Când o să cad pentru ultima oară,
Aș vrea să se întâmple în liniște,
Nimeni să nu știe că am fost doborât,
Fiind convinși că zbor în continuare,
Brăzdând cerul în lung și-n lat,
Așa cum o făceam de fiecare dată.
Nici eu nu mă voi recunoaște înfrânt,
Voi rememora călătoriile cele mai reușite,
Compania altor păsări măiestre,
Și îmi voi asculta ecoul aripilor,
Cu urechile lipite de pământ,
Când o să cad pentru ultima oară…
racoltapetru6 
Foarte frumos spus!! ❤
