Satul dintre neguri XXII

continuare

Nevenindu-i să creadă, femeia căută din priviri floarea care putea corespunde descrierii și găsi curând un bujor roșu doborât la pământ. Pentru a se convinge că nu i s-a părut, o întrebă cu aceeași uimire:

– Tu mi-ai vorbit… cu adevărat?!

– Firește că eu, doar vezi și tu că sunt rănită, veni răspunsul cu reproș. Ai putea să-mi îndrepți tulpina și să mă sprijini cu ceva.

– Nemaipomenit!, exclamă Sanda. Nu știam că florile pot să vorbească pe aici.

– Noi comunicăm mereu cu voi, dar nu aveți capacitatea să ne înțelegeți. Probabil că ai primit acest dar de la Zâna Pădurii, deși se întâmplă foarte rar. Se spune că la fel s-a întâmplat și cu un băiat de demult, care cu ajutorul nostru a ajuns să cucerească o fată de împărat și să se însoare cu ea. Avea un suflet bun, cum sper să ai și tu.

– Te ajut numaidecât, o asigură femeia în timp ce-i îndrepta tulpina firavă și o proptea de un bețișor găsit în apropiere.

În acest timp, Vasile își privea nevasta ca pe o smintită, de aici și mirarea cu care o întrebă:

– Ce-i cu tine, dragă?! Ai ajuns să vorbești de una singură sau ai vedenii?

– Nicidecum, bărbate. Se pare că zâna mi-a transmis darul de a înțelege limbajul florilor, iar acest frumos exemplar mi-a cerut să-l ajut după ce a rănit-o calul meu.

Omului i-a trebuit o vreme să înțeleagă și să se convingă de această minune, dar pe chipul lui se citea nemulțumirea.

– Dacă e adevărat, cred că m-a nedreptățit, doar și eu am contribuit la recuperarea banilor, când ți-am zis să nu lași punga acolo.

– Acuma ce mai contează?, i-a replicat femeia. Doar suntem împreună și putem beneficia de această calitate.

– Cum așa? Cu ce ar putea să ne ajute florile în căutarea noastră? Ele au o viață scurtă, văd doar ce se întâmplă în jurul lor, ne bucură ochii un timp, după care se ofilesc și mor.

Glasul bujorului se auzi din nou, iritat de această nemeritată caracterizare.

– Spune-i însoțitorului tău că știm mai multe lucruri decât își poate închipui. Ne vizitează insecte și alte viețuitoare mici care, în schimbul polenului, ne dau vești de departe și ne spun întâmplări nemaiauzite. De unde credeți că știu povestea băiatului ajuns împărat? Amintirile ni se transmit prin gene, de la o generație la alta și noi nu uităm nimic.

Sanda se conformă, iar Vasile se gândi mai bine până să vină cu o idee.

– Să vedem dacă știe încotro să mergem pentru a ajunge în centrul satului, poate și câteva informații despre tata și copiii noștri. Întreab-o.

– Am auzit, veni imediat răspunsul florii. Toate suratele mele au aflat câte ceva despre străinii care s-au pierdut pe acest tărâm și se caută fără încetare. E drept că nu vă putem arăta calea, dar știu pe cineva care o poate face. E vorba de o pasăre micuță tare, dar mai mare ca un bondar mare. Ea a venit și pe la mine după polen, dar mai degrabă o veți întâlni la ieșirea din pădure, printre florile de acolo. Ele vă pot ajuta în a o convinge să vă îndrume spre locul unde s-a stabilit bătrânul venit din lumea voastră.

Mult se bucură femeia să audă o veste atât de bună, pe care o împărtăși imediat cu bărbatul ei. Acesta părea neîncrezător, însă tot era vorba de o speranță care-i mai însuflețea. Sanda a mulțumit florii, ba a și udat-o cu apă din ploscă, despărțindu-se cu bine și cu încă un sfat venit de la bujor:

– Spuneți-le că m-ați ajutat, iar ele vor fi îndatorate să facă la fel cu voi. Așa suntem noi, ne înțelegem bine și ne sprijinim între noi.

Mai departe au străbătut poteca cu mare atenție, să nu rănească vreo floare care putea fi prea apropiată de pașii lor. Vasile mergea gânditor, bodogănind câte ceva, în timp ce partenera de drum era cu urechile ciulite la frânturile de conversație prinse de pe margini. S-a făcut târziu pe când au ajuns la ieșirea din pădure, unde se putea vedea o poiană generoasă, cu mii și mii de flori, care de care mai frumoase. Sanda nu a pierdut vremea, dar neștiind căreia să se adreseze, a strigat cât putea de tare:

– Bună seara, flori minunate! Venim din partea unui bujor aflat în mijlocul pădurii, cu rugămintea de a găsi mica pasăre culegătoare de polen. Care din voi ar putea să ne ajute?

Nu a durat mult până s-a auzit un cor de voci subțirele precum tulpinele gingașelor creații.

– Hai la mine… eu te pot îndruma… ba eu o cunosc mai bine…

Derutată la început, femeia s-a oprit în fața unei narcise din apropiere și s-a aplecat să o asculte.

– Dacă nu mă înșală auzul, cred că și tu știi despre cine e vorba.

– Fără îndoială, pentru că am un polen foarte apreciat, iar neobosita pasăre mă caută de dimineață bună. Însă va trebui să așteptați până la răsăritul soarelui ca să vorbesc cu ea și să vă prezint.

Propunerea florii era binevenită, călătorii fiind oricum obosiți și flămânzi după ce au bătut atâta cale. S-au așezat cât mai aproape de narcisa cu pricina, pentru a o repera cu ușurință a doua zi, după care au mâncat și s-au odihnit admirând cerul înstelat. Noaptea i-a adus somn doar lui Vasile, Sanda fiind asaltată de discuțiile populației florare, fie că erau mai zgomotoase sau doar în șoaptă. În acest timp, se gândea că darul acesta are și neajunsul lui, mai ales când ești nevoit să asculți atâtea voci care te împiedică să dormi.

A mulțumit cerului când soarele a răsărit, dând poienii o nouă strălucire și ademenind astfel o sumedenie de vizitatori înaripați. Printre primii a fost și mult așteptata păsărică, foarte asemănătoare, dacă nu identică, cu un colibri. Micuța s-a înfruptat din polenul narcisei, timp în care au purtat un dialog din care Sanda nu a înțeles aproape nimic. Floarea i s-a adresat la urmă, explicându-i la ce concluzie au ajuns.

– Pasărea e de acord să vă îndrume spre bătrânul vostru, însă trebuie să fiți cu ochii pe ea. Zboară foarte repede, dar o să se asigure că o veți putea urmări, întorcându-se din când în când. Noaptea se odihnește, iar la primele ore ale zilei e ocupată cu culesul polenului, perioadă în care veți sta pe loc și o veți aștepta. Ei, ce ziceți, e bună înțelegerea pe care am făcut-o pentru voi?

