Mă seduceai în fiecare dimineață
Cu o mireasmă paradiziacă,
Eram uimit și intrigat totodată
De parfumul dobândit peste noapte,
Deși te regăseam dormind pe pieptul meu.
Mă apăsa obsedant acest mister,
De aceea mi-am învins cu tărie somnul
Și te-am pândit cu inima îndoită,
Nădăjduind să nu fie vorba de infidelitate.
Miezul nopții a venit cu o declanșare,
Trupul ți s-a ridicat ca în transă
Și ai purces la drum ghidată de lună.
Eu te-am urmat ca pe un magnet
Până am ajuns pe câmpia înțesată cu flori,
Printre care ai înotat ca prin valuri de mare,
Cu mine pe post de observator fermecat.
Iubito, ești somnambulă, dar nu vreau să te tratezi,
Continuă să mă porți mereu în locuri parfumate,
Poieni care să ne mângâie
Și poteci de pădure îmbietoare
Pe care să le simțim cu picioarele desculțe,
Amândoi visând în felul nostru,
Tu să-mi fii ghidul nocturn,
Iar eu să-ți păstrez mereu secretul.
Credincios, te-aș urma astfel și printre stele,
Ți-aș șterge tălpile de praful cosmic,
De câte ori ne-am întoarce în așternut.
racoltapetru6 
Cu adevărat misterioasă iubita ta! ❤
De-aia o iubesc mai mult. Mai trebuie doar s-o găsesc! ❤
Wow! Cât de romantic ești! La polul opus, Jo nu se poate abține să nu observe că lipsa de somn ar avea consecințe dezastruoase pentru sănătatea amândurora, respectiv sănătatea relației. Asta din ciclul unde dai și unde crapă. 🙂 Sper că te-am făcut să zâmbești; ăsta a fost scopul.
În altă ordine de idei, m-a surprins neplăcut cuvântul „somnambulă”. Nu știu de ce… Ce zici de sinonimul popular „lunatică”? Ar avea și o conotație simpatică, de halucinantă, ireală… 🙂 Sau celălalt sinonim, „noctambulă”? Parcă e mai puțin clinic decât „somnambulă”. Sincer, somnambulă nu se asortează cu impresia delicată pe care o lasă restul poeziei. Dar s-ar putea să fie doar impresia mea…
În primul rând, mulțumesc pentru expresia „Wow”! În cel de-al doilea sunt recunoscător pentru propunerile tale de schimbare a cuvântului „somnambulă”. Să mă ierte Jo, dacă eu consider că schimbarea lui prin cel de „lunatică” (care poate avea și conotație de nebună) sau „noctambulă” (cu aluzie de petrecăreață nocturnă) nu ar fi cea mai potrivită. Fiecare cu impresia lui, de data asta. Cu plecăciune și prețuire permanentă!
Dacă plimbările astea nocturne te inspiră aşa şi ne povesteşti şi nouă, să n-o trezeşti, bine? 🙂
Acest legământ l-am făcut cu ea, iar sfatul tău e pe măsură. Mulțumesc frumos, Potecuță romantică! 🙂
Versuri excelente! Esti un romantic cu ganduri frumoase despre iubire! Un weekend minunat iti doresc!:)
Mă bucur că ai înțeles cu adevărat mesajul meu din versuri și îți mulțumesc frumos pentru compliment, dragă prietenă! Se vede că ai un suflet receptiv și sensibil! Tot așa să-ți fie mulți ani de acum înainte! ❤
Astronauţi nocturni ai viselor frumoase de iubire…
Pentru vise nu există limită, cum nu există nici pentru Univers. Mulțumesc, Dragoș!
Fain!
Felicitări!
Aleasă mulțumire! Mă bucur că sărbătorești astfel ziua poeziei!