Nu mai există dreptate,
Te judeci pentru adevăr,
Care se dă doar în rate,
Dacă-l primești într-adevăr.
Pierdută-i orice speranță
Când și prezentul se surpă,
Primești decizii-n instanță
Ce încrederea-ți uzurpă.
Amară-i realitatea
Reclădită din tot ce-a fost,
Te sufocă răutatea
Acelor care n-au alt rost.
Libertatea câștigată
Vine la pachet cu ură,
Prin mulțimea derutată
Și-atrasă spre dictatură.
Iar tu simți o lehamite
Pentru cei ce vor puterea
Prin promisiuni trăsnite
Care tulbură vederea.
racoltapetru6 
Adevărul se dă doar pe sub mînă, pe sprînceană şi pe bani mulţi. Pentru noi ceilalţi – doar lături. Nu merită să-ţi crească tensiunea pentru asta.
În lumea aşa-zis civilizată libertatea a fost dintotdeauna o iluzie, nimic altceva.
Nu e deloc ușor să trăim nici în democrație, așa cum o avem noi de originală. Ne lovim mereu de mentalități diferite cu care trebuie să ne luptăm, dar măcar ne putem descărca prin răbufniri diferite. Noi o facem prin diferite texte pe care ni le împărtășim, alții ies pe stradă și, uneori, devin violenți. Perceperea libertății diferă de la om la om.
Nu s-au inventat modelul de societate şi forma de guvernămînt perfecte pentru animalul numit homo sapiens aşa-zis sapiens. Şi asta fiindcă nu poate exista aşa ceva. Ne zbatem cu ce ni se oferă pe moment.
De mult nu mai ies oamenii în stradă de bucurie, de prea mult bine. E normal ca frustrările să răbufnească în violenţă, deşi de cele mai multe ori scînteia porneşte de la agitatori infiltraţi cu scopul ăsta. E prea mult de discutat şi ar fi a N-a oară, tot degeaba.
Că bine zici tu și de data asta, monșer! Să ai parte de zile tot mai însorite și calde! Numai azi e până mâine, ziua de înveselire! 😀
Deh, experienţa vieţii…
Azi o fi binişor afară, se pare, cel puţin pentru data din calendar. Ceea ce nu mă deranjează chiar deloc.
Numai mîine nu-i poimîine, spunea ăl’ bătrîn pe vremuri. Pînă şi asta se poate interpreta uşor diferit. La mine a cam fost veselie în fiecare zi, ba cu una ba cu alta, barem să mă simt şi eu “boier” o dată în viaţă. Hai, să ne fie bine! 🙂
Unii se hrănesc cu amăgiri, Petru. Şi nu-s de condamnat, e tot ce le-a mai rămas.
Amăgirile sau speranțele deșarte sunt o hrană mai bună decât dezamăgirile. Pentru a ne consola, e bine să conștientizăm de unde am pornit.
Au dreptate și Potecuț, și Dragoș. Și tu, firește. Noi, ăștia cu lehamitea, sîntem învinșii istoriei 🙂
Suntem învinși, deocamdată, dar bătălia pentru viitor continuă. Mai luptăm și în spatele frontului, atâta vreme cât trăim și gândim. 🙂
Nu va lasati învinsi de rau, învingeti raul facând bine. Asa ne-nvata Tatal, Bunul Dumnezeu, prin Legea Dragostei…Divine…
Zi senina, relaxanta, în toate aspectele binecuvântata!
Răul e văzut în mod diferit de fiecare om, în funcție de educația și interesele pe care le are. Până ne sincronizăm perspectivele, vom rămâne împărțiți în tabere ușor de manipulat de oportuniști.
Să auzim mai multe de bine!
Da ! Intr-adevar, rautatea, invidia, si minciuna domina zilele noastre! Justitia ma intreb daca mai exista? O seara frumoasa iti doresc! 🙂
Nu e ceva nou, dragă prietenă. Doar scena s-a schimbat, personajele au rămas aceleași. Să fim sănătoși și să apucăm zile mai bune! ❤
Am sperat ca măcar la sfârșit să strecori o rază de speranță. Eh!
Eh, asta e de data asta. Speranța-i în noi, deși realitatea-i tot mai crudă.
Felicitări pentru interesanta dezbatere!
Mulțumesc și nădăjduiesc să fie doar un punct de vedere dramatizat.
Foarte bine ai punctat starea de profundă dezamăgire, după… 35 de ani de așteptări și speranțe….
Sănătate și numai bine, dragă Petru! 🙂
Mulțumesc mult pentru înțelegere și rezonanță. Așa am simțit și trebuia să mă revărs, influențat fiind de reacția națiunii la cele mai controversate alegeri.
Zile senine și cu multe împliniri, dragă Alex! 🙂