Femeia se bucură cum nu mai simțise de mult și îi transmise vestea bărbatului, deodată cu sentimentul înălțător. Mulțumiră amândoi narcisei, udând-o și pe ea cu apa pe care o mai aveau, după care au așteptat semnalul viitorului ghid înaripat. Era aproape de amiază când au pornit din nou la drum, foarte atenți la punctul mișcător din zare, dar și la pașii care trebuiau să ferească orice plantă de pe sol. Presimțeau că rătăcirea lor era pe cale să ajungă la final, iar acolo îi vor întâlni și pe copiii care le lipseau parcă de o veșnicie.

Sclipiri umoristice

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Soția: – Ce este cu fața asta fericită?
Soțul: – Scuze, nu te-am văzut.

* O doamnă își întreabă medicul:
– Domnule doctor, ce aș putea face pentru a părea mai slabă?
– Întuneric, doamnă, întuneric…

* – Anton, crezi că sunt o mamă rea?
– Mă cheamă Paul!

* Soția către soț:
– Uite ce scrie în ziar, cele mai multe accidente se petrec în bucătărie.
La care soțul:
– Da, știu, pentru că eu le mănânc.

* Un marinar tânăr întreabă:
– Căpitane, de ce cele mai multe nave au nume de femei?
– Dacă ai ști cât e de greu să le conduci, nu ai mai pune întrebări așa stupide!

* Soacra – armă psihologică.
Soția – bombă atomică.
Soțul – porumbel al păcii!

* Când o femeie slăbește, este îndrăgostită, când se îngrașă, este fericită, când a pornit ștergătoarele, face la dreapta.

* Eu nu am calendar, poate se uită cineva…
Anul ăsta, pe cât cade guvernul?

* Partea bună e că mie nu îmi pasă de partea rea.

* Gluten, nu! Zaharuri, nu! Carne procesată, nu! Sare, nu! Zahăr, nu! Grăsimi, nu!
Na, atunci mi-o rămas doar vinul și pălinca!

* Prima lege a lui Newton: ”Legea inerției”. Un bărbat în repaos tinde să rămână în repaos… până când sosește nevastă-sa și-i găsește ceva de făcut!

* Nu pot să-mi explic cum, pe vremuri, femeile jucau în filme mute.

* Unii șefi de state au făcut istorie.
Al nostru a făcut Fizică.

* Ieri am urcat în tren și lângă mine au venit trei țigănci. Eu aveam bagaje și, la un moment dat, mi-a venit să merg la baie. Le-am întrebat dacă pot să se uite la bagajele mele. La care ele mi-au zis în cor:
– Da’, du-te, fă, spălăcito, că ne uităm la ele de când am venit!

* Când încălcăm legile, plătim amendă. Când procedăm corect, plătim impozite. Tot aia!

* – Ești cea mai frumoasă femeie pe care am cunoscut-o.
– Tu vrei să te culci cu mine, șmechere!
– Și, pe deasupra, ești și inteligentă!

* Femeile care au avut note sub 7 la desen, nu au voie să se machieze singure!
Cicero

* La 92% dintre femei nu le plac prietenele soților lor.
La 92% dintre bărbați le plac prietenele soțiilor lor.
Morala: Bărbații sunt mult mai SOCIABILI decât femeile.

* Ca să înnebunești un bărbat, trimite un selfi dezbrăcată, lângă o oală de sarmale.

* – De ce prezervativul este transparent?
Radio Erevan: – Pentru că dacă spermatozoidul nu poate intra, măcar să se bucure de priveliște…

* – Mărie, tu ai picioare ca de căprioară.
– Așa de zvelte, Ioane?
– Nu, așa de păroase!

* Conform horoscopului tuturor semnelor zodiacale, femeile singure vor întâlni bărbatul perfect în zilele de… 30-31 februarie.

* O poză făcută pe Marte ajunge pe Pământ în 11 minute.
La Primărie, o hârtie ca să ajungă de la parter la etajul 1, face 3-4 zile.

* Cafeaua e soluția tuturor problemelor
Ți-e frig? Bea o cafea.
Ești obosit? Bea o cafea!
Te doare capul? Bea o cafea!
Cineva te calcă pe nervi? Dă-i cu ceașca în cap!

* Eu, care am o memorie foarte bună, nu reușesc să-mi amintesc… când nu erau telefoane mobile, oare ce făceam noi când stăteam pe ”tron”…

* Viagra mai bună ca femeia altuia nu există!!!

* Bărbații sunt ca șireturile, trebuie să intre în mai multe găuri înainte de a fi legați.

* România este țara în care portofelul coboară cu o stație înaintea ta.

* Vârsta mea nu-mi mai permite să sufăr din dragoste, așa că dacă mă vezi trist este din lipsă de bani.

* Rugăciunea soției: ”Fie ca toți dinții să-ți cadă când le zâmbești altor femei… Amin!”

* Nevastă-mea a dat astăzi examenul de conducere. A luat 8 din 10. Doi s-au salvat sărind în Dâmbovița!

* – Ioane, să fie clar: familia tradițională este formată dintr-un bărbat și o femeie.
– Atunci, ce caută mă-ta la noi?!

* – Iarăși stai întins pe canapea…
– Draga mea, privește partea pozitivă: întotdeauna știi unde să mă găsești!

* – Nevastă-mea umblă prin casă așa cum a venit pe lume.
– Dezbrăcată?
– Nu, urlând!!!

* Șeful către angajat:
– Când îți arăt cu mâna, înseamnă că trebuie să te apropii de mine. E clar?
– Clar. Dar eu când dau din cap, înseamnă că nu vin.

* – De unde ai simțit că e alesul inimii tale?
– Cum l-am văzut, cum mi-am dorit să-l enervez!

* – Bade, la ce te uiți prima dată la o femeie?
– Io, prima dată la o femeie, mă uit să nu fie bărbat…

* – Aș dori niște mici.
– Domnule, e restaurant cu specific unguresc.
– Me scuzați, dați la mine 4 miciuri..

* Se pare că vin vremurile când deșteptului i se va interzice să gândească pentru a nu răni sentimentele prostului.

* Tatăl către fecior:
– Ioane, du-te la vecin și roagă-l să ne deie ciocanul, am de bătut o țintă.
Feciorul se întoarce și spune:
– Tată, vecinul a spus că nu poate să ne dea ciocanul, deoarece, dacă-l folosești, se uzează.
– Vezi, fiule, ce zgârciți sunt pe lumea asta? Ei bine, adă-l pe-al nostru.

* Ce vârstă ciudată am: ba îmi vine să mă îndrăgostesc, ba îmi vine să mă pensionez.

* Două blonde stau de vorbă:
– Ai auzit că ungurii o au cea mai lungă?
– Ai auzit că mexicanii o au cea mai groasă?
Bulă, care trecea prin apropiere, se oprește și ascultă discuția.
Una dintre blonde îl observă și îl întreabă:
– Tu cine ești?
– Piști Gonzales!

