Dacă ești expertă-n ciorbă,
Dar aspect de divă n-ai,
Vei vedea, nu-ncape vorbă,
Că vei cuceri mulți crai.
- Comment
- Reblog
-
Subscribe
Subscribed
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Dacă ești expertă-n ciorbă,
Dar aspect de divă n-ai,
Vei vedea, nu-ncape vorbă,
Că vei cuceri mulți crai.
racoltapetru6 
Asta s-o crezi tu. 🙂 Până se ajunge la oala cu sarmale sunt niște etape… 🙂
Cred că depinde de preferințe. Eu n-aș da ciorba pe sarmale. 😉
Cine stă doar lîngă sobă
cu legumele grămadă,
cucereşte-un crai de tobă,
că de verde… n-o să vadă. 😉
Dragostea trece prin burtă,
Așa spune filozoful,
Dar filozofia-i scurtă,
Iar foamea vine cu oful.
Oricât ar fi diva de frumoasă
cu vremea devine urata si grasă
și dacă nu stie sa faca mancare
la barbați nu mai are cautare!
Dragostea trece prin multe,
pentru ea şi pentru el,
dar după cele “mărunte”
zăboveşte-n… portofel. 😉
Îmi amintesc că mama avea mai multe broderii făcute de ea și expuse pe pereți. Toate conțineau, pe lângă imagini sugestive, expresii populare foarte gustate pe atunci. Una dintre ele era ”Bucătăreasa frumoasă face mâncarea gustoasă”. Și acum mă tot întreb dacă era frumoasă pentru că gătea bine sau gustul mâncării era bun pentru că era ea frumoasă. E ca veșnica dilemă cu oul și găina. 😉
Probabil că cele două atuuri se îmbină armonios, sau cel puţin se compensează unul pe altul. E rău doar atunci cînd niciunul dintre ele nu iese la suprafaţă. 😀
Îmi aduc aminte vag despre asemenea “şervete” brodate cu zicători populare, atîrnate pe pereţi, dar nu mai ştiu de unde. La noi în casă nu exista aşa ceva, maică-mea nu prea avea ocupaţii casnice, pînă şi gătitul îi era o corvoadă. Să fi fost la bunici…? Sau prin vreo vizită? Zău că nu mai ştiu.
La mine era invers: bunica nu știa să gătească.
Weekend însorit și condimentat cu bucurii, Dragoș!
Pot spune că am avut noroc, într-un fel. Fiind bolnăvicios de copil, stăteam destul de mult la bunica şi mătuşa, la bloc, în tratament. Şi cum bunica era expertă în gătit – şi mai apoi mătuşa a preluat “ştafeta” – am avut parte şi de mîncare bună la vremea aceea dar şi – mai important – de lecţii pentru vremurile de acum cînd singurătatea îmi e tovarăşă de viaţă şi trebuie să mă descurc să supravieţuiesc cu te-miri-ce aruncate într-o oală.
Mulţumesc de urare, o să fie cam dificil pentru fete cîteva zile şi o să fie un week-end frămîntat de griji pentru mine, dar asta e viaţa. Îţi doresc un weeke-end liniştit, fără griji şi supărări! 🙂
Like-ul meu e pentru versificaţie, ideea mi se pare total greşită. Şi eu una sunt dovada vie a erorii. Nu s-ar putea spune că am fost vreodată ceea ce se înţelege printr-o divă, iar ca bucătăreasă am fost şi am rămas de-a dreptul execrabilă. Şi totuşi…
Reţeta pentru cucerirea şi păstrarea crailor e alta – dacă nu-ţi doreşti un crai care vine la ciorba ta vlăguit după distracţia cu alte soiuri de experte. 😀
Ca să nu mai zic că pentru un bărbat care îţi rămâne alături de dragul ciorbei nu eşti decât o bucătăreasă şi o menajeră neplătită.
Recunosc că-i punctul meu de vedere, pe care probabil îl împărtășesc și alți bărbați, dar nici unele gospodine bune nu fac excepție. Mai ales cele care se pricep să gătească sarmale și ciorbe de te lingi pe degete, cum se spune. E drept că această calitate poate să contribuie eficient la sporirea în greutate a bărbatului, care nu va mai fi atât de atractiv pentru alte femei. Iată încă un avantaj datorat mâncărurilor delicioase și de nerefuzat.
În ce te privește, nu e cazul, pentru că poți atrage un bărbat cult cu ”preparatele” tale literare! 🙂
Mulţumesc pentru aprecierea “preparatelor” mele literare, dar, spre a nu denatura realitatea, trebuie să menţionez că bărbatul meu nu le consumă sau, dacă totuşi se întâmplă să deguste vreunul, îl găseşte, dacă nu în totalitate necomestibil, măcar greu de digerat. 😆
Cu atât mai mare e meritul tău și aprecierea celor care te cunosc. Să creezi bijuterii literare fără să ai un sprijin sau măcar o susținere apropiată nu e deloc ușor.
Nu mă încadrez, dar știu sigur că cele două nu se exclud. Pentru toate celelalte, există “delivery” și pe cuvânt de om că ciorbe așa bune ca alea aduse la ușă nu se egzistă. Dacă nici așa… trăiască soacrele!
Am auzit mulți oameni cu stare care recunosc că nu ar putea trăi o săptămână fără ciorbă, dar mai ales sarmale. Chiar dacă sunt văduvi sau burlaci, își cheamă gospodine să le gătească și le plătesc, într-un fel sau altul. Plus că au un mare respect pentru ele, orice vârstă ar avea. Și eu sunt mare amator de ciorbă (nu și de sarmale), de aici și ideea din catren.
Acuma se practica sa faci comanda pentru mancare,eu am cucerit pe barbatul meu cu ciorba de loboda!Un weekend minunat iti doresc!
E drept că în vremurile de azi lumea e tot mai ocupată, dar cu atât mai valoroasă e persoana care își găsește timp să gătească acasă. Iar dacă o face și cu talent, se duce vestea la toți cunoscuții. Ciorba e baza. 😉 Sănătate și poftă bună la mâncarea sănătoasă! 🙂
Subscriu! O zi fără ciorbă e o zi catastrofală! Pentru mine! Americanii- americani, nu știu de așa ceva decât dacă se procopsesc cu una care nu poate fără🫣…și atunci…bea Grigore-aghiazmă. Dar mulți trăitori pe aici pregătesc ciorbe/supe delicioase (asiaticii, mexicanii) de te lingi pe degete.
Mi-a plăcut catrenul tău mult de tot!
Și sigur că poți deveni o divă după ce ai terminat ciorba!😅
Mă bucur să aud o astfel de veste și de peste Ocean! Știu că japonezii mănâncă ciorbe la prima oră a zilei, iar uneori mă iau după ei. Spre uimirea celor care mă prind în fapt și nu pot concepe o asemenea bizarerie. Recunosc că sunt un ”ciorbar” și îi apreciez pe cei care știu să facă astfel de delicateți, fie că-i ciorbă de burtă. rădăuțeană, cu perișoare, de cartofi sau de fasole.
Mii de mulțumiri pentru apreciere și adeziune! 🙂