Insule de vis

Am primit insule-n dar
– Nefiind milionar –
Și le-am vizitat ades,
Noaptea-n vise… mai ales.

Pe o insulă din sud
Am avut un destin crud,
Când „ciclonul” Fatima
Mi-a răvășit inima.

Pe o insulă din nord,
Un rege m-a făcut lord,
Însă când a abdicat,
Iute am fost exilat.

Pe o insulă din vest
Am ajuns mai mult pe șest,
Dar, neavând pașaport,
M-au oprit vameșii-n port.

Pe o insulă din est
Am stat un an în arest,
Pentru că nu am votat
Un țar dezechilibrat.

Pe-o insulă din Hawaii
Am trăit precum în rai,
Dar păcatul m-a tentat
Și-astfel am fost alungat.

Dar nu mă las până când
Găsesc o insulă-n gând
Pe care să viețuiesc
După cum tot jinduiesc.

Satul dintre neguri XXX

continuare

Surprizele continuau pentru cei mai tineri membri ai familiei, proaspăt sosiți și încă derutați. În primul rând pentru că primăria îi ținea și loc de casă bunicului, neavând locuință personală și vreun venit constant. Bătrânul i-a liniștit cu glasul lui molcom, asigurându-i că se pot simți bine și în aceste condiții.

– Părinții voștri și-au aranjat deja o cameră, unde pot să se odihnească și să doarmă fără să fie deranjați de cineva, le-a explicat el. Eu ocup o încăpere mică, iar voi veți dormi în fostul meu dormitor, în care mai punem o saltea. Cu timpul, o să facem rost de mobilier complet, inclusiv paturi confortabile și dulapuri pentru haine. Măgărușii or să se simtă bine în grajdul fierarului de peste drum, unde sunt adăpostiți și caii cu care au sosit mami și tati. Gâzu e un meseriaș foarte priceput și un om bun ca pâinea lui Dumnezeu.

– Bunicule, nu te supăra, dar încă nu am mai văzut primar atât de sărac, i-a spus-o pe șleau Adi. Cum de te-au ales pe dumneata, mai ales că erai un străin pentru toți sătenii?

Omul a zâmbit larg și a început povestea pe care știa că o așteptau copiii.

– Tocmai acesta a fost avantajul meu, dacă se poate spune așa. Nimeni nu voia să-și ia o astfel de răspundere, iar oamenii nu erau de acord să plătească un primar doar pentru că dădea dispoziții și semna niște acte. Am stat câteva săptămâni la Păcală, pe care am auzit că l-ați cunoscut, timp în care tot el mi-a făcut un fel de campanie electorală, convingându-și consătenii că sunt un conducător cu experiență, mulțumit să primească doar un loc unde să stea și câte ceva de-ale gurii. Se pricepe omul ăsta la vrăjeli de îți vine să-l crezi că noaptea-i zi și ziua-i noapte. Vicele și Toader și-au zis că-i mai bine să aleagă un venetic pe care-l pot manipula, decât să piardă postul unul în defavoarea celuilalt. E drept că nu sunt plătit în bani, dar am tot ce-mi trebuie din donațiile oamenilor pe care-i ajut cu sfaturi și cu munca. Primesc pâine, ouă, lapte, brânză, carne, haine bune și chiar vin. E momentul să vă demonstrez, invitându-vă la o masă de care sunt sigur că duceți dorul, după atâta cale.

Cu adevărat era cazul ca bunicul să întrerupă vorbăria, iar Sanda să fie cea care să-i descoase în timp ce aranja bucatele pe o masă mare și îmbietoare. Mai interveneau și cei doi bărbați, după paharul de vin care le sporise pofta de vorbă și curiozitatea de a afla cât mai multe din aventurile incredibile ale tinerilor, care parcă s-au maturizat și atașat unul de altul. Mai întrebau și ei câte ceva despre parcursul avut de părinți, dar primeau răspunsuri scurte, după care mama făcea să se ajungă tot la ei, dornică să știe tot ce au pătimit în timpul scurs de la despărțire. Ambii frățiori au evitat să le vorbească despre cei doi pui de balaur, bănuind că era un subiect periculos pentru oamenii mari. În schimb, nu au ezitat să-l dea în vileag pe moșul Toader, iar asta a fost suficient să-i pornească și mai mult împotriva acelui mârșav cu două fețe.

– Deja a devenit ceva personal, din moment ce s-au pus în locul meu și v-au mințit că ați rămas orfani, s-a enervat bunicul Gheorghe. E clar că voia să vă folosească în gospodărie, ca pe niște sluji, iar pentru asta o să-i cer socoteală. Nimeni nu-și bate joc de familia mea.

Adi i-a întins mâna, strângându-i bărbătește brațul, cu intenția de a-i mulțumi și a-l potoli totodată.

– Bunicule, e mai bine să-l ignorăm și să ne vedem de-ale noastre. Nu avem nevoie de încă un dușman declarat, mai ales când trebuie să ne pregătim de apărarea împotriva unui pericol mult mai mare. Am văzut că sunt și oameni care te susțin, iar aceștia merită să primească tot ajutorul nostru.

– Bine ai zis, se minună bătrânul. Nu știam că am un strănepot atât de înțelept, iar asta îmi dă mare încredere în familia mea. S-a făcut târziu și e normal să fiți foarte obosiți, așa că-i cazul să ne retragem cu toți sub așternuturi. Dormiți cât e nevoie, iar mâine vom discuta pe larg despre strategia pe care trebuie să o folosim în apărarea contra arătărilor hidoase ce vor să vină peste noi.

Vasile a fost primul care s-a ridicat, hotărât să le aștearnă un culcuș cât mai confortabil proaspeților sosiți. Sanda l-a urmat cu sfaturi grijulii și așternuturile cele mai fine, alături de recomandări pentru orice necesitate nocturnă. Pentru cei doi frățiori avea să fie cea mai odihnitoare noapte din ultimele luni, incluzându-le chiar și pe cele petrecute în palatele împărătești. Corpul și mintea se simțeau relaxate, iar oboseala i-a toropit cu un somn lung și fără vise, până când soarele le-a mângâiat pleoapele cu raze jucăușe. Poate și mirosul micului dejun îmbietor, cu cârnați prăjiți, le-au gâdilat nările și i-a determinat să se alăture maturilor care-i așteptau.