* Iubește-ți vecinii, dar nu desființa gardul!

* Înjuratul, după ce te lovești, reduce durerea cu 50%.

* Tulburare de personalitate…
Sufletul merge la mare… și corpul merge la muncă!

* Cred că tipa de pe GPS îmi bate apropouri, de ceva vreme mă bagă mereu prin tufișuri izolate.

* Soțul îi spune soției:
– Plec la cursele de cai!
– Cursele de cai s-au anulat, răspunde soția. I-am spart botul mârțoagei!

* Discuție între două blonde…
– De ce șchiopătezi?
– Am visat că am călcat într-un cui!
– Vezi ce pățești dacă dormi desculță!

* Am scris pe Facebook că abia aștept să vină vara, ca să las ferestrele deschise…
15 țigani mi-au apreciat postarea.

* Tragedie într-un muzeu!
Hoț român de etnie neprecizată, în stare gravă după ce a vrut să fure tabloul… electric!

* Un corp este alcătuit din miliarde de nervi…
Mă’ frate… câte unul reușește să ți-i enerveze pe toți!

* Ești din Maramureș dacă farfuria înseamnă ”blid”, pâinea e ”pită” și pălinca e ”poftă de lucru păntru tătă zâua”.

* Pentru cei necăsătoriți: să aveți un sfârșit de săptămână nemaipomenit!
Pentru cei căsătoriți: Doamne ajută să fie bine!

Satul dintre neguri XXII

Deși mergeau de atâta timp încât i-au pierdut măsura, Sanda și Vasile nu încetau să se minuneze de peisajele care le tăiau uneori răsuflarea. Fie că era vorba de castele ridicate pe dealuri îndepărtate, câmpii pline de flori multicolore, stânci înalte care mărgineau drumul sau păduri întunecate, străbătute cu sufletul la gură. Nimic nu se repeta, totul era inedit, până și casele rare cu oamenii de la care își umpleau ploștile cu apă din fântână, nădăjduind să afle ceva despre căutarea lor fără sfârșit. Poate și această diversitate le adăuga energie, pe lângă dorul și ambiția de a duce la capăt această încercare greu de imaginat. De aici și observația femeii:

– Nu știu dacă e o vrajă, dar nu pot înțelege cum putem străbate atâta cale fără să ajungem la un capăt. De atunci trebuia să traversăm Munții Carpați și să trecem granița țării sau să vedem marea. Doar că noi vedem alte și alte întinderi uimitoare, de parcă ne-am învârti într-un cerc care nu se mai închide.

Asta a fost scânteia care i-a sugerat o idee lui Vasile, împărtășind-o nevestei cu entuziasmul unei revelații.

– De fapt nu cred că este chiar un cerc, ci mai degrabă o spirală care în care ne rotim până ajungem în centru. E normal că am pornit din partea exterioară și trebuie să parcurgem traseul fără posibilitatea de a sări de pe un drum pe altul, mai apropiat de destinație.

– Vrei să spui că ne aflăm într-o buclă a spațiului, similară cu cea a timpului?, îl întrebă Sanda cu mirare.

– Nu chiar o buclă, ci niște cercuri care ne dau impresia că mergem tot înainte, când de fapt ne învârtim în jurul aceluiași punct, până ajungem la el.

– Ar fi o explicație mai logică decât farmecele făcute de vrăjitoare sau ce or fi ele, răspunse cu nădejde femeia. Doar că, în acest caz, rămâne inexplicabil faptul că respectăm aceeași direcție după soare, ori el ar trebui să-și schimbe poziția. Numai dacă nu cumva se învârte și satul acesta în jurul axei sale.

Vasile o privi cu atenție, sperând că nu-i luat peste picior.

– Iară ajungem la supoziții ilogice, când eu caut să găsesc legi de la care universul nu se poate abate, i-a reproșat el.

– Nu te-ai lămurit nici până acum că în acest univers nu funcționează legile firești, iar normalitatea cunoscută de noi nu e totdeauna valabilă. Prefer să cred asta, decât să mă tem de vrăjitorii și farmece. Se știe că munții au taine ascunse, despre care se vorbește încă de pe vremea dacilor. Romanii au căutat pe aici aurul lui Decebal, dar mulți dintre ei au dispărut fără urmă, iar legendara comoară nu a fost găsită niciodată. La fel au pățit și nemții care au îndrăznit să sfideze muntele, în speranța că vor găsi tezaurul ascuns al României. Unii parcă s-au evaporat, iar despre alții se spune că și-au pierdut mințile, vorbind despre un loc învăluit în negură, cu personaje incredibile.

Parcă îi mai venise sufletul la loc când și-a dat seama că pot exista explicații mai credibile, în care nu mofturile vreunui personaj răuvoitor sunt cele care-i joacă pe degete. Tocmai intraseră într-o altă pădure frumoasă, cu pâlcuri de arbori semeți, alternând cu poiene încărcate de frumuseți înmiresmate. Era și păcat să meargă călare pe această potecă, de aceea au descălecat, continuându-și drumul pe picioarele mângâiate de iarbă și flori mai îndrăznețe. Nu a durat mult până când ochii curioși ai Sandei au văzut ceva pe margine, drept pentru care s-a aplecat să vadă despre ce e vorba. S-a ridicat cu o exclamație de uimire, ținând în mână o pungă plină de galbeni.

– Nu pot să-mi cred ochilor ce noroc a dat peste noi!, se bucură Vasile. Acolo trebuie să fie o avere care ne e hărăzită, după cum se vede.

Femeia cântări în mâini comoara, deschise băierele pungii și se minună de sclipirea gologanilor din aur. Era ispititoare această pleașcă apărută din senin, dar un gând tot nu-i dădea pace.

– Măi omule, banii ăștia sunt pierduți de cineva care poate îi caută acum. Nu ar fi drept să ne bucurăm de ghinionul lui și nici nu m-aș simți bine.

– De ce să ai mustrări de conștiință pentru ceva ce nu poți îndrepta. Precis că-i vorba de un bogătaș care mai are multe pungi de-astea pline, iar noi nu putem să i-o înapoiem, dar nici să o lăsăm acolo, să vină altul și să o găsească. În schimb, sunt sigur că ne va prinde bine când îl vom întâlni pe tata și vom putea să-l ajutăm cu bani în gospodărie. Oricum, noi nu am cerut nimic de la împărații pe care i-am ajutat, iar soarta ne-o fi răsplătit în acest fel.

Sanda nu mai găsea temei să-și contrazică bărbatul, așa că strecură punga în trăistuța cu merinde și își continuară drumul. După încă ceva cale, în fața lor se arătă o tânără frumoasă foc, îmbrăcată într-un costum alb ca laptele și o cunună de rămurele verzi peste părul bălai.

– Bună ziua, călători vrednici, li s-a adresat ea cu o voce dulce. Eu sunt Zâna Pădurii și vă întreb dacă nu cumva ați găsit o pungă cu galbeni, pierdută de mine ceva mai devreme?

