Corpul îmi este un templu clădit pe o pantă abruptă,
Arată jalnic din exterior, de zici că stă să se prăbușească,
Zidurile sunt vechi, sprijinite de bârne,
Și mulți se feresc de frica accidentelor.
Nu-ți fie teamă de aparențe, pelegrinule,
Intră cu încredere înăuntrul meu,
Unde pereții arată de parcă ar fi noi,
Împodobiți cu icoane de iubire,
Cupola e un univers de paradisuri,
Iar altarul e străjuit de un curcubeu.
Interiorul templului meu răsună de versuri înfloritoare,
Tot acolo se pot auzi povești încă nespuse,
Amintiri în care te vei regăsi cu nostalgie
Și un umor la care vei râde în cor cu îngerii.
Templul meu are o misiune generoasă,
De a oferi fiecăruia câte o părticică,
Luați din el dragostea dimprejur,
Câte o doză din paradis,
Un vers care să vă încânte sufletul,
O poveste de spus mai departe
Și zâmbete luminoase ca stelele.
Doar după ce-și va fi îndeplinit menirea,
Zidurile se vor prăbuși în tăcere,
Fără să provoace vreo daună.

Ai amestecat toate sentimentele colorate, pure, divine! ! Superb, Petru!
Mulțumesc pentru încântare!
Mă bucur că apreciezi sentimentele și gândurile mele, Ane! Cred că avem un templu asemănător!
Frumos poem! Felicitări Petru!🤗💖👌
Mulțumesc din tot templul meu, Aurelia! ❤
👍✍💖
Foarte frumos! Mă tentează un răspuns în versuri, o altfel de descriere a templului tău… sau al meu, nu m-am hotărât. Dar azi nu am timpul necesar pentru versuri. Sper să revină muza… sau să nu plece, până voi avea timpul necesar. ❤
Sunt încântat că ți-a plăcut, deși ar fi trebuit să scriu despre toamnă, că e în vogă. Poate data viitoare, dacă găsesc o altfel de abordare. Mulțumesc din suflet pentru apreciere, dragă prietenă! ❤
Din acest templu mi-am ales “O poveste de spus mai departe”.
Mă înclin cu recunoștință pentru alegerea ta!
Sunt multe comori în templul ăsta, pe unele le știm, altele încă așteaptă să fie descoperite.
Mulțumesc pentru generoasa ta evaluare, Potecuță!
Thanks ❤️
Thank you too! ❤
Foarte frumoasa poezie! Ne prezinti sentimentele tale interioare foarte valoroase! O seara excelenta iti doresc! 🙂
Și eu apreciez mult sentimentele tale, altfel nu ne-am înțelege atât de bine. Mulțumesc frumos și îți doresc o zi de vineri dulce ca mustul, dragă Gabi! ❤
Trebuie să fiu de acord cu Potecuța și spun și eu că templul tău încă ne mai rezervă plăcute surprize. Poemul acesta face și el parte din surprizele plăcute!
Cu toții avem templul nostru și fiecare dintre noi are multe de oferit. Trebuie doar să ne deschidem sufletele și să găsim persoanele care știu să le prețuiască.
Ce bucurie că s-a redeschis templul după ce-a fost închis pentru renovare. 🙂
Multe, multe minunăţii nemaivăzute şi nemaiştiute se adăpostesc în templele sufletelor curate, aşteptînd să fie descoperite de pelerinii ce văd dincolo de superficial.
Doar drumul e din ce în ce mai anevoios, cere mai mult efort, şi unii cu greu mai pot răzbate.
Mai stai, mai aşteaptă-i şi pe întîrziaţii obosiţi ai sorţii, nu-ţi lăsa încă zidurile să se surpe.
Avem atîta nevoie de… bine şi frumos!
Mai stai…
E o adevărată plăcere să te am alături și să facem schimb de valori din templele noastre. Mai ales că ne cunoaștem în bună parte și știm cam ce are fiecare mai de preț. Îți mulțumesc pentru că nu ți-a fost frică să intri între zidurile mele părăginite, la fel cum nu m-am temut să intru nici eu între ale tale.
Mulţumesc şi eu la rîndul meu pentru bunăvoinţă şi încredere. 🙂 Chiar dacă la mine au pus edilii bulină roşie şi eticheta “Condemned”, sper să mai pot ţine şandramaua în picioare ceva vreme. Doar că trebuie scuturat praful şi privit cu atenţie printre geamurile sparte pentru a vedea conţinutul real. 😉
🧡
Mulțumesc!
Jos palaria !
Mă înclin cu recunoștință!
What a beautiful poem!
Thank you very much!
Minunat!
Felicitări!
Minunate versuri, dragă Petru! Se potrivesc de minune cu ceea ce ne dăruiești cu atâta generozitate. Comori de suflet! Sănătate și mult spor în tot ceea ce faci! 🙂
Mulțumesc din toată inima, dragă Alex! Fiecare avem ceva de oferit, așa cum și tu ne dăruiești frumuseți, zâmbete și un suflet generos. Să fii iubit și mereu iubitor! 🙂