Acolo a început planificarea zilelor viitoare, cu atribuții bine stabilite pentru fiecare. Sanda și Vasile urmau să pornească astăzi în recrutarea voluntarilor pentru instruirea în luptă, dar și amatorilor de educație. Ar fi vrut să fie însoțiți de copii, nemaisuportând despărțirile, oricât de scurte se anunțau. Doar că Adi și Bianca țineau neapărat să exploreze împrejurimile, călare pe măgărușii lor și însoțiți de credincioasa Maia. Poate că ideea lor ar fi produs mare îngrijorare, dacă însăși cățelușa nu ar fi intervenit cu glasul pe care părinții nu-l mai auziseră până atunci. Dar puține mai erau fenomenele care ajungeau să-i impresioneze cu adevărat în această lume incredibilă.

– Măcar lăsați armele acelea grele, că nu vă folosesc la nimic pe aici, le-a sugerat mama grijulie.

– Ne-am obișnuit cu ele și ne simțim mai siguri dacă le purtăm, a replicat fetița.

Așadar, după despărțirea de cei mari, copiii s-au dus întins la fierarul unde erau adăpostiți companionii lor de drum, dornici să-i scoată la plimbare. Gâzu – un bărbat înalt și puternic, cu capul acoperit de o căciulă țuguiată, precum strămoșii daci -, a fost impresionat de hotărârea cu care vorbeau frățiorii luptători, iar asta a dus la începutul unei legături trainice.

– O să mă ocup cât de curând de potcovirea măgărușilor voștri, care au „încălțămintea” uzată de drum lung, le-a promis el în timp ce plămădea cu barosul un fier încins. Ia să văd ce sabie ai tu, tinere.

Adi și-a scos paloșul și a întins-o spre examinare. Meșterul s-a oprit să-l cerceteze cu atenție, după care și-a spus părerea.

– E din oțel nobil, dar nu-i capabil să pătrundă prin armura groasă a zmeilor și pielea balaurilor despre care am auzit. Dacă ești ager și curajos, îți voi pregăti o suliță cu vârful dintr-un metal trimis de zeii din ceruri. L-am găsit într-o groapă, când era încă fierbinte, și mărturisesc că n-am mai văzut așa ceva. Nu ajunge de o sabie, dar o lovitură bine țintită cu această armă poate să fie finalul unei lupte pe viață și pe moarte.

L-au lăsat pe fierar să-și vadă de treabă în continuare, iar ei au pornit din nou spre dealul plin de pietre. Era secretul lor și nu voiau să-l împartă nici măcar cu cei mai apropiați prieteni sau cu familia. Familie care s-a îngrijorat foarte mult de lipsa lor, până seara târziu, când au apărut nevătămați, veseli, flămânzi, însă fără explicații concrete. Aceste plimbări misterioase au devenit un obicei zilnic pentru frățiori, iar părinții au înțeles că nu trebuie să se amestece, atâta vreme cât ei sunt mulțumiți și nu pățesc nimic. Oricum, aveau și ei de lucru: Vasile cu instruirea celor șase-șapte tineri dispuși să învețe arta războinicilor, iar Sanda cu tot cam atâția copii dornici să afle lucruri noi, printre care a scrie, a citi și a socoti. Bătea o adiere nouă peste sat, cu schimbări de care mulți se temeau și suspinau privind în depărtări.

La țintă

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Sunt păcate pe care ar fi păcat să nu le faci.

* Două blonde mergeau pe stradă, iar una dintre ele exclamă:
– Uită-te la câinele ăla cu un singur ochi!
Cealaltă blondă își acoperă un ochi și întreabă:
– Unde?

* Cum se agață o tipă cu mașină electrică:
– Uite numărul meu de telefon. Poți să mă suni când rămâi fără curent. Vin eu să te tractez.

* Alinuța sună la o ghicitoare:
– Alo? Ghicitoarea Vișinica?
– Da, aici e Ghicitoarea Vișinica!
– Ghici cine e la telefon!

* La ora de biologie, profesoara îl întreabă pe Bulă:
– Bulă, spune cum faci diferența dintre o vacă și un taur?
– Când îl mulgi, taurul zâmbește!

* Matematica femeilor: „Primul e primul, restul sunt al doilea”.

* Un leu stă la umbra unui pom, când prin fața lui trece în viteză o furnică:
– Hei, hei!… Încotro așa grăbită?
– N-ai auzit, împărate, de accident? Hipopotamul s-a tamponat cu elefantul…
– Ei și? Tu ce treabă ai?
– Mă duc să donez sânge…

* O pescăriță nervoasă, către peștișorul de aur:
– Ți-am spus să faci din bărbatul meu un armăsar!
– Păi, am făcut…
– Nu cum trebuia! Când mă dezbrac, doar nechează și rânjește ca prostu’…

* Ca să fie clar generației confuze! Există doar două genuri. Unul se duce la UROLOG, iar altul la GINECOLOG.
Pentru toate celelalte există PSIHIATRU!

* – Ce ai, fato, de ce ești așa supărată?
– Am fost la restaurant și l-am văzut pe iubitul meu cu alta la masă.
– Și i-ai făcut scandal?
– Nu am putut, că eram cu soțul. Dar n-am mai rezistat și i-am făcut scandal soțului.

* Asfaltul este un fruct care se coace odată la patru ani.

* Mă consider un bun creștin! Când văd pe cineva la ananghie, dau și cămașa de pe mine.
Dacă e vorba despre o femeie, dau și pantalonii…

* „Dacă nu te căsătorești cu mine, vin la nunta ta și pun în plic o poză cu noi doi!”

* Este greu să nu faci nimic. Nu se termină niciodată!

* Vârsta mijlocie este atunci când nu-ți mai pasă unde merge soția ta, important e să nu te târască după ea.

* Femeile capabile să schimbe bărbații există. Se numesc infirmiere.

* Nu te împăca cu foștii!
Până și basmele spun „a fost odată”, nu de 2 sau de 3 ori.

* Incendiu într-un hotel. Toți urlă:
– Apă, apăăăăăă!
La un moment dat, la etajul trei se deschide o fereastră și Alinuța strigă:
– Iar la camera 32, două beri, vă rog!

* Un ascultător întreabă la Radio Erevan:
– Pisica neagră aduce sau nu ghinion?
– Depinde ce ești: om sau șoarece.

* Dacă pe stradă te cerți la telefon, cu voce tare, te rog să pui telefonul pe speaker! Vrem să auzim ambele versiuni!

* Când eram mic, îmi plăcea să rod chestii din plastic. Acum, mănânc o roșie din supermarket și m-a apucat nostalgia!