Cei doi soți au rămas înmărmuriți, preț de câteva secunde, fascinați de cele văzute și auzite, dar Sanda și-a revenit prima spunând ce îi dicta inima.

– Mă bucur să aflu că pot să vă fiu de ajutor și chiar mă întrebam ai cui pot fi galbenii pe care i-am găsit pe potecuță. Aici sunt până la ultimul, a zis ea în timp ce-i scotea din traistă și-i înapoia cu un zâmbet generos pe chip.

– Se vede că sunteți oameni cinstiți și meritați o răsplată pentru aceasta. Nu pot să vă ofer bani, deoarece sunt destinați unei alte lucrări, însă un dar tot se cuvine celei care mi-a restituit pierderea.

Cu un gest plin de grație, zâna ridică o mână și presără peste capul Sandei o ploaie de petale de flori, care o furnică din cap până-n picioare. În același timp, murmură câteva cuvinte greu de înțeles pentru cei doi călători.

– Mulțumesc pentru bunătatea ta, femeie vrednică, și îți doresc să te bucuri de harul pe care tocmai l-ai primit, a mai spus zâna, înainte de a se pierde printre arborii dimprejur.

Rămași iarăși singuri, celor doi nu le venea să creadă că au văzut o asemenea făptură fermecătoare, dispărută la fel de magic precum a apărut. Vasile a rupt tăcerea, printr-o observație care risipi farmecul acestei momentului.

– Grozav! Fata asta ne-a luat mințile și astfel a pus mâna și pe bani. Poate ne-a pândit și a văzut când i-ai găsit, iar apoi s-a dat drept păgubită, înduioșându-ne.

– Mereu ești suspicios, omule, i-a reproșat nevasta. Cum poți să-ți închipui că o asemenea femeie poate fi mincinoasă? Nu ai văzut cât de strălucitoare era și ce frumos vorbea?

– Diavolul poate lua cele mai minunate înfățișări, după cum se știe. S-a zgârcit să-ți dea măcar un bănuț, orbindu-ți ochii cu câteva petale de flori și oarece mormăieli.

– Totuși, eu am simțit ceva deosebit cum mă înfioară din creștet până-n tălpi, a răspuns femeia visătoare.

– Bine că ai simțit tu, că pe mine nici nu m-a băgat în seamă… se plânse bărbatul.

Tot așa se ciorovăiau ei mergând, până când Sanda a auzit un glas subțire care venea de la sol:

– Auuu, mă doare…

S-a oprit imediat, făcându-i semn partenerului să tacă, după care a întrebat nedumerită:

– Cine a vorbit?

– Sunt eu, bujorul cel mare din dreapta calului tău. Tocmai m-a pus la pământ cu copita din spate.

va urma

Asumate

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Profesoara către Bulă:
– Când spun ”Bărbatul este fericit”, unde se află subiectul?
– În bar, bea bere cu amicii.

* – Bună ziua! A vrea să cumpăr un cadou pentru iubitul meu.
– E tânăr?
– Nu prea.
– E frumos?
– Oarecum.
– Elegant?
– Nimic deosebit.
– Cult?
– Puțin.
– Atunci, sfatul meu e să cumpărați cadou pentru altcineva.

* Întrebare: – De ce poate fi confundat Facebook-ul cu un frigider?
Răspuns: – Pentru că utilizatorii îl deschid la fiecare cinci minute să vadă ce a mai apărut nou.

* Un iepure sare, aleargă ca un nebun și trăiește în jur de 8 ani.
O țestoasă nu face nimic și trăiește 150 de ani!
Lenea e soluția!

* Știați că vegetarienii nu îmbătrânesc niciodată?
Ei se ofilesc!

* Când suntem tineri, ne furișăm din casă și fugim la petreceri!
Și cu cât suntem mai în vârstă, ne furișăm de la petreceri și fugim acasă!

* Oi fi eu mai urâtă, dar la mine gletul e pe pereți, nu pe față!

* Firmă serioasă, livrăm apă caldă și acasă. La trei ligheane primești un ibric moca.
#sănespălămbine

* Acum, după ulei și carburanți, sper să nu crească prețul și la diamante și caviar!!!
Iar cozi, iar nervi!

* Bărbații nu nasc pentru că Dumnezeu i-a văzut cum reacționează la răceală și a realizat că specia n-ar putea supraviețui.

* Îmi place la bătrânețe, că nu mă plictisesc: în fiecare dimineață mă doare în altă parte!

* Ce frumos e în Maldive! Eu sunt la muncă, dar m-am uitat la vreme…

* La o primă întâlnire:
– Și, aparține cuiva inima ta, acum?
– De ce? Te ocupi cu traficul de organe?

* – Mă, Gheorghe! Io atâta îs de nervoasă, că imediat explodez!
– Na, asta ne mai lipsește, că apoi o să fii și împrăștiată!

* – Scumpo, în ciorbă plutește un gândac.
– E pătrunjel!
– Pătrunjel? Doamne, i-a dat și nume…

* – Da’ de ce s-a scumpit mierea atât de mult?
– Păi s-a scumpit benzina.
– Aha… Și miere de albine electrice nu aveți?

* Intră o babă în sex shop și exclamă:
– Au distrus și țara asta! Nu mai există bărbați adevărați, doar piese de schimb!

* Mi-am schimbat alarma la telefon. Am pus aplauze.
Măcar atâta merit și eu că mă trezesc la 5.

* Soțul își sună soția acasă:
– Ce faci, dragă, a terminat instalatorul?
– Da, de două ori…

* La o școală din Cluj, învățătoarea de la clasa a doua vine după pauza mare și îi întreabă pe copii:
– Ce ați făcut în pauză?
Gigel, care era mai răsărit, ridică mâna:
– Eu m-am jucat în cutia cu nisip.
Învățătoarea, ca să dea un exemplu ce bine e să înveți cum trebuie și constant, spune:
– Bravo, Gigel! Dacă scrii frumos pe tablă și fără greșeală cuvântul nisip, poți pleca azi cu două ore mai repede acasă.
Gigel merge la tablă și scrie frumos și caligrafic cuvântul NISIP, fără greșeală.
– Bravo, Gigel, poți să pleci azi cu două ore mai repede acasă – spune învățătoarea.
Apoi se întoarce către Petrică și-l întreabă:
– Tu, Petrică, ce ai făcut în pauză?
– Eu m-am jucat cu Gigel în cutia cu nisip!
– Perfect, dacă scrii frumos pe tablă cuvântul CUTIE, poți pleca și tu cu două ore mai repede acasă.
Merge și Petrică la tablă și scrie frumos și îngrijit cuvântul CUTIE, absolut fără greșeală.
– Bravo, Petrică, și tu poți pleca astăzi cu două ore mai repede acasă.
Într-un sfârșit, se întoarce învățătoarea către Janos și îl întreabă la fel:
– Tu, Janos, ce ai făcut în pauză?
– Eu vrut joci și el la băieții cu nisip, dar ei nu fost drăguți la Janos și spune: ”merge mă în Panonia ta de ungur”.
– Vai, dar asta este o discriminare a unor minorități naționale cu influențe negative asupra psihicului unui copil. Dacă scrii frumos pe tablă ”discriminare a unor minorități naționale cu influențe negative asupra psihicului unui copil”, poți și tu să pleci cu două ore mai repede acasă…

* Are cineva numărul de telefon de a Loto? Aș vrea să le cer un milion de euro în avans, iar când voi câștiga, o să-mi dea doar diferența.

