O cometă solitară,
Cum îi șade ei în fire,
Salută Pământul iară,
Bucuroasă de-ntâlnire.
„Bine te-am găsit, surată”,
Zise ea cu bucurie,
„Te văd cam îngândurată,
Sau doar mi se pare mie?”
”Mă bucur de revedere,
Frumoasă rătăcitoare,
Venirea ta-i o plăcere,
Ca o mare sărbătoare.”
Și se înclină Pământul,
Amabil precum se știe,
Bucuros să-și ia avântul
Cu a lui filozofie.
„Mă gândesc mereu la tine
Cum răscolești Galaxia,
Și nu cred că-ți face bine
Să-ți pierzi astfel energia.
Ești ca o stea călătoare,
Punctuală la secundă,
Ai trenă strălucitoare
Ca o mireasă fecundă.
Dar trecând pe lângă stele
Fierbinți și atrăgătoare,
Văd că îți tot pierzi din perle,
Și-o parte din tine moare.
Iar între două sisteme
Cu-ntunericul de gheață,
Parcă nu ai diademe,
Fără lumina măreață.
Nu te-ai plictisit tu oare
Să plutești însingurată,
Pe o orbită în care
N-ai alături o surată?
Eu îți propun o schimbare
Bună pentru amândouă:
Să rămâi sub al meu soare,
Cu o îndeletnicire nouă.
O familie-ți lipsește
Să-ți facă viața ușoară,
Și-un astru ce te iubește
Ca un tată, bunăoară.
Însă, gândește-te bine,
Că mi-ai face-o bucurie
Să mă-nconjuri doar pe mine,
Ca o proaspătă soție.
Oamenii, cu mic cu mare,
Tare-or să se minuneze
Și-o să-ncerce fiecare
Să te imortalizeze.
Parcă mă și văd, surată,
În concursul ce-o să fie,
Sigur voi fi declarată
Miss Univers pe vecie.
Tu-mi vei povesti conceptul
Lumilor de mare seamă,
Eu voi vorbi de secretul
Și darul de a fi mamă.”
Dând și mai vârtos din coadă
Și-arătând a ei noblețe,
Cometa noastră nomadă
A răspuns prompt, cu finețe.
„Sunt flatată de ofertă
Și o tratez cu mândrie,
Mai c-aș deveni incertă
În a mea călătorie.
Ești o planetă aparte,
Cum rar vezi în Galaxie,
Iar timpul ce ne desparte
Îmi provoacă dor și mie.
Însă eu am altă fire
Și oricât ne-ar sta de bine,
O asemenea unire
Nu poate să ne combine.
Sunt un astru fără stare,
Făcut să călătorească,
Iar o astfel de schimbare
Sigur o să mă topească.
Soarelui pot să-i fac față,
Ca și multor alte stele,
Dacă-nainte mă-ngheață
Spațiul rece dintre ele.
Însă tu nu ai scăpare
De căldura ce-o să crească
Tot mai tare și mai tare
Până o să te topească.
Te mândrești c-ai ajuns mama
Unei specii mai aparte,
Dar îți simt în voce teama
Că te va duce la moarte.”
Astfel a grăit cometa,
Suspinând la despărțire,
Și-a plecat, precum racheta,
Spre o altă întâlnire.

Frumos… Felicitări! 👌✍🤗🌞☕🕊💖
Mulțumesc la fel de mult și frumos! ❤
Of, despărţirile astea…
Și astrele au inima lor, chiar dacă arată de gheață. Mulțumesc, Potecuță!
Sfat! Nu declarați iubire unei inimi de gheață! Încălzind-o, s-ar putea să dispară! 😀
Altfel, frumoasă poveste stelară! ❤
E și acesta un sfat bun, dar noi tot admirăm și chiar ne atașăm de cometele înghețate. 🙂
Mulțumesc călduros pentru compliment, Zaraza! ❤
Poezia ta spune multe, cu miez. Şi le spune frumos!
Te aplaud din toată inima! 👏👏👏
Aprecierile tale contează foarte mult pentru mine. Din toată inima îți mulțumesc și eu!
“… şi te-ai dus, dulce minune,
şi-a pierit iubirea noastră,
stea albastră…”,
parafrazîndu-l un pic pe Eminescu. 🙂
Mă înclin cu recunoștință pentru frumoasa reacție și pomenirea în acest context a Luceafărului poeziei noastre!
O poezie frumoasa. O cometa cu inima de gheata saluta pamantul cu multa bucurie pentru intalnire! Repede intervine si o despartire! O seara frumoasa iti doresc! 🙂
Așa sunt legile Universului: fiecare astru cu menirea lui. Noi suntem doar spectatori și admirăm fiecare fenomen, fiecare creație luminoasă. Mulțumesc pentru compliment și îți urez tot ce-i mai bun și frumos, dragă Gabi! ❤
Cometa știe mai multe decât Pământul…
Felicitări pentru minunatele versuri!
Weekend plăcut!
Multe văd și află cometele care călătoresc prin alte lumi, la fel ca oamenii prin alte țări. Mulțumesc frumos pentru apreciere!
Duminică frumoasă și benefică!