Toamna asta nu lasă loc de îndoieli,
Regretele înfloresc ca întotdeauna,
Nostalgiile sunt plămădite sub dictatura norilor;
Dezolat, îmi încui aripile într-un sertar,
Îmi acopăr ochii cu un voal de ceață
Și rezist cu greu la chemarea stolurilor.
Nu vreau să zbor pe ploaie și vânt,
Am ales să rămân în spatele ferestrelor,
Ca un ghid pentru celelalte plecări
Și un reper pentru așteptatele reîntoarceri.
Voi rămâne cu ochii pierduți în văzduh
Și cu mintea rătăcind pe pământ,
În căutarea semnelor dispărute…
Toamna asta își păstrează aceleași veșminte.
racoltapetru6 
Ziua bună, dragă Petru!
Minunată poezie! Ai surprins atât de bine și de sensibil atmosfera nostalgică a acestui anotimp, când întreaga natură se pregătește pentru retragerea hibernală. Aripile se închid în sertar, privirea se acoperă cu voal de ceață, ne retragem melancolici în căldura căminului, cu gândul la renașterea naturii ce va veni după iarnă.
Mulțumesc mult pentru momentul de poezie! Îți doresc numai bine și o zi cât mai frumoasă! 🙂
Bună să-ți fie inima, la fel și fiecare zi de toamnă, dragă Alex! 🙂
Mulțumiri intense și de această dată pentru receptivitatea de care dai dovadă la gândurile mele, fie ele triste, melancolice sau vesele! Cred că toamna ne influențează cel mai mult, prin schimbarea totală a atmosferei, dar ne și inspiră la gânduri melancolice sau chiar triste. Poate că avem nevoie de această stare pentru o introspecție internă și o viitoare perspectivă.
Mulțumesc și eu pentru lectură și aprecierile generoase, cu aceleași gânduri bune și urări eficiente! 🙂
Ni se scutură penele din aripi prin sertare, aşteptînd nevenirile. Iar toamna şade impasibilă pe prispa gîndurilor.
Cam așa simțim noi, dar cât o fi toamna de impasibilă, noi avem sentimente care ne afectează, uneori și psihic. Am observat că toamna se sting cei mai mulți dintre noi, poate și din cauza depresiei provocate de anotimp. Deci, să sperăm că o parcurgem cu sănătate și de această dată, doar inspirația s-o primim!
Cu anotimpurile naturii ne-om mai descurca noi, dar cea mai grea toamnă e cea a vieţii. Nu mai merge “cu cîntec înainte, marş!” ci abia c-o gură de jinars şi “of, mijlocu’ meu!” Da’ nu mor caii cînd vor cîinii, se zice. 🙂
Hai, inspiraţie la pahar! 🙂
N-am vrut să pomenesc de toamna vieții, ca să evit o posibilă agravare, mai ales că o simt la fiecare mișcare. Totuși, parcă de fiecare dată când îmi iau tratamentul de prună, simt că mă revigorez, până gust și din cafeaua care mă îmbie, cu țigara care se impune, după care redevin mai îngreunat. Dar nu pot să mă abțin a face parte și eu din rândul lumii.
Mulțumesc pentru urare, că tare bine-mi pică! La fel îți doresc și eu, Drăgoșel! 🙂
Degeaba evităm noi subiectul, că el nu ne evită pe noi. 🙂 Aşa că mai bine să-i dăm cu “antibiotic lichid” şi cu fruntea sus, că numa’ mîine nu-i poimîine şi ne trezim că nu ne mai pică bine nici “tratamentul” ăsta ad-hoc. 😉
Sănătate şi voie bună, Petruţ. Hai noroc! 🍻
Să trăiești în sănătate și cu tratamente adecvate! 🙂
E toamnă iar!… ❤
Sărut-mâna cu plecăciune pentru încă o melodie de neuitat, care se pliază perfect versurilor mele, dragă prietenă! Toamnă cu nostalgii plăcute îți doresc! ❤
Asa este Petru, toamna si nostalgiile merg mana-n mana… Pentru ca toamna, Septembrie… aproape Noiembrie 🙂 Minunate versuri!
Mă bucur că te-au afectat în mod romantic aceste gânduri și îți sunt recunoscător pentru darul oferit! Totuși, e bine ca toamna să rămână așa cum ne-a obișnuit.