* O doamnă merge la cumpărături:
– Cât costă această rochie?
– 2000 Ron, spuse vânzătoarea.
– Pe dracu… dar aceasta?
– Pe dracu și jumătate…

* Mulțumesc transportatorilor și agricultorilor că-i țin pe jandarmi în stradă, așa am mai mult timp să stau cu nevasta unuia.

* Am văzut o stea căzătoare. Steaua s-a uitat la mine și mi-a spus:
– Nu-ți pune nicio dorință, nu am căzut, m-au împins.

* O blondă, o brunetă și o roșcată au intrat într-un magazin… (blonda era la volan).

* Mi-a zis că vine la mine să facem o baie romantică…, dar cum dracu’ pun eu lumânările pe marginea ligheanului?

* Încă există români care nu-l știu pe Eminescu, pentru că nu-l au în lista de prieteni.

* Dacă cineva mă iubește în secret, să-mi spună acum, că nu mai am răbdare să aștept până în 14 februarie.

* Soțul cu soția la pescuit.
– Mărie, te uiți de trei ceasuri cum pescuiesc… vrei să încerci și tu?
– N-aș avea răbdare…

* Din moment ce soacră-mea îi zicea ”Soarele mamei!”, mi s-a părut firesc să îi spun și eu ”Soarele mă-ti!”

* Eu știu că acolo sus cineva ne iubește. Problema este aici jos!

* Un milionar de 60 de ani apare la bar cu iubita lui de 25.
Barmanul: – Cum ai convins-o să se mărite cu tine?
Milionarul: – Am mințit-o cu privire la vârsta mea.
Barmanul: – I-ai spus că ai 45 de ani?
Milionarul: – Nu! I-am spus că am 95!

* Eu am crezut că mașina de spălat îmi lasă hainele mici…
Acum mi-am dat seama că de fapt e frigiderul…

* De la o anumită vârstă, nu mai diferențiezi părțile corpului prin ”stâng” sau ”drept”, ci prin ”ăla bun” și ”ăla care mă doare”.

* Un arbitru de fotbal și-a eliminat soția din pat pentru simulare!

* De când cu schimbările de temperatură, nici nu mai știi cine e răcit și cine trage pe nas.

* – Am șapte copii!
– Felicitări! Cu… aceeași?
– Cu aceeași, dar cu patru femei diferite…

Doctor de suflete

El e acela care poate să-ți stârnească orice sentiment,
E capabil să dea aripi celor mai mari speranțe,
Să transforme visele în visuri promițătoare
Și să înveselească ternele culori.

Rețeta lui o poți găsi pe o hârtie mototolită,
Într-o carte prăfuită din bibliotecă,
Pe o rețea sau un blog găsit la întâmplare,
Ori să o auzi recitată într-un cenaclu.

Nu trebuie să te consulte, nici măcar să te vadă,
Recomandările le alegi după cum simți nevoia,
Se savurează fără contraindicații și la orice vârstă,
Iar rezultatele se percep instantaneu.

Cine este acel doctor de suflete?
Un om simplu, care trăiește intens,
Încât să poată transmite schimbări sufletești
Sau orizonturi pe care noi nu le vedem,
Iar pentru asta, lumea îi spune Poetul.

Satul dintre neguri XXI

continuare

Cocioaba s-a umplut până la refuz cu cei cinci bărbați și doi copii, într-atât era de strâmtă. Nici Maia nu a avut ocazia să intre măcar o dată și să vadă cu ochii ei în ce condiții trăiesc oamenii care le-au furat libertatea. Dar și ce puneau la cale cei doi moșnegi, cărora nu reușea nicicum să le miroase caracterul, ceea ce nu i se mai întâmplase până acum. Pe frații cei răi i-a dibuit de la prima mușinare și a insistat pe lângă copii să-i părăsească numaidecât, altfel vor răbda mereu de dor și foame. La motivația Biancăi că ea nu pleacă fără măgăruși, a simțit o oarecare invidie și a fugit pe câmp să vâneze ceva, ca să se descarce. În felul ăsta își astâmpăra și foamea nepotolită de puțina pâine împărțită în trei. O dată le-a adus și lor un iepure de câmp, însă nu au vrut nici să guste din el, poate de milă sau fiindcă era carne crudă. Triste au fost zilele petrecute aici și tare și-ar fi dorit ca străinii aceia să le poată schimba soarta.

Bătrânii i-au găsit pe frații mai mari lâncezând pe saltelele din paie, fără să se obosească a se ridica la intrarea lor. Mai mult, se arătau deranjați de vizitatorii însoțiți de cele două slugi.

– Văd că ați cumpărat mere, iar altceva nu avem ce să vă dăm, le-a atras atenția unul dintre ei. Suntem săraci de abia avem după ce bea apă.

Cel mai impunător dintre oaspeți a dat din cap a înțelegere și i-a privit cu ochii atât de blânzi, cum nu mai văzuseră încă. Blând era și chipul însoțitorului, care interveni cu o voce pe măsură.

– Închipuiți-vă că îl aveți în față pe Dumnezeu, dispus să vă îndeplinească orice dorință rezonabilă pentru a scăpa de această sărăcie. Care ar fi aceasta?

Cu toții s-au privit între ei, să vadă dacă e cazul să râdă de o glumă sau să-i scoată afară în șuturi, pentru batjocură. În cele din urmă, fratele mare se gândi că-i mai interesant să le facă jocul și răspunse:

– Eheee, păi eu mi-aș dori ca pomul din curte să ne facă mere mai multe și toate să fie din aur. Aș face o grămadă de bani, m-aș însura cu o fată de împărat și n-ar mai trebui decât să comand servitorilor.

Bătrânul cel impunător surâse cu amărăciune și îi răspunse cu regret:

– Asta nu pot să-ți ofer și nici nu ți-ar face bine, îți garantez. Dar văd că ai înclinat spre pomi cu fructe, deci poți să primești o livadă mare, pe care să o îngrijești și din care să-ți asiguri un trai bun.

– Bună și asta la ceva, dacă ar fi adevărat, se consolă tânărul.

– Eu aș vrea să am o turmă de oi cu lână de aur, pe care să o vând și apoi să-mi iau de nevastă o fată de boier cu multă avere, își exprimă doleanța fratele mijlociu.

