Șase, cu „ș” de la șapte…

* „Marea Britanie a ieșit din UE, dar sprijină Ucraina să intre în UE. Umor englezesc, trebuie să recunoaștem!”

* Mă uitam la TV, unde un nutriționist spunea clar: „EȘTI CEEA CE MĂNÂNCI!” În farfurie aveam varză.

* Românii sunt cei mai buni jucători de șah, au alungat Regele și au rămas cu nebunii!

* Nu vă mai căsătoriți cu bărbați pricepuți dacă vreți lucruri noi în casă! Ăștia repară tot!

* Patronul unei terase din Mamaia și-a scos investiția după ce a vândut 4 omlete.

* Ciocolata rămâne în continuare cea mai bună investiție. Cumperi 200 grame și câștigi 2 kg.

* Și încetați să vă mai plângeți că e prea cald! Sunt probleme mai grave în viață: uite, mie îmi vine soacra în vizită!

* Toată lumea îi felicită pe cei care au luat Bacalaureatul. Eu vreau să-i felicit pe cei care nu l-au luat. Societatea are nevoie și de primari, deputați, vloggeri, asistente TV.

* – Cum se înmulțesc proștii?
– Îngrijorător.

* Primul meu tatuaj a fost un șlap pe spate…, mi-l făcea mama și mă ținea cam 7 zile.

* Doi bețivi într-o bodegă stau de vorbă:
– Am viață grea, de câte ori mă întorc acasă beat, nevastă-mea nu vrea să mă primească înăuntru.
– Îți spun eu cum să faci: te dezbraci în fața ușii, suni la sonerie și când deschide, arunci hainele în casă. Că doar n-o să te lase să dormi pe palier în pielea goală!
Oră târzie în noapte…, în fața lui se deschide o ușă, iute aruncă hainele înăuntru și în clipa următoare aude:
– Atenție, se închid ușile. Urmează stația Universitate, cu peron pe dreapta.

* Știe cineva, în melodia aia, ăla și-a mai dat zilele de la el ca să fie cu ea o zi? Sau a fost doar o vrăjeală?

* La școală, profesoara de matematică:
– Gigel, ți-ai făcut tema?
– Nu.
– Stai jos, 4!
– Costel, ți-ai făcut tema?
– Mi-am uitat caietul acasă…
– Stai jos, 4!
– Bulă, ți-ai făcut tema?
– Nu, pentru că ieri a trebuit să merg după frate-miu, care tocmai s-a eliberat din pușcărie…
– Aaa! Vrei să mă intimidezi? Stai jos, 6!

* Se spune că femeile inteligente sunt cele mai bune soții. Fals! Femeile inteligente nu sunt soțiile nimănui!

* – Mărie, aseară când făceam sex, m-am gândit la vecina.
– Mă Ioane, nu e bine! Că eu, indiferent cu cine fac sex, numai la tine mă gândesc.

* – Din ce e compusă inima femeii?
– Miocard și MasterCard.

* Definiția soacrei:
Soacra este un condiment. Se amestecă în orice!

* M-am întors de la muncă din Anglia și acasă totul era în regulă: boilerul reparat, robinetul schimbat, soția însărcinată.

* În caz de război, foarte mulți soldați români au făcut cerere să lucreze de acasă.

* ȘOFER:
Silvico, volanul inimii mele. De când mi-ai intrat în raza farurilor, nu mai sunt sigur pe direcție. Ador caroseria ta voalabilă, cu părul tău ca uleiul 315, care îți curge în valuri pe capotă, până jos la… țeava de eșapament.
Mi-a claxonat o vecină că te-a văzut remorcată de unul cu cifră octanică mai ridicată. Păi bine, mămicule, eu cu reparațiile capitale și altul cu rodajul? Tu crezi că eu te iau de nouă dacă îți dai kilometrajul înapoi?
Mâine am să vin la ai tăi să-ți cer mâna, să parcăm în fața primăriei, să obținem același număr de înmatriculare și să fii remorca mea pe viață.
Al tău cu toate bujiile,
Vasile Frână

Racolțisme (56)

* Florile sunt reprezentatele pământene ale stelelor de pe cer.
* Hoția e o meserie care se fură cu predilecție.
* După câte o cură de mulțime, e recomandabilă și câte una de singurătate.
* Să te îmbogățești mai mult decât poți duce, chiar că este o grea cruce.
* Omul prevăzător are și pe timp de zi o lanternă la îndemână.
* Când părinții se tot ceartă, copiii vor căuta înțelegere în alte case.
* Dacă visele ți-s luminoase, nu mai contează cât de întunecate sunt nopțile.
* Marea pare frumoasă și când e furioasă, dacă o privești de la o distanță sigură.
* Când cineva nu se poate remarca altfel, apelează la artificii.
* Pentru ca să se facă lumină, cineva a trebuit să aprindă soarele.
* Oricât de dezamăgit ai fi de recoltă, nu rezolvi nimic dacă bați câmpii.
* Deși se spune că fuga e rușinoasă, mulți râvnesc să câștige medalii în acest sport.
* Dacă prinzi buchetul aruncat de mireasă, mai degrabă stârnești invidii, decât să te măriți curând.
* Noaptea poate fi un sfetnic bun doar dacă o petreci în liniște, nu alături de prietenii de pahar.
* Dacă iubita te servește cu micul dejun la pat, s-ar putea ca în bucătărie să fie vraiște.
* Marii dictatori ai lume au impresia că pot să-i dicteze până și morții să stea deoparte.
* Greșelile din viață te pot ajuta dacă lași în urmă regretele și păstrezi doar învățămintele.
* Mulți bărbați se consideră îndreptățiți să aibă o nevastă în posesie și amante la discreție.
* Toate viețuitoarele au un rost pe Pământ, până și omul.
* Toamna se numără borcanele din cămară.
* Eternitatea e o perioadă prea lungă pentru cei cărora le place să-și trăiască viața în viteză.
* Muntele nu-ți vrea răul, dar îți pedepsește nesăbuința.
* Când se întâlnesc două minți luminate, e de așteptat să se producă descărcări electrizante.
* Nimic nu e veșnic: când o lume se sfârșește, începe una nouă.
* Viața se scurge în ritmul ei, iar dacă vreți să o zoriți sau să o încetiniți, riscați să-i puneți capăt.
* Mereu vei întâlni oameni care-ți vor dori răul doar pentru că ești altfel.

Cuvinte eliberate

Simt că am atâtea de spus…
cuvintele adunate își cer libertatea,
unele îmi zburătăcesc fluturii din stomac,
altele stau agățate ca scaiul de trahee,
iar cele mai multe îmi frâng zborul gândurilor.

Declar libertate cuvintelor remanente
și le aștept să iasă în mod ordonat,
dar se bulucesc întâi vorbele tranșante,
ca oamenii din manifestațiile străzilor,
doar la urmă apar și cele mai tăcute,
cum e pescarul singuratic pe marginea bălții.

Pe măsură ce mă descarc devin mai ușor,
năzuind să-mi iasă câte un porumbel din gură,
din care simt că am ascunși în adâncul meu,
dornici să se arate semenilor din alte stoluri
și să se exprime fără îngrădire.