Astenia de primavara pentru mine nu exista. Dar cea de toamna da! Si ea vine cu nostalgie, cu melancolie, cu ploaie, si da… cu romantism…
Da Petru, toamna, asa cum e ea, uneori rece, uneori calda, are farmecul ei si tu ai pus in versuri foarte frumos 🙂
Mulțumesc frumos pentru apreciere!
N-am putut să nu zâmbesc la gândul că mai ieri ne plângeam de caniculă. Acu ne plângem de ploile de toamnă. 🙂
Mi-a plăcut „un reper pentru așteptatele reîntoarceri”. Aici mă identific cu tine. Toată lumea pleacă, eu rămân pe loc. Dar îmi place locul meu. Mai ales toamna când plouă. 🙂
Mă bucur de fiecare dată când găsesc câte o asemănare între noi. Acum e vorba de toamnă, un anotimp pe care-l îndrăgim amândoi și care ne inspiră la diferite sentimente, în funcție de felul ei de a se manifesta. Mulțumesc fain, Jo! 🙂
Toate anotimpurile au frumusetea si farmecul lor
Iar artistii le exprima în alb-negru sau multicolor.
Doar îndragostitii le traiesc si le admira, magicul decor,
Biruind spatiul si timpul, întorsi pe “poteci de dor”…
Așa vorbește Domnul: „Stați în drumuri, uitați-vă și întrebați care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblați pe ea, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre!” Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!”
Zile senine, relaxante, în toate aspectele binecuvântate!
Mulțumesc călduros pentru versuri și citate, Iosif! Cu toți am fost sau suntem încă îndrăgostiți, deci am trăit și chiar am scris versuri despre iubire, natură și alte frumuseți ale vieții. Unii s-au „vindecat”, dar alții continuă să viseze combinând cuvinte.
Am recunoscut primele rânduri… mă bucur că le-ai adus și aici, transformându-le în vers!
Toamna să-ți fie însorită, Petru!
Mă bucur că ți-ai amintit de acele rânduri, ca o dovadă concretă că mă inspiri de dimineață bună cu gândurile tale. Să ne fie toamna generoasă, Oana!
Abia a venit şi deja pare tare darnică-n inspiraţie la tine. Aşa să-ţi fie mereu!
A fost o revenire mult așteptată de mine, ca o revenire la o viață mai activă. Mulțumesc pentru cuvintele tale, cu aceleași gânduri bune!
Bonjour, mon Ami, Amie
Je t’envoie un sourire
Un geste , la tendresse
Une qualité de la douceur
Un mot d’amitié sincère
Un espoir surtout la santé
Un rêve, du bonheur
Avec ce cocktail d’amitié
je viens te souhaiter
Une très bonne journée ou soirée
Une belle fin de semaine
Ainsi qu’un bon WEEK END
Un ballon rempli de bisous
Bonjour, bon ami ! Merci beaucoup pour les paroles inspirantes et très généreuses ! Des mots de choix qui semblent venir d’une âme noble et sensible. Je vous salue avec les mêmes bonnes pensées et gratitude !
Natura imbracata in strai de sarbatoare ti-a adus un motiv de inspiratie frumoasa! Toamna este anotimpul de aur cu toate frumusetile ei! O seara superba iti doresc! 🙂
Firește că-i un anotimp de aur, dar unul ruginiu, după cum își pictează și frunzele, iar ăsta e unul din motivele melancoliilor noastre. Mulțumesc pentru reacție și îți urez o toamnă binefăcătoare sufletului și trupului! ❤
Cam asta simt și eu…
Toate cele bune!
Mă simt mai bine când aflu că suntem mai mulți care simțim la fel, deci nu-s anormal.
Mulțumesc călduros!
Și cît o doream astă vară, Petru!
Nimic nu e mai bine decît să știi că ai un adăpost. Să ai și un reper e și mai și. Iar să fii tu însuți reper… asta da viață cu rost!
La asta mă gândesc și eu când îmi analizez simțămintele. Cât de mult îmi doream o pavăză de nori împotriva soarelui, iar acum ce tare mă bucur când îi văd razele răzbind până la noi. E greu să găsim acea medie care să ne mulțumească un întreg anotimp. Mulțumesc frumos pentru reacție, Issa! Weekend plăcut!