* – Bună ziua, doctore, am venit la consultație!
– Dezbrăcați-vă!… V-ați dezbrăcat?
– Da!
– Îmbrăcați-vă!
– Dar…
– Totul e în regulă. Io-s ORL-ist, cu auzul nu aveți probleme!

* Aveți grijă la cuvintele frumoase pe care le auziți! Bunică-mea mângâia găinile înainte să le sucească gâtul…

* Din cugetările unui rrom: „… când eram mic, mama îmi lua tot ce-mi doream, iar tata ținea de șase”

* O fată mare a tot așteptat să vină un prinț călare pe un cal alb…
Și iată că într-o zi el a venit… să-i aducă pensia!

* Sala de operație. Intervenție urologică. Chirurgul către asistentă:
– Te rog să îndrepți penisul. Cu grijă.
Îndreaptă asistenta penisul cu grijă.
– Hm. Foarte bine. Acum și la pacient!

* Era atât de nervoasă încât a început scandalul fără el…

* Experiment reușit: la Vaslui s-a oprit apa potabilă de o lună și nimeni n-a observat!

* Nu știu cum se face, dar fix pe femeia altuia pune dracu’ miere.

* Iubește-ți avocatul!
În afară de maică-ta, e singura persoană care te apără fără să te creadă.

* De două lucruri n-au voie să se plângă bărbații: mașina și nevasta… Singuri și le-au ales!

* Vreau să ajung atât de bogat, încât atunci când desfac un iaurt, să nu mai ling capacul.

* Noi, în Ardeal, cântăm: „Oooo prun frumos…!” Că pălincă din brad n-am beut niciodată!

* Poporul român este un popor neutru. El nu s-a amestecat în treburile interne ale României.

* – Ce tatuaj doriți?
– Nu știu!
– Trebuie să fie ceva care să vă placă toată viața!
– Tatuează 5 sarmale!

* – Ce făcea Hamlet cu pâinea?
– Ophelia.

* I-am zis unui prieten: „Degeaba ai BMW, dacă n-ai papagal, nu agăți nimic”. A doua zi, și-a luat papagal.

* Am tăiat un cozonac să văd cum a ieșit. Nu prea mi-a plăcut…, dar l-am plătit, că mă văzuse amețita aia de la Lidl…

* În sfârșit, m-am îndrăgostit! Am iubită și simt fluturii ăia în stomac!
Acum, merg să-i spun și soției! Sper să se bucure…

* Care l-ai părăsit pe vecinul meu, întoarce-te, că-l bat și pe el și pe Florin Salam!

* Câte greșeli poate face o femeie într-o relație?
Două. Prima, să își aleagă un partener nepotrivit.
A doua, să mai și stea cu el.

* Cum se numește chestia aia care se lungește când o iei în mână și o treci printre sâni înainte să o introduci în gaură? A! Mi-am amintit: centură de siguranță auto!

* – Și, cu ce te ocupi?
– Scriitor, am un blog. Tu?
– Pilot, am un scuter.

* Kamasutra e frecție… față de ce gânduri îi trec unui șofer prin cap în timp ce-i scrie polițistul amenda…

* Femeia te ridică, femeia te coboară.
Mărioara, liftieră.

* Cea mai nouă insultă:
Arăți ca un finalist la Eurovision!

* Perioada minunată a copilăriei se termină atunci când ești chemat la bucătărie, nu ca să mănânci, ci ca să speli vasele.

* Matematica pentru obsedați!
(6×9) + (6+9) = 69

Satul dintre neguri XXX

Dorul este cel care ridică dragostea la o valoare despre care nici nu-ți puteai închipui până atunci. În urmă cu câteva luni, Adi s-ar fi rușinat să sară în brațele mamei sale, mai ales de față cu o mulțime de oameni care-i priveau cu mare curiozitate. Doar se socotea băiat mare, un posibil erou printre colegii pe care încercase mereu să-i impresioneze cu independența lui. Acum, însă, realizând că rătăcirea lui și a surorii sale a ajuns la finalul pe care-l visase noaptea, în somn, și cu ochii deschiși în timpul zilei, toți ceilalți străini parcă nici nu existau, doar familia lui conta. Plânsul pe care-l ascunsese cu grijă de Bianca a răbufnit fără jenă, cât se poate de firesc, pentru că și eroii plâng câteodată, după cum și-a dat seama când a fost primit în brațele călduroase ale mamei.

Foarte afectați s-au dovedit și părinții, ai căror obraji erau la fel de umezi de picăturile mari și fierbinți. Bianca a arătat, în mod inimaginabil, tăria de a se bucura fără să lăcrimeze, avântându-se pur și simplu să-și îmbrățișeze tatăl și mama, ca și cum ar fi sosit dintr-o vacanță mai lungă, dar cu o limită previzibilă. Bunicul se ștergea des cu batista la ochi și păstra pe chip un zâmbet incontrolabil, neștiind cum s-ar cuveni să se facă băgat în seamă de strănepoții pe care nu-i văzuse niciodată. Mulțimea – care pe scaune, care în picioare – privea năucă la această manifestare efervescentă de iubire debordantă, însă nimeni nu putea interveni să le-o explice.

Treptat, exclamațiile de surprindere și bucurie s-au transformat în expresii, prima dintre ele fiind a Sandei, care nu înceta să-și admire copiii:

– Vai, dar ce mari v-ați făcut în doar patru luni de când nu ne-am văzut! Parcă au trecut doi ani.

Bianca a remarcat, la rândul ei:

– Mie mi se pare că ai întinerit, mami. Ești tare frumoasă cu bluzița asta înflorată.

După ce și-a îmbrățișat bărbătește feciorul și l-a sărutat pe frunte, Vasile exclamă zâmbind:

– Nu pot să cred că ești înarmat cu o sabie adevărată. Până mai ieri, te sfătuiam să ai grijă cum folosești cuțitele din bucătărie.

– Iar tu, fetița mea, deja știi să folosești arcul?!, s-a mirat mămica. Nici nu pot să-mi închipui prin ce ați trecut, dar abia aștept să-mi povestiți totul. Până atunci, haideți să vi-l prezint pe bunicul Gheorghe, cel pe care l-am căutat cu toții de atâta vreme.

În sfârșit, a venit rândul bătrânului să-i pupe și să-i strângă în brațe pe cei mai dragi copii din lume, după care oftase ani și ani de zile. Parcă nu-i venea să creadă că acum e inclus într-o familie mare și atât de frumoasă, astfel că nici batista nu i-a mai putut opri lacrimile care s-au scurs până în barbă. Tare fericiți arătau și ei, iar fetița era cea mai entuziasmată.