Iarăși se arătă dezamăgit bătrânul cu darurile, și oferta veni tot cu schimbări:

– Văd că visați numai la aur, ceea ce nu garantează fericirea. Cred că ți-ar fi mai bine dacă ai primi multe oi bune de lapte, de care să te ocupi și prin ele să-ți procuri tot ce ți-e de trebuință.

– Eh, dacă altfel nu se poate, m-aș mulțumi și cu atât, zise cu resemnare fratele mijlociu.

– Dar tu ce ai vrea să primești de la mine, tinere?, îl întrebă moșul pe mezin.

– Eu mi-aș dori să trăiesc pe malul râului, să am o luntre și să port oamenii de pe un mal pe altul, fără să le cer nimic. Întotdeauna mi-a plăcut să ajut, iar astfel aș fi foarte fericit.

Răspunsul celui mic provocă râsul fraților mai mari.

– Mă da prost ești!, l-au batjocorit ei. Cum să faci asta pe degeaba, că ai muri de foame, așa cum ai fi murit dacă nu eram noi să te ajutăm.

Dar cei doi străini l-au privit cu ochi generoși și au spus pe rând:

– Uite un om care va reuși în viață, a zis primul. Numai dacă dai, vei primi înzecit, chiar dacă nu ceri.

– La fel va trebui să faceți și voi, altfel tot la sărăcie veți ajunge, a completat cel de-al doilea. Tu vei tocmi oameni să lucreze în livada ta, dar vei da fructe gratuite celor sărmani, iar tu vei face la fel, oferind oamenilor necăjiți lapte și brânză. Sunteți de acord sau vreți să vă plângeți toată viața?

Frații au dat din cap a aprobare, cei mai mari adăugând:

– Dacă e pe bune, suntem mulțumiți.

Atunci a intervenit Adi, doar-doar o să aibă și ei parte de un dar care să le pună capăt dorurilor.

– Dacă dumneata ești cu adevărat Dumnezeu și poți face astfel de minuni, ajută-ne și pe noi cu ceva. Am venit aici călare pe doi măgăruși, însă am rămas fără ei. Ne-ar prinde bine să-i primim înapoi, pentru a ne căuta în continuare părinții care ne așteaptă și de care ne e tare dor?

Bătrânii i-au privit cu îngăduință, iar cel care se spunea că-i Dumnezeu i-a mângâiat pe creștet, spunându-le:

– Ați fi putut cere să vă duc direct la cei dragi, dar mă bucură modestia de care dați dovadă. Faptul că vreți să-i găsiți cu puterile voastre, arată că sunteți copii de bună credință, calitate care ați dobândit-o și din experiența pe acest tărâm aparte. Veți găsi măgărușii în fața casei și va trebui să-l însoțiți pe mezin până la râu, unde vă așteaptă o căsuță decentă. Puteți să vă odihniți acolo, dar va trebui să treceți apa, pentru că aceia pe care-i căutați se află de partea cealaltă. Credeți în mine și o să aveți parte de întâlnirea la care sperați și pe care o meritați.

Mult s-au mai bucurat Bianca și Adi când au auzit cuvintele plăcute și încurajatoare, drept pentru care au mulțumit cu lacrimi în ochi. Bătrânii i-au binecuvântat pe toți și au plecat în drumul lor. Promisiunile s-au adeverit cum nu se putea mai repede pentru fiecare: frații cei mai mari au zărit cum în spatele casei lor se iviseră două terenuri mari, cât vedeau cu ochii. Unul era ocupat de o livadă cu pomi încărcați de roade, iar pe celălalt se întindea un câmp înverzit de iarbă grasă pe care pășteau o mulțime de oi. La rândul lor, mezinul a găsit în fața porții o căruță cu doi cai, iar alături erau măgărușii celor doi copii. Uitând de exploatarea la care au fost supuși, cei trei viitori parteneri de drum ar fi vrut să-și ia rămas bun de la foștii stăpâni și frați, dar aceștia nu aveau timp decât pentru a-și admira averea căzută ca din cer. Nu le-a mai rămas decât să-și pună în căruță puținele lucruri pe care le aveau și să pornească spre râul care-i aștepta.

– Știam eu că oamenii aceia or să ne ajute, le tot repeta Maia, dând din coadă cu bucurie. Poate că vântul bătea în direcția nepotrivită, de aceea nu i-am putut mirosi, dar știam eu.

Trei zile și trei nopți au avut de mers până au găsit căsuța pregătită pentru ei și luntrea cu care puteau traversa apa. Merinde și apă aveau pregătite în cele două boccecluțe găsite în car, așa că s-au îndestulat la fiecare masă, cum nu mai făcuseră de multe zile. Bianca, Adi și Maia ar mai fi rămas ceva vreme cu fratele cel bun, măcar să-l vadă însurat cu fata pe care tocmai a cunoscut-o, dar speranța că peste râu sunt părinții și Bunicul i-a făcut să se despartă mai devreme. Dumnezeu era cu ei, deci nu puteau fi departe de regăsirea mult așteptată.

Să fie voie bună!

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Te văd foarte supărat. S-a întâmplat ceva?
– Da, soția mi-a găsit o nouă secretară.

* – Mami, ce este libertatea cuvântului?
– E atunci când eu vorbesc și tac’tu e liber să asculte!

* Îmi caut jumătatea… să fie 90/60/90… 90 de ani, 60 de zile de trăit și 90 de milioane de euro în cont.

* Vasile îl întreabă pe un expert japonez:
– De ce, voi, japonezii, sunteți așa de dezvoltați?
Japonezul:
– Noi avem un deștept din 10, iar voi aveți 9 deștepți din 10!
Vasile: – Și?
Japonezul:
– Noi îl punem la conducere pe cel deștept, ca să-i conducă pe cei 9 proști, iar voi îl puneți pe cel prost, ca să-i conducă pe cei 9 deștepți!

* – De Bobotează, mi-am pus busuioc sub pernă și m-am trezit cu gâtul strâmb!
– Am uitat să-ți spun: busuiocul trebuia scos din ghiveci!

* Ioane, să nu răspunzi la urări! E o capcană!
Ăstora le e sete, le e foame și nu mai scapi de ei.

* Ficatule, fii tare! Azi e finala…

* Într-o căsnicie e absolut necesar să știi când să pui piciorul în prag.
În orice caz, nu încălțat și nu după ce a dat cu mopul!

* În seara de Bobotează, burlacii își pun un ciorap sub pernă, ca să viseze unde e perechea lui…

* Eu n-am dat 10 milioane pe porc ca să mă duc la sală în ianuarie.

* Numai săraci la concertul de la Viena.
Nu tu dedicații, nu tu roabă cu șampanie!

* Dacă bagi cardul de sănătate în bancomat, poți să scoți banii pe care i-ai dat șpagă la doctori până acum.

* M-am liniștit! Nu mă doare ficatul de la sarmale și prăjituri… e Mercur în retrograd. Îmi spuse Neti la horoscop!

* Gândește! Oamenii inteligenți sunt minoritari, iar democrația se bazează pe dorința majorității. Te-ai prins?

