Maria îmi dă târcoale
Cu o tavă de pârjoale…
Și atâta mă-nghiontește
Că sufletu-mi pârjolește.
- Comment
- Reblog
-
Subscribe
Subscribed
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Maria îmi dă târcoale
Cu o tavă de pârjoale…
Și atâta mă-nghiontește
Că sufletu-mi pârjolește.
racoltapetru6 
… si mie imi ploua in gura, asa ca pregatesc 🍽☺…
Să fie o ploaie care anunță belșug pentru o poftă răsplătită! 🙂
☺👏
Nu mai vorbi de pîrjoale,
că la foamea mea e jale!
Vai, şi pietre aş mînca
dac-aş putea mesteca,
da’ la ştirb cum sînt doar ţip
şi m-apuc să beau… nisip. 🙂
Cu căldură și ardoare
Îți urez din depărtare
Să fii curând oaspete
La pârjoale proaspete! 🙂
Frumoasă urarea ta,
da’ n-are cin’ mă invita
la pîrjoale calde, bune,
c-am rămas singur pe lume,
cu prieteni prea depărtaţi
deşi unii mi-s ca fraţi;
pîrjoalele s-ar usca
pîn’ s-ajungă-n poarta mea.
Ci urează-mi ‘somn uşor’,
că tare aş vrea să… plec,
cu prieteni vechi să petrec. 😉
Apăi somn ușor să ai, că la tine vine ora de culcare! Și un weekend cu surprize plăcute!
Mulţămesc, deja trag de ochi de vreo două ore, că încăpăţînat mai e Linux-ul ăsta, iară limbajul (Python) şi mai şi.
Cea mai plăcută surpriză ar fi o pîine şi-un salam, sau orice altceva, că am terminat toată mîncarea şi pînă gătesc altceva o să chiţăi de foame mîine… adică azi deja. Da’ asta s-ar încadra deja la minuni. 😆
Hai, sănătate şi s-auzim de pîrjoale… pardon… de bine! (ptiu, foamea asta…!) 😀
Erată: Pârjoalele nu se fac la tavă, ci la tigaie. La tigaie! 😀 Știi la ce mă refer.
Am înțeles aluzia și îmi cer iertare că nu m-am încadrat în temă. Promit să fiu mai atent data viitoare. 🙂
Dă-i şi adresa noastră, Petru. Pentru primele două versuri, atât, că la celelalte două eu nu mă bag, n-am treabă, nu poftesc 😀
Toată lumea cunoaște cel puțin o Mărie. Cred că și tu ai o astfel de prietenă, iar dacă-i și moldoveancă, te-ai ales cu pârjoale ca la mama lor. 🙂
Ohhh, Petre! Mi-ai adus aminte de pârjoalele din cazarma din Vitan! ”Vreți pârjoale, doamnă?”-mă întreba responsabilul cu hrana rece. Și dacă ezitam mai mult de o secundă, rămâneam fără! Pârjoale moldovenești-chiar erau bune!
Mă bucur că ți-am stârnit nostalgii… delicioase. Recunosc că eu nu am știut ce gust au pârjoalele decât de vreo trei ani, când le-am gustat de la o… unguroaică.
Interesant, gusturile probabil diferă de la zonă la zonă. Carne tocată, pâine, ceapă, ouă, verdețuri-amestecate și prăjite în ulei, bănuiesc doar, nu știu cum se fac! (You cook? No, I eat!-era o poantă cu un copilaș bine hrănit, indian după înfățișare, într-un clip pe net. Așa și eu…Hahaha).Gând bun, Petre!
Mulțumesc frumos! Weekend plăcut, Erika!
Bune pârjoalele! Și nu zic mai mult, tac și înghit în sec! :)))
Nu cred că te lași fără să-ți astâmperi pofta, când vei avea ocazia. 😉
Mama face pârjoale, eu n-am făcut niciodată, decât chiftele. Acuma nu mai pot avea pretenția la pârjoale, că de fapt multe aș vrea să mănânc făcute de mama, dar nu mai are puterea de altădată. Cred că e ok dacă anumite lucruri rămân pur și simplu în trecut. ❤
Sunt bune și chiftelele, mai ales când sunt proaspete și calde. Mama le făcea lățite, de arătau ca niște pârjoale. Știa că o aștept cu nerăbdare pe prima, chiar dacă mă ardeam pe limbă. 🙂
Petrica, mi-ai facut o pofta! Cred ca o sa prepar si eu cat de curand! O seara frumoasa iti doresc! 🙂
Uite că ți-am dat o idee bună și îți urez de pe acum poftă mare! Eu le prefer cu garnitură de cartofi. O zi cu multe bucurii! ❤
🧡
Mulțumesc!
Bună idee!
Mulțumesc!