– Bunicule, bunicule, ce bine că te-am găsit!, i-a spus ea în timp ce-i pupa barba umedă.

Scena aceasta ar mai fi ținut dacă nu s-ar fi ridicat în picioare un bărbat înalt de alături, întrerupând manifestările de dragoste cu o voce sobră.

– Bade Gheorghe, nu știu ce se întâmplă aici, dar nu uita că ne ești primar și ne-ai chemat de dimineață bună să ne spui ceva important. Unii dintre noi n-au apucat nici să-și mulgă vacile sau să își hrănească animalele din bătătură. Cred că ar fi mai bine să lămurim despre ce-i vorba, după care puteți să vă împărtășiți tot ce aveți pe suflet.

Era Vicele, care avea loc la aceeași masă, astfel că bunicul și-a mai stăpânit emoțiile și a venit cu explicații, după ce s-a ridicat, la rândul lui, de pe scaun.

– Oameni buni și dragi consăteni, mă iertați că a intervenit această bucurie tocmai când avem și alte treburi. După cum știți de când m-ați ales să vă conduc, eram un suflet însingurat, oftând de dorul nepoților și strănepoților pe care-i știam numai din auzite. Zilele trecute m-au găsit cei dintâi, iar astăzi au ajuns și copiii lor, după ce au rătăcit vreme îndelungată. De aceea m-au subjugat emoțiile și a trebuit să aveți răbdare până ne-am mai eliberat de ele. Firește că nu putem întrerupe această adunare, după ce ați venit în număr atât de mare pentru a afla o veste neplăcută.

Un murmur de voci s-a auzit din rândurile auditorului, cu ecou până printre cei care nu încăpuseră în sală.

– O veste neplăcută? Ce se întâmplă? Cine zice?, erau doar câteva din întrebările care se puteau înțelege.

– Nepoții mei au fost întâmpinați de un zmeu care voia să-i ucidă în pădurea de alături, le-a spus direct primarul.

– Un zmeu?!, se auzi vocea uimită a aceluiași Viceprimar. Ce să caute un zmeu prin aceste locuri cu oameni obișnuiți, fără palate și alte averi jinduite? Și cum de au scăpat nevătămați din această întâlnire?

Bătrânul a așteptat să se facă liniște ca să poată veni cu explicațiile așteptate de auditoriu.

– E adevărat că nu avem printre noi împărați sau prinți, dar ne-a binecuvântat Dumnezeu și zânele cu peisaje frumoase, un pământ roditor și oameni harnici care știu să-l folosească. Se aude că ne-au pus gând rău și vor să ne stârpească, probabil pentru a-i provoca astfel pe aceia care i-au tot înfrânt până acum. Familia mea a reușit să-l ucidă în luptă pe cel care-i aștepta și de la care au aflat de planul lor mârșav. Dacă ei au reușit, trebuie să învățăm și noi a ne apăra bunurile și viața, cu mâinile noastre.

Iarăși s-au auzit glasuri contradictorii, însă unul dintre ele a răzbătut mai tare. Era cel al lui Toader, om cu stare bună și păreri luate în considerare de ceilalți consăteni.

– Niciun om nu poate învinge un zmeu, o știm cu toții. Nepoții dumitale sunt mincinoși dacă vin cu o astfel de bazaconie.

– Așa e, completă cineva de alături. Noi nu suntem războinici și nici nu avem arme, așa că ne încredem doar în Dumnezeu să ne apere.

Urmă o altă pauză pentru potolirea vociferărilor, după care primarul continuă cu propunerile sale.

– E drept că nu avem luptători, însă putem învăța de la cei sosiți printre noi, fiind deja căliți în mai multe lupte duse alături de eroi vestiți, de care sunt sigur că ați auzit. Sunt și profesori, deci i-ar putea învăța pe copiii noștri carte, iar pe noi meșteșugul armelor. Avem un fierar bun, foarte potrivit pentru a face săbii, sulițe și tot ce e de trebuință într-o confruntare cu cotropitorii, indiferent că or fi zmei, oameni răi sau balauri. Decât să fim omorâți precum niște gândaci, mai bine să murim ca niște lupi care-și vând scump pielea, deoarece libertatea nu e garantată, ci trebuie câștigată de câte ori e pusă în pericol.

Degeaba se străduia bătrânul să-și mobilizeze consătenii, când opoziția era hotărâtă să refuze schimbările radicale, motivul principal fiind neîncrederea că ar putea fi în pericol, Toader și Vicele venind mereu cu judecăți pe placul majorității comode. Compromisul l-a reprezentat posibilitatea ca oricine dorește să poată intra în grupul de viitori luptători conduși de Vasile și Sanda. Tot ei se vor îngriji să deschidă o clasă pentru cei care doreau să facă școală, indiferent de vârstă. S-a dovedit că nu erau mulți nici într-o categorie, dar măcar reprezenta un început. Adunarea a luat sfârșit târziu, tot cu vociferări și polemici care s-au prelungit până la casele fiecăruia.

va urma

Răsădind zâmbete

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Pilotul: – De unde vine liniștea asta?
Copilotul: – De la motoare…

* – Care este cel mai periculos loc din lume?
– Patul. Acolo mor 80% dintre oameni!

* – Mă iubește, nu mă iubește, mă iubește, nu mă iubește…
– Ce faci, rupi petale?
– Nu șterg contactele din telefon…

* – De ce doriți să vă despărțiți de soția dvs.?
– Domnule judecător, soția mea sforăie.
– Bine, dar ăsta nu e un motiv de divorț.
– E adevărat, dar sforăie în fiecare noapte în alt pat.

* Întrebare: – Cum fug grașii?
Răspuns: – Mâncând pământul.

* Dacă ai nevastă, ai grijă de ea.
Dacă ai și amantă, ai grijă de tine, amețitule!

* Suntem așa de frumoși pe Facebook, că-i păcat să ne vedem în realitate.

* Ion și Gheo cară un frigider.
– Mă, Gheo! Am o veste bună și una rea. Care să ți-o zâc prima dată?
– Mno, pe cea bună!
– Mă, am ajuns la etajul 12!
– Și care-i aia rea?
– Am greșit blocul, mă!

* – Fă, Mărie, de ziua mea vreau să-mi zici și mie o vorbă călduroasă!
– Ioane, să te arză’ focul!

