Ca o maree mă cuprind visele,
Tocmai când soarele dă să se-nalțe,
Atuncea mă momesc ca niște iele
Și mă țin parcă mai vârtos în brațe.
Prizonier sunt între cele două stări:
Realul care vrea să mă trezească
Și milioanele de proiectări
Cu daruri care vor să mă vrăjească.
În somn, paradisul devine real,
Alimentat mereu de subconștient,
Care-mi oferă tot ce e ideal
Până la cel mai mărunt ingredient.
Instinctiv, curaju-mi e cel ce-nvinge
Și mă desprind de-amăgiri efemere,
Realitatea brutal mă încinge,
Alungând cu un gest orice himere.
Și chiar dacă viața-i adesea un iad,
O înfrunt cu hotărârea firească,
Conștient că tot ea-mi oferă răsad
Pentru un nou vis ce-o să înflorească.

Superb!! ❤
Ești generoasă ca întotdeauna, atât cu aprecierile cât și cu darurile muzicale cu rezonanță deosebită! Mulțumesc frumos! ❤
❤
Dragă prietene, cum ar spune bunică-mea: eşti cu curu-n două luntrii. 😆
O expresie populară cum nu se poate mai potrivită, amice! Mulțumiri pentru clarificare! 🙂
Oricînd cu aceeaşi plăcere. 😀
Ce frumos ai incheiat poezia!
Bravo, Petru! Ești tot mai iscusit.
Sărut-mâna cu recunoștință pentru compliment, Oana! Cred că mi-ar trebui încă o sută de ani să mă perfecționez așa cum mi-aș dori.
Ești bine așa cum ești. Tot mai bine.
(nu mai am adresa ta de email ca să-ți trimit invitație pe blog, nu-l mai fac public, mi-am restrâns grupul de prieteni… dacă dorești poți solicita tu acces?)
Mulțumesc frumos!
Trimis. Mulțumesc .
Primit cu recunoștință și vizitat cu admirație! Tot cu mulțumiri călduroase, firește!
Îmi place și poezia asta.
Felicitări!
P.s.
Am rămas mult în urmă cu lectura pe blogul tău din cauză că am fost deconectat de la Google aproape trei săptămâni. Din păcate, deconectarea și durata pauzei a fost din cauza mea: nu m-am preocupat să am un meseriaș pe IT la care să apelez.
Mulțumesc frumos pentru apreciere!
Te înțeleg perfect și nu trebuie să-ți faci probleme, pentru că fiecare dintre noi trece prin sincope de acest fel. Eu am avut noroc să găsesc un concitadin priceput și foarte receptiv la impasul pe care l-am avut cu vechiul laptop. Bine că s-a rezolvat repede, dar numai după ce mi-am schimbat calculatorul.
Să îţi înflorească multe vise, Petru!
Mulțumesc efervescent! Asemenea și ție, Potecuță!
Versuri frumoase despre vise care te face sa ai o zi mai frumoasa plina de idei si realizari! Un weekend minunat iti doresc!:)
Dacă visăm frumos, sunt șanse să avem o zi plăcută, iar dacă avem o zi bună, avem și premisa să visăm frumos. Mulțumesc pentru apreciere și îți urez o zi din cele mai plăcute! ❤
Lovely poem!
Thank you very much!
NICE post 💯
Thank you!
Sa stii ca si eu visez cel mai mult tot spre dimineata… 😉 Iar ultima strofa – concluzia! – mi-a mers direct la…corazon! 🙂 Zile pline de vise implinite, draga Petru!
Dimineața e somnul cel mai benefic și cu vise frumoase, dacă nu avem probleme de sănătate sau stres. Mulțumesc frumos pentru cuvintele plăcute și îți urez o duminică binecuvântată, dragă Ileana! 🙂
Minunate versuri, dragă Petru!
Ce frumos ai surprins această continuă pendulare între lumea reală și lumea viselor, a fanteziilor și a poveștilor fantastice. oare ce-ar fi viața noastră, dacă am trăi doar ancorați în pragmaticul sec al existenței reale? Tocmai această evadare în vise ne face să mai și „zburăm” pe deasupra lumii, prin norii magici ai poveștilor țesute de subconștientul nostru…
Mi-a plăcut mult și melodia lui Alifantis, pusă în comentarii.
Numai bine și multă inspirație pentru poezii și scrieri viitoare! 🙂
Mă înclin cu recunoștință pentru compliment, dragă Alex! Am încercat să descriu în versuri cât mai sugestive felul în care simt eu această desprindere din lumea viselor, care mărturisesc că mi-e dragă cu adevărat. În somnul orelor dimineții timpurii mă desfășor fără granițe, pot să fug, să zbor, să plutesc pur și simplu și să iubesc pe cine îmi place. Pot, de asemenea, să înving oamenii răi și să construiesc orice îmi trece prin gând. Dimineața, zâmbesc la amintirea visului și simt că îmi dă energie pentru a face cât mai multe din ceea ce pot.
Mulțumesc pentru comentariu și frumoasele urări, prietene de peste munți! 🙂