* Cine vrea însurătoare la peste 60 de ani, ar trebui să fie ca la permisul auto: chestionar, traseu și proba practică!

* Ce tinerețe nașpa am avut! Trebuia să înveți Fox, Break dance, Vals, Tango…!
Acum, ăștia ridică o mână și dau din cap!

* Femeile acuză toți bărbații că înșală…
Păi cu cine înșală, dacă toate femeile sunt fidele și cuminți?

* Se spune că tineretul greșește! Dar nici babele nu mai sunt ce au fost odată, nu mai croșetează, nu mai torc lână, nu mai coc prăjituri. Stau toată ziua pe Facebook!

* Ați observat că filmele de groază încep cu petrecere, veselie și-apoi vine dezastrul?
E, așa-i și cu căsătoria…

* Când văd o ciocolată, aud două voci. Una îmi spune: ”Mănânc-o”.
A doua răspunde: ”Mă, n-auzi? A zis s-o mănânci!”

* Dacă vă simțiți nefericiți pentru faptul că sunteți singuri… gândiți-vă ce simt acum cei cuplați cu cine nu trebuie!

* Un tip se duce să returneze un papagal la PetShop.
– Vă rog să-mi dați un mascul!
– Păi, cum v-ați dat seama că e femelă?
– În loc să repete ce zic eu, mă contrazice!

* – Ce regim ții?
– De-a v-ați ascunselea.
– Cum vine asta?
– Mănânc pe furiș.

* Soția:
– Am deja bășici pe mâini, de la mătură!
Soțul:
– Data viitoare, du-te și tu cu mașina!

* Auzi acolo, cică femeile au venit de pe altă planetă.
Nu-i adevărat… au fost alungate de acolo.

* Un student pică la examenul de logică.
– Domnule profesor, dacă vă pun o întrebare de logică și nu știți răspunsul, îmi măriți nota?
– Da, sigur!
– Ce este legal dar ilogic, ilegal dar logic, ilogic și ilegal, toate în același timp?
Profesorul se gândește, face scheme pe o hârtie, dar nu știe răspunsul.
– Bine, uite, ți-am pus 8 în loc de 3, acum spune-mi și mie răspunsul.
– Faptul că dumneavoastră aveți 69 ani, iar soția dvs. are 22 este legal, dar ilogic. Faptul că soția dvs. are un amant de 21 ani este ilegal, dar logic, iar faptul că dvs. îi măriți nota amantului soției dvs. este și ilegal și ilogic!

* Când ești bogat, ai prieteni, când ești sărac, n-ai nici neamuri.

* La divorț.
– Motivul divorțului?
– Nepotriviri religioase. Eu sunt creștin, ea e satana.

* Caut de lucru în demolări. Am experiență, pe ce pun mâna se alege praful.

* Fac langoși cu făină de greieri, 4 lei bucata. Mănânci un langoș și cânți o săptămână ca Pavarotti. Detalii în privat.

* Ați putea, vă rog, să mă lămuriți care este femininul de la ”nătărău”?

* Îmi zicea ”puiul meu”, dar când am intrat în telefonul lui, am găsit un coteț întreg.

* Relația cu o femeie e ca o partidă de șah. Nu face pe nebunul în fața reginei, că rămâi cu calu-n mână!

* Gheorghe merge în China la muncă. Se întâlnește cu șeful său și fac cunoștință:
– Yon Kun Koi!
– Gheorghe, cu două!

* Bărbații sunt la fel ca vacanțele…
Când începe să-ți placă, se termină.

* – Scumpo, știi, când mă bărbieresc dimineața, mă simt cu 10 ani mai tânăr.
– Dar nu ai putea să te bărbierești seara?

* – De ce nu poate fi considerat sexul un sport?
– Deoarece în sport câștigă cine termină primul!

* Surprinse de venirea iernii, autoritățile și-au aprobat un spor de surprindere.

* – Mărie! Hai să rămânem prieteni!
– Ioane! E prea târziu, deja m-am dezbrăcat!

* Învățătoarea, la școală, îi întreabă pe copii:
– Vasilică, ce-i tatăl tău?
– Gunoier.
– Nu se spune gunoier, ci funcționar la Salubritate.
– Petrică, ce-i tatăl tău?
– Gropar.
– Nu se spune gropar, ci funcționar la Pompe Funebre.
– Bulă, ce-i tatăl tău?
– DJ la Mystic Club.
– Cum adică?
– Clopotar la biserică.

* – De ce nu mi-ai spus că ești însurat și ai doi copii?
– Sunt timid…

* Soacra la discuții cu ginerele:
– Costele, tu crezi că există viață după moarte?
– După a ta, sigur!

* Toată noaptea beți, fumați și vă drogați, iar dimineață întrebați la piață dacă-s stropite roșiile…

* – Mă Gheo, te bagi la sex în grup diseară?
– Na, da câți suntem?
– Mă, dacă o aduci și pe nevastă-ta, trei!

* – Iubito, dormi?
– Încă nu…
– Fă bine și întoarce-te spre mine…
– Nu mă întorc, ai mâncat ceapă!
– Da, dar tu ai mâncat fasole!

* Cum se face că poți să descifrezi întotdeauna nota de plată a medicului, dar niciodată rețeta?

* Cândva, cu o pereche de chiloți de damă puteai să speli o mașină…
Acum, nici ochelarii nu-ți ajunge să-i ștergi!

* Domnul profesor făcea prezența la clasa a VI-a, la ora de sport.
– Georgescu…
– Are piciorul rupt, se auzi o voce dintre elevi.
– Ionescu…
– E răcit, se auzi altă voce.
– Popescu…
– Are scutire pentru educație fizică.
La care sări de colo și Mercedesa:
– Da’ ce tot atâtea scutiri la rumânii ăștia, dom’ profesor? Asta-i descremenare! Adică ei nu pot să vie la oră, că cică-s bolnavi… da’ io, că-s gravidă, vai de capu’ meu, pot să viu?!

Satul dintre neguri XXI

Se părea că norocul le zâmbea copiilor, în cea de-a patra zi de mers ca prin pustiu. Mâncarea li se terminase, stomacul le chiorăia de foame, când în fața lor au apărut o mulțime de case înșiruite de o parte și de alta a drumului. Privirile le-au sclipit de bucurie, iar speranța a răzbătut prin cuvintele entuziaste ale Biancăi:

– Cred că am ajuns, în sfârșit, în centrul satului! S-ar putea ca aici să-l întâlnim pe Bunicul, după ce vom bate la fiecare poartă care ni se va deschide. Vezi dacă ne-am luat după prima rază de soare a zilei, după cum ne-a sfătuit Zâna Zorilor?