* În vizită la cimitir…
– Băiete, nu te supăra, unde este mormântul cu numărul 176?
– Nu știu, maică, de ce ieși afară dacă nu știi să te întorci?

* Bărbatul care înțelege femeile poate suda și lemn!

* Ardeleanul fără pălincă îi ca popa fără voce.

* – Ce-i vânătaia aia de la ochi, Gheorghe?
– Ce să fie, m-am îmbătat ieri, de ziua mea, tare de tot…
– Și ai căzut?
– Nu, nu, a venit nevastă-mea la bar după mine…
– Și ce legătură are asta cu vânătaia?
– Păi are, că i-am cerut numărul de telefon!

* – Nicio cârciumă din comună nu mai dă pe caiet… Unde naiba ai reușit să găsești de băut?
– Am fost la Vama Veche!

* Ce faceți dacă vedeți un omuleț verde?
– 60%: „Mă las de băut”
– 30%: „Mă apuc de băut”
– 9,9%: „Merg la psihiatru”
Doar o fetiță a răspuns: „Traversez”.

* Un bețiv se ciocnește de o prostituată:
– Ce faci, fă?
– Fac trotuarul, nu vezi?
– Păi, atunci fă-l mai lat, du-te dracu’!

* – Tati, pot să mă uit la Eurovision?
– Nu! Uită-te și tu la porno, ca toți copiii normali.

* – Alex, îți spun o glumă… și dacă te fac să râzi, vom face sex diseară.
– Bine, iubire.
– Știi de ce a trecut găina strada?
– Hahahahaha…

* – Nevastă, cred că am tensiunea prea mică?
– Vrei scandal sau cafea?

* 1) Nașterile spontane – când nevasta naște la o lună după căsătorie.
2) Nașterile tardive – când nevasta naște la doi ani de la moartea soțului.
3) Nașterile extrauterine – când naște servitoarea.

* Columb nu ar fi descoperit niciodată America dacă ar fi fost căsătorit, din cauza următoarelor întrebări:
– Unde te duci?
– Cu cine?
– De ce?
– Cu ce?
– Ca să descoperi ce?
– De ce tu?
– Și eu ce fac dacă tu pleci?
– Pot să vin cu tine?
– Când te întorci?
– Ce îmi aduci?

* Aseară, la sală, am observat o tipă superbă, făcând genuflexiuni. Văzând că mă uit încontinuu la ea, s-a enervat și mi-a zis:
– M-am săturat să vin aici și să văd perverși transpirați, salivând și uitându-se la mine!
După care și-a tras pe ea chiloții, sutienul, treningul, și-a plecat ofticată.

* Vești bune din Turcia: au început să se coacă primele roșii românești!

* – Răul dă naștere răului. Cum o traduci?
– Simplu! De exemplu, soacră-mea a născut-o pe nevastă-mea!

* Viitoarea soacră își întreabă viitorul ginere:
– Am auzit că i-ai făcut fiicei mele o cerere în căsătorie. Cum de nu m-ai întrebat pe mine înainte?
– Păi, nu știam că mă iubiți și dumneavoastră…

* Care este diferența între un accident și o catastrofă?
ACCIDENT e să te plimbi pe malul mării cu soacra și să vină un val care să o ia.
CATASTROFĂ e să vină un alt val care să o aducă înapoi.

* Întrebare: – Care este diferența dintre un restaurant chinezesc și unul românesc?
Răspuns: – În cel chinezesc mănânci până te saturi, iar în cel românesc te saturi până mănânci.

* Întrebare: – Cum oprești un cocoș să cânte luni dimineața?
Răspuns: – Îl faci friptură duminica…

* – Știi care este culmea singurătății?
– Nu.
– Să te urci pe vârful muntelui și să strigi „te iubesc!”, iar ecoul să-ți răspundă: „am prieten!”

* Azi m-am dus la biserică și m-am rugat în limba germană, pentru că am nevoie de o minune în euro. Trebuie să fii inteligent.

* Soția:
– Iar ai băut?
Soțul:
– Lasă-mă în pace, e destulă pedeapsă că te văd dublu!

* Caut loc de muncă, poate fi și parlamentar. Nu știu să fur, dar învăț repede.

* RO-ALERT
Seara, înainte de culcare, băgați-vă un cârnat în buzunarul de la pijama! În caz de cutremur, vă găsesc câinii mai repede.
Arafat

* – Ați urmat recomandarea mea?, întreabă doctorul. O pastilă înainte de masă și un coniac mic la desert?
– Da, doar la pastile am rămas cu 3 săptămâni în urmă, pe când la coniac am 3 luni avans.

* Eu știu că nu sunt soarele pe cerul nimănui, dar un nod în gâtul cuiva tot sunt.

* Doamnelor, pentru sănătatea dumneavoastră, mai fugiți din când în când… cu altul.

* Cel mai greu moment din viața unui bărbat e acela în care stă în pat cu nevasta și nu poate reacționa la postările amantei…
Trist dom’le, trist.

* Cum este posibil ca femeile singure să nu aibă nevoie de un bărbat și alea măritate își doresc unul în plus?

* Cea mai bună muncă e aia de actor porno, lucrezi doar când ți se scoală.

* Acea umflătură sexy… pe care o au bărbații în pantaloni și femeile o iubesc la nebunie… se numește Portofel!

* – De ce nu răspunzi la telefon?
– Am mâncat usturoi!

* „Ca să înțelegi că ești prost, trebuie totuși să-ți meargă mintea”
Georges Brassnes

Cometa și Pământul

O cometă solitară,
Cum îi șade ei în fire,
Salută Pământul iară,
Bucuroasă de-ntâlnire.

„Bine te-am găsit, surată”,
Zise ea cu bucurie,
„Te văd cam îngândurată,
Sau doar mi se pare mie?”

”Mă bucur de revedere,
Frumoasă rătăcitoare,
Venirea ta-i o plăcere,
Ca o mare sărbătoare.”

Și se înclină Pământul,
Amabil precum se știe,
Bucuros să-și ia avântul
Cu a lui filozofie.

„Mă gândesc mereu la tine
Cum răscolești Galaxia,
Și nu cred că-ți face bine
Să-ți pierzi astfel energia.

Ești ca o stea călătoare,
Punctuală la secundă,
Ai trenă strălucitoare
Ca o mireasă fecundă.

Dar trecând pe lângă stele
Fierbinți și atrăgătoare,
Văd că îți tot pierzi din perle,
Și-o parte din tine moare.

