Pașaport spre inima ta

Îmi tot ceri la control iubirea,
Ca și cum ar fi un pașaport spre inima ta,
Care s-a uzat de la atâta cercetare
Și are inscripțiile tot mai nedeslușite.

Mă tem că se va veșteji, precum frunzele toamnei,
Și o să se destrame în mâinile-ți fremătătoare,
Transformându-se în praf, aidoma dragostei
Prea mult bănuită de prefăcătorie.

Îți propun eliminarea birocrației genetice,
Să nu mai fie nevoie de atâtea legitimări,
Oferă-mi Clauza celui mai Favorizat Suflet,
Iar privirea drăgăstoasă să-mi fie singurul act de liberă trecere.

32 thoughts on “Pașaport spre inima ta

  1. Bună ziua, Petru!
    Iubirea asta, la câte încercări ne pune, presupune s-o dăm în judecată… 😉
    Frumoasă metafora iubiri pretențioasă! Felicitări!

    1. Sărut-mâna, Aurelia! 🙂
      E adevărat că iubirea ne supune la multe încercări și examene, dar tot nu încetăm a trece granița către inima (sau inimile) care ne îmbie.
      Mii de mulțumiri!

    1. E drept, dar ar fi ideal să nu trebuiască reînnoit în fiecare zi, ci să i se aplice ștampila de ”încredere” pentru totdeauna, reciproc. Mulțumesc frumos, Kathy! ❤

      1. Corect, dar daca se mai calca stramb pe parcurs cum procedam? Iertam si iubim in continuare, sau cerem pasaportul la reinnoire? 😅

        Cu drag, domnule Petru!

      2. Cel care iubește cu adevărat are puterea să ierte și să-și reînnoiască încrederea. Eu așa am făcut de multe ori. 😉

  2. Versuri minunate de iubire! Te felicit ce metafora frumoasa folosesti pentru a exprima iubirea! O seara excelenta iti doresc! : )

  3. În engleză, există acea expresie to give (one’s) stamp of approval, în care stamp înseamnă ștampilă, iar approval e clar ce înseamnă. 🙂 Cum în română n-am o expresie care să se potrivească atât de bine cu pașaportul, nu-mi rămâne decât să comentez în engleză: I hereby give my stamp of approval to your poem.

  4. Ce bine ar fi dacă omul ar fi atît de simplu şi curat încît vorba să-i oglindească în mod complet şi nealterat gîndul… Şi dacă încrederea în semeni ar fi mai mult decît un cuvînt uitat prin dicţionarele prăfuite ale unor vremuri apuse… Şi dacă iubirea nu s-ar măsura în avere şi putere de decizie… Şi dacă… Şi dacă… Şi dacă…

    1. Cu acest ”dacă” ne-am obișnuit atât de mult, încât îl folosim prea des înainte de scuza care urmează pentru neîndeplinirea unei dorințe, a unui ideal, a unei promisiuni, Cel mai mult îl auzim, firește, la politicienii care se spală astfel pe mâini de toate nerealizările.

      1. Într-adevăr, numai dacă e vinovat pentru toate relele lumii. Să-l linşăm pe dacă, să-l scoatem din dicţionare, din minte şi din inimă! Să ne eliberăm de condiţionarea lui!

        Ah, dacă ar fi posibil aşa ceva…! 🙄 🙂

  5. Cei îndragostiţi de Viaţa
    De al Tatalui Cuvânt,
    Au Calea deschisa-n faţa
    Iesiti din vechiul mormânt.
    Nu au nevoie de viza
    Nici de pasapoarte verzi,
    Fara rucsac sau valiza
    Zboara LIBERI prin livezi.
    Iesiti dintr-o crisalida
    Ce-i strângeau înlantuiti,
    Zboara LIBERI prin livada
    De Lumina-ndragostiti… 🙂
    Un weekend minunat, în toate aspectele binecuvântat!

    1. Mulțumesc călduros pentru versurile încurajatoare, menite să ne întărească speranțele!
      Zile senine, cu gânduri bune și împliniri pe toate planurile!

  6. Mda, or fi și iubiri care au nevoie de pașaport, dar tu ai găsit rezolvarea dilemei… 😁 Frumos!
    Să-ți fie weekendul cu bucurie și iubire împărtășită, fără pașaport.

    1. Teoria ar fi bună, dar transpunerea în practică e precum a legilor noastre, fără norme de aplicare. Mii de mulțumiri, gânduri bune și urări pe măsură, Dana!

Leave a reply to Iosif Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.