Adi a aprobat din cap, însă primul lui gând era să găsească ceva de-ale gurii și să prindă astfel putere pentru a se perinda prin fața atâtor case. Majoritatea lor erau sărăcăcioase, cu bordeie care stăteau să se dărâme și fără garduri temeinice care să le împrejmuiască. Era și cazul primei așezări ieșite în cale, având ca vecini peste drum o altă casă, de oameni avuți, cu o poartă nouă și trainică. Numai că bordeiul avea în curtea mică un măr tare frumos și îmbietor, cu trei ramuri încărcate de fructe mari și ademenitoare. O astfel de ispită era imposibil de stăpânit pentru călătorii înfometați și, cum nu au văzut pe nimeni în preajmă, s-au gândit că n-ar fi niciun păcat să culeagă patru mere, câte unul pentru ei și măgărușii la fel de hămesiți. Nici nu au apucat să savureze pe îndelete dulceața fructelor, când din căsuța pricăjită a ieșit un tânăr plin de mânie la adresa lor.

– Cum vă permiteți să furați în plină zi din avutul nostru?, a țipat el în timp ce agita o bâtă amenințătoare. Dacă erați oameni cinstiți, veneați să ne cereți și să plătiți pentru ele, că suntem săraci și numai din asta trăim.

Copiilor le-a rămas îmbucătura în gât, numai animalele și-au văzut mai departe de mestecat. Băiatul a înghițit primul, după care a încercat să se scuze.

– Vă rugăm să ne iertați, dar venim de departe și suntem chinuiți de foame și sete. Nu am văzut pe nimeni de la care să cerem, așa că ne-am luat singuri, gândind că nu o fi mare nenorocire.

– Este mare furt, iar pentru asta trebuie să plătiți cu mult mai mult, le aduse la cunoștință proprietarul. Aveți bani destui?

Vinovații s-au uitat unul la altul, și-au pipăit buzunărașele goale și au dat din cap a negare. Până atunci nu s-au gândit la bani, pentru că n-au avut unde să-i folosească, altfel ar fi primit destui de la împărații pe la care au trecut.

– Știam eu că sunteți niște haimanale care iau ce găsesc în cale. Sunt sigur că și măgarii i-ați furat de la cineva, dar am să vă învăț eu minte ce înseamnă să-ți bați joc de avutul celor care muncesc din greu pentru o coajă de pâine. Veți plăti nelegiuirile voastre lucrând câteva zile, iar animalele vă sunt luate, până se lămurește ale cui sunt.

– Le-am primit de la un împărat…, încercă fetița să-i explice omului atât de pornit.

– Ia auzi ce minciuni!, râse batjocoritor tânărul. Înseamnă că și eu sunt boier și îl aștept pe acel cap încoronat să vină pentru a plăti daunele. Hai, nu mai pierdeți vremea, că iarba din curte trebuie cosită. De măgari mă ocup eu, iar dacă nu vă faceți treaba, e ultima oară când îi vedeți.

Așa a început slugăria Biancăi și a lui Adi, puși la munci din cele mai grele și hrăniți cu câte un măr pe zi și câte un boț de mămăligă spre seară. Noaptea trebuiau să doarmă într-un coteț încropit de mântuială, iar dimineața primeau sarcini pentru toată ziua. Au aflat curând că gazda asupritoare mai avea doi frați, unul mijlociu și altul mai mic. Cel de-al doilea se arăta la fel de dur, în timp ce mezinul părea ca pâinea lui Dumnezeu și le mai aducea câte ceva pe ascuns, cum ar fi o pătură sau niște paie de așternut. Mărul din curte avea trei ramuri, câte una pentru fiecare din ei. Zilnic, era păzit pe rând de cei trei, care putea vinde fructe doar de pe ramura lui. Numai că, după cum au observat copiii, frații cei mari vindeau merele cuvenite mezinului, fără ca acesta să știe. Într-o zi, micuții n-au mai răbdat nedreptatea și i-au mărturisit hoția care se întâmpla sub ochii lor. Tânărul a zâmbit amar și le-a răspuns pe un ton resemnat:

– Am observat și eu că-mi lipsesc din fructe, de fiecare dată când îmi vine rândul la păzit. Dar sunt frații mei și nu e bine să ne certăm pentru atâta lucru. Dumnezeu e sus și vede, după care îl răsplătește pe fiecare după merit. Îmi pare rău că nu vă pot ajuta pe voi să scăpați din mâinile lor, însă nici măgarii cu care ați venit nu mai puteți să-i recuperați, i-au vândut vecinului de peste drum și au cheltuit deja banii primiți. Mi-au dat și mie de-o pâine, pe care am împărțit-o cu voi aseară.

Necaz mare au simțit Adi și Bianca, rămași la cheremul fraților răi, fără prietenii patrupezi care i-ar fi putut duce mai departe. Băiatul își arătă supărarea, iar apoi mirarea despre felul oamenilor din acel loc.

– Cum se face că sunteți atât de săraci, iar vecinul, dimpotrivă, are bani mulți și o casă atât de mare?

– Suntem orfani de când eram ca voi și ne-a fost greu să ne descurcăm, povesti fratele mai mic. La fel a fost și familia despre care vorbești, dar a venit un boier bogat și le-a cumpărat băiețelul abia născut. Se spune că le-a dat o pungă cu o sută de galbeni, în fața cărora părinții nu au putut rezista. Nu se știe precis ce s-a întâmplat cu el, dar se aude că a ajuns stăpân peste moșia acelui bogătaș și s-a însurat cu fata lui frumoasă ca un trandafir.

– Poate că a fost mai bine pentru toți, gândi cu glas tare Adi. Dar nu cumva ai auzit despre un bătrân apărut de curând prin aceste locuri? E vorba de bunicul nostru, pe care-l căutăm de multă vreme.

– Îmi pare rău, dar nu am cunoștință de așa ceva, veni răspunsul cu regret. Nu suntem mulți și ne cunoaștem între noi, astfel că aș fi aflat.

Într-o altă zi, în fața pomului s-au oprit doi străini în vârstă, cerându-i mezinului să le vândă câteva mere. Văzând că băiatul le culege de pe ramura cea mai puțin încărcată, l-au întrebat de ce nu ia de pe celelalte, mai pline și mai ușor de cules.

– Alea sunt ale fraților mei și numai ei le pot vinde, i-a lămurit tânărul.

Bătrânii s-au privit, iar unul i-a șoptit însoțitorului său:

– Iată un om merituos, spre deosebire de frații care ne-au vândut din fructele care nu le aparțineau. Doamne, cred că ar fi bine să-l ajutăm cumva.

Nimeni nu știa că străinii erau Dumnezeu și Sf. Petru, care umblau printre oameni și îndreptau din lucrurile strâmbe pe care le întâlneau. Acum se nimerise să le iasă în cale această situație, iar ei s-au oferit să-i ajute pe cei trei frați, scoțându-i din profunda sărăcie. Pentru asta au cerut să le vorbească în bordeiul lor, sub pretextul că ar vrea un pahar cu apă. Înainte de a intra, au văzut cum trudeau în curte doi copii, iar asta nu le-a plăcut, așa că i-a chemat să intre cu ei.

va urma