Iar între două sisteme
Cu-ntunericul de gheață,
Parcă nu ai diademe,
Fără lumina măreață.

Nu te-ai plictisit tu oare
Să plutești însingurată,
Pe o orbită în care
N-ai alături o surată?

Eu îți propun o schimbare
Bună pentru amândouă:
Să rămâi sub al meu soare,
Cu o îndeletnicire nouă.

O familie-ți lipsește
Să-ți facă viața ușoară,
Și-un astru ce te iubește
Ca un tată, bunăoară.

Însă, gândește-te bine,
Că mi-ai face-o bucurie
Să mă-nconjuri doar pe mine,
Ca o proaspătă soție.

Oamenii, cu mic cu mare,
Tare-or să se minuneze
Și-o să-ncerce fiecare
Să te imortalizeze.

Parcă mă și văd, surată,
În concursul ce-o să fie,
Sigur voi fi declarată
Miss Univers pe vecie.

Tu-mi vei povesti conceptul
Lumilor de mare seamă,
Eu voi vorbi de secretul
Și darul de a fi mamă.”

Dând și mai vârtos din coadă
Și-arătând a ei noblețe,
Cometa noastră nomadă
A răspuns prompt, cu finețe.

„Sunt flatată de ofertă
Și o tratez cu mândrie,
Mai c-aș deveni incertă
În a mea călătorie.

Ești o planetă aparte,
Cum rar vezi în Galaxie,
Iar timpul ce ne desparte
Îmi provoacă dor și mie.

Însă eu am altă fire
Și oricât ne-ar sta de bine,
O asemenea unire
Nu poate să ne combine.

Sunt un astru fără stare,
Făcut să călătorească,
Iar o astfel de schimbare
Sigur o să mă topească.

Soarelui pot să-i fac față,
Ca și multor alte stele,
Dacă-nainte mă-ngheață
Spațiul rece dintre ele.

Însă tu nu ai scăpare
De căldura ce-o să crească
Tot mai tare și mai tare
Până o să te topească.

Te mândrești c-ai ajuns mama
Unei specii mai aparte,
Dar îți simt în voce teama
Că te va duce la moarte.”

Astfel a grăit cometa,
Suspinând la despărțire,
Și-a plecat, precum racheta,
Spre o altă întâlnire.

Satul dintre neguri XXIX

continuare

Fetița s-a grăbit să-și vadă protejații, îngrijorată că s-ar fi putut întâmpla ceva cu ei, doar erau încă micuți și fragili. A fost încântată să-i găsească teferi și mai vioi ca la despărțire, făcând ture prin încăperea în care s-au născut. S-au arătat și foarte bucuroși de revedere, sărind în întâmpinarea celei care i-a hrănit și mângâiat ultima oară. Doar Maia mârâia la intrare, avertizându-și prietena să fie atentă cu aceste creaturi care crescuseră într-o zi cât în șapte, ca în povești.

– Maia, nu trebuie să te apropii, că-i sperii!, a încercat ea să-l potolească. Uită-te la ei cât sunt de drăgălași și iubitori. Maia, nu mai lătra nici măcar în șoaptă! Maiaaaa…

– Maiaaa, s-a auzit o voce subțire, după care au urmat și altele în același ton.

Biancăi nu-i venea să creadă că puișorii ei erau capabili să vorbească… și încă de la o vârstă atât de fragedă. La rândul lui, câinele a rămas uimit și a început să-i placă felul în care era alintat de cele șase glasuri în cor. Fetița i-a mângâiat și gâdilat sub botișor, gest la care s-au înghesuit fiecare, închizând ochii de satisfacție și exprimând un zâmbet larg până la urechi. Așa i-a găsit Adi, la fel de mirat de mărimea la care au ajuns cei doi monștri în devenire. Au descărcat împreună hrana adusă de măgăruși, dar de data asta n-a mai fost nevoie s-o porționeze. Puilor le ieșiseră dințișori și rupeau cu poftă din jamboanele delicioase, până n-a mai rămas decât osul. Pe ăsta nu-l puteau înghiți, încă, deși erau tentați s-o facă. Până s-au ospătat creaturile, nici ei nu au stat degeaba, doar aveau cârnați afumați și foarte gustoși.

– Stârvul de afară a început să pută și o să se simtă tot mai mult, i-a spus fratele.

Surioara s-a gândit puțin, după care și-a exprimat prima idee venită:

– Ar trebui să-l aruncăm la vale. Îți dai seama ce durere ar simți copilașii ăștia dacă și-ar vedea mama omorâtă în fața casei lor?

– Biancaaa!, Tu crezi că…

Din nou se auzi o voce subțire imitând cuvântul prelungit și urmat apoi de celelalte:

– Biancaaa, Biancaaa, Biancaaa…

A fost rândul băiatului să rămână cu gura căscată de la o așa surpriză.

– Dar ăștia când au învățat să vorbească?!

– De când am ajuns eu cu Maia. Stai să mai încercăm ceva, a propus fata, după care i-a pronunțat numele: Adiii, Adiii…

Răspunsul a venit imediat din partea celor vizați:

– Adiii, Adiii, Adiii…, timp în care îl priveau galeș pe cel apelat.

– Extraordinar, ce precoce sunt!, a exclamat băiatul.

– Și mai au ceva spectaculos, dacă te uiți mai bine, l-a invitat Bianca. Fii atent pe spatele lor și vei vedea că le-au apărut aripioare. Înseamnă că vor putea să zboare ca păsările și să ne ia pe spinarea lor. Ar trebui să le punem nume, ca să-i deosebim: unul va fi al meu, iar celălalt ți-l dăruiesc ție.

Fratele așteptă ca Bianca să înceteze cu turuitul, pentru ca să-i mai tempereze din elanul fantezist.

– Foarte bine, să le crească aripi și să zboare cât mai repede și cât mai departe, dar eu nu mă urc pe spinarea lor. Nici nume n-ar trebui să le dăm, că te-ai atașa și mai mult de ei, deși avem problemele noastre. Cum ar fi să coborâm și să ducem vaca aproape de casa lui Toader, altfel e în stare să vină după noi cu bâta aia noduroasă.

– Nu coborâm astăzi, s-a încăpățânat fata. Trebuie să scăpăm de moarta de afară, dar înainte vreau să-ți spun că m-am gândit la două nume pentru copilașii ăștia. Ăsta sper să fie femelă și o botez Eva, iar al tău să fie mascul și îi vom spune Adam. Nu-i așa că li se potrivește?

– Deloc, pentru că sunt frați, apoi n-ai cum să le cunoști încă sexul. Ce să mai zic că au câte trei capete și fiecare are personalitatea lui.

– Că bine zici, a cugetat și Bianca. Or să fie Adam Unu, Adam Doi și Adam Trei, începând de la stânga la dreapta. La fel și cu Eva.

– Zău că parcă nu ești în toate mințile, s-a arătat necăjit Adi. Obsesia asta a ta ne poate costa viața. Mai bine să mergem și se vor descurca ei fără noi, după cum am văzut că se împlinesc. Peste câteva zile vor putea vâna și n-aș vrea să le fiu prin preajmă.

Fetița își afișă chipul trist, gata să izbucnească iarăși în lacrimi. Știa că numai astfel putea să-și înduplece frățiorul să o asculte, după cum a observat în ultima vreme. Iar Adi s-a înmuiat din nou, a tras-o la piept și a spus:

– Hai să vedem cum putem scăpa de duhoarea de afară, apoi mai vedem noi.

A fost dificil să se desprindă de Adam și Eva, dornici să-i urmeze și temători că vor rămâne iarăși singuri. De aceea i-au dat Maiei sarcina de a-i ține ocupați, deși puii erau mai mari decât prietenul lor patruped și le crescuseră ghearele. Dar câinele începuse să țină la ei și a înțeles că au nevoie de ajutor, așa că a rămas pe post de dădacă.

A urmat o muncă titanică pentru cei doi copii, hotărâți să scape de cadavrul imens în stare de descompunere. S-au folosit de frânghiile cu care legaseră șuncile și de măgărușii care au tras din greu de stârv, până l-au adus pe marginea dealului. Mai departe au improvizat niște pârghii din lemnul găsit prin apropiere și s-au opintit pentru fiecare parte a greutății, reușind pas cu pas să-l împingă până s-a prăbușit la vale. Era seară când s-au întors la puii jucăuși, mândri de realizare și osteniți peste măsură. Firește că au fost primiți cu exclamații de bucurie:

– Biancaaa! Adiii!, se auzeau vocile bucuroase în timp ce erau asaltați de pui și întâmpinați cu recunoștință de Maia.

A urmat cina, la care au împărțit ultimii cârnați rămași, după care i-a cuprins pe toți somnul, adormind bocnă unii lângă alții. Doar că somnul Biancăi a fost întrerupt prea devreme de către Adi.

– Scoală-te și hai să coborâm înainte de a se trezi monstruleții tăi, altfel nu scăpăm de ei. Ia-o pe Maia, mergeți pe drumul vostru și ne întâlnim la locul cunoscut.

Câinele a auzit și s-a ridicat de îndată, fetița și-a mângâiat delicat protejații și a pornit spre galeria cu care s-a obișnuit. Mai aveau un ciot de lumânare, cât să le ajungă până la ieșirea din burta stâncoasă a dealului. Se anunțau zorii când a apărut și Adi cu măgărușii, ajutați de lumina lunii care i-a călăuzit. În timp ce-și trăgea sufletul, s-a zărit prima rază de soare, parcă mai strălucitoare ca niciodată.

– Ia uite unde bate lumina de data asta!, a arătat fetița cu degetul spre sat. E cu totul altă stradă decât cea a lui Toader.

Chiar așa și era, iar speranța le-a inundat cu căldură inimile. Vaca bătrânului o fi plecat singură spre casă, deci nu mai trebuiau să-și facă griji pentru ea. Calea cea nouă trebuia urmată, înainte de a interveni vreo piedică.

– Să mergem într-acolo!, a decis cu hotărâre băiatul, iar Maia a luat-o bucuroasă înainte.

Deși erau obosiți, până și măgărușii au prins vigoare, de parcă ar fi știut că-i așteaptă capătul lungului drum. Așa au ajuns destul de curând pe ulița luminată de soarele darnic, fiind atenți la fiecare casă, doar-doar vor percepe vreun semn. S-au oprit în fața unei clădiri noi, în curtea căreia se adunaseră o mulțime de oameni, prea ocupați cu discuțiile ca să-i bage în seamă. După ce au descălecat, și-au făcut cale printre ei, intrând înăuntru și căutând pe cineva dispus să le acorde atenție. Tot dând din coate, au ajuns în fața unei mese mari, în spatele căruia și-au văzut părinții stând de-a dreapta și de-a stânga unui bătrân cu plete albe și un chip blând.

Perene

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Cocoșul, văzând atâtea ouă de găină colorate, l-a bătut rău pe păun.

* Doi îndrăgostiți se plimbă prin parc. Visător, el întreabă:
– Iubito, ce ar zice acest tei, dacă ar putea vorbi?
– Că e castan!

* Roșii de Turcia, cartofi de Austria, usturoi de China…
La noi mai cresc doar prețurile și prostia!

* Dacă te rătăcești azi prin București fără să știi un pic de nepaleză, ești mâncat.

* – Bade Ioane, cum ai rezistat zece zile fără pălincă?
– Am beut noaptea, dom’ doctor.

* – Nu ești curioasă, măi Mărie, să vezi ce am eu în pantaloni?
– Ba da, măi Ioane… Aleu, muică, ce e ăla?
– Adevărul!… spuse mândru Ion.
Atunci a aflat Maria pentru prima dată că adevărul doare…

* Dragule adept al teoriei conspirației:
– Nu ești special,
– Nu ești „trezit”,
– Nu ești „luminat”,
– Nu ești unul dintre cei puțini,
– Nu ești un expert,
-Nu ești cercetător,
– Nu ești astrofizician,
– Nu ești imunolog,
Ești doar un imbecil cu acces la internet.

* Fantezia mea sexuală e să fiu cu două femei în pat și să le spun că mă doare capul!

* Faptul că bărbatul nu cunoaște cauza supărării femeii nu îl scutește de vinovăție!

* Adio babelor!
Mă însor cu una tânără!

* Când o femeie e supărată pe tine, îmbrățișaz-o și spune-i:
– Cealaltă nu era așa.

* Mașina mea trage când dreapta, când stânga…
Oare e de la motorina din damigeană?!

* Femeia, abia atunci când naște, își dă seama prin ce durere trece un bărbat când e răcit.

* Unii sunt atât de săraci că n-au nici pe dracu’.

* Dacă dorește careva să-mi adreseze două, trei cuvinte, s-o facă acum, că imediat scot damigeana de vișinată și sigur nu o să ne mai înțelegem pe urmă!

* Discuție după shopping-ul de Paști:
– Banii au dispărut!
– Adevărat au dispărut!

* Postul s-a terminat, dar cu dragostea cum stați?

* Trei blonde:
– Eu am petrecut Paștele la Paris.
– Eu la Londra.
– Eu cu voi în bucătărie, dar n-am fumat nimic!

* – De ce are atât de mult succes Biserica în România?
– E mult mai comod să te rogi pentru înmulțirea pâinii decât să muncești pentru ea!

* Mi-a venit ordin de mobilizare. Cică să mă prezint ca să reînvăț ce am învățat în armată. Ăștia își imaginează că am uitat să beau.

* Mai toată lumea se teme de soacră. Pe mine mă doare la bască. N-o cunosc!

* Te mai iubesc azi și mâine… și după aia gata…

* Cum îți dai seama că ai îmbătrânit?
Atunci când: ”Sunt super în pat!” se transformă în: ”Super, sunt în pat!”

* Nu e nicio sfârâială cu dușul în doi. Ce economisești la apă, dai pe șampanie.

* Dacă ne întâlnim în realitate și nu arăți ca în pozele de pe Facebook, îmi dai de băut până începi să semeni!

* – Marie, ai pus sare în ciorbă?
– Da, am pus și io și mama…
– Apoi, pun și eu și mâncați-o voi!

* Fetelor, dacă iubi a mâncat patru zile ciorbiță de perișoare, și acum zice că nu mai vrea, nu-i așa că are chef de ceartă?

* – Am aflat că te-a părăsit soția!
– Da, acum stau singur.
– Și cum ești?
– Acum, sunt bine…, în primele zile credeam că înnebunesc de fericire!

* Cum faci să râdă o femeie?
Mergi hotărât înspre ea, o privești în ochi și-i spui: „Aici comand eu!”

* Am întrebat pe Google cât trebuie să alerg ca să ard caloriile acumulate de sărbători și mi-a dat: București – Los Angeles.

* Aruncă-mă în rapiță și mă voi întoarce cu poză nouă de profil.

* Bărbatul vine acasă beat. Nevasta îl întâmpină:
– Cum ai venit, dragă?
– Ca fulgeru’!
– Cum, ca fulgeru’?
– În zig-zag!

* Prima întâlnire
El: – În poze erai tânără, slabă și frumoasă…
Ea: – Știu, dar azi nu știu ce-am pățit.

* Un arbitru de fotbal și-a eliminat soția din pat pentru simulare!

* Uneori aș vrea să-mi concediez menajera pentru că nu face tot ce-i cer.
Apoi îmi amintesc că sunt eu… și mă iert!

* Dragă somnule, îți mulțumesc anticipat pentru efort, dar nu te poți pune cu netul!

* Fericiți cei flămânzi… căci aceia vor intra în costumul de baie.

* Știți de ce se spune luna Mai?
Pentru că mai plouă, mai ninge, mai bate gheața, mai iese soarele, mai că faci plajă, mai stai în tricou, mai mănânci o cireașă, mai bate vântul, mai dă bruma dimineața, mai pui o geacă seara, mai faci un foc, îți mai amintești de iarnă, mai că-ți miroase a vară, dar nu mai vine…

* La câte ouă am mâncat zilele astea, mi-e și rușine să mă uit în ochii găinilor.

* Soția bandajează capul soțului, spart de o oală aruncată de ea… și îi spune:
– Vezi? Cine te-ar îngriji dacă n-aș fi eu?

* Doar săptămâna asta cumperi un pantof și-l primești pe al doilea gratuit.

* Cum se spune în engleză: „nevasta a luat copiii și a plecat pentru o săptămână în vizită la soacra”!
YES!!!

* Aeroportul din Cluj
Pilotul: – Alo, turnul de control? Am ieșit de pe pistă!
Turnul: – No bine, vedeți că-i radar la ieșirea din Someșeni spre Apahida!

* Ea: – Îmi plac firele tale albe.
El: – Practic, ești mândră de munca ta!

* – Mai ai nevoie de ceva?
– Să mă îmbrățișezi și să-mi zici că mă iubești și n-o să mă părăsești niciodată!
– De la Lidl zic…

* Întoarcerea la muncă, după concediu, ar trebui să fie ca primele zile la grădiniță: azi o oră, mâine două, iar dacă încep să plâng, mă trimit acasă.

Partida de șah

Fie că ești pașnic sau mai arțăgos,
Optimist din fire, ori prăpăstios,
Te provoc aicea la mare război,
Pe tabla de șah să ne luptăm în doi.
O confruntare fără de durere,
Iar dacă-nvinsul o să se supere,
Se găsește totdeauna o șansă,
Căci el are dreptul la o revanșă.
Armatele noastre-s aliniate,
Doar prin culori sunt diferențiate,
Privirile dure ni se-ntretaie,
Gândindu-ne la un plan de bătaie.
Regina mea își trimite soldatul
Doi pași înainte, cum îi e datul,
Tu răspunzi cu aceeași cutezanță,
Blocându-l, după știuta uzanță.
Ies cu calul regelui, să te desfid
Și-ți atac soldatul într-un mod perfid,
O amenințare ușor de parat,
Cu-n soldat de-alături tu l-ai apărat.
Trimit nebunul care, se-nțelege,
Atacă pătratul de lângă rege,
Tot cu nebunul îmi cauți pricină
Legându-mi calul de a mea regină.
Nici calul din stânga nu-mi stă degeaba,
Saltă la luptă, că se-ntețește treaba.
Ca și în oglindă, procedezi la fel,
Armăsarul damei apărând și el.
Precaut, împing pionul marginal
Să-ți împungă-n coastă nebunul viral,
Dar cu o mare încăpâțânare
Un pas dă-napoi, atent la legare.
Atunci se produce marea surpriză,
Calul atacă, lăsând dama-n priză*,
Iar nebunul atent, atât așteaptă,
Să-mi pape regina, vitează faptă.
Dar lăcomia în șah e fatală,
Provocând adesea marea greșeală,
Acum, nebunul mi-e liber s-atace
Regele care n-are ce mai face.
Cu un șah în punctul cel mai nevralgic,
Iar apoi altul, săltând al doilea cal,
Șahiștii știu că e Matul lui Legal.

* priză:  stare a unei piese de șah pe care adversarul este în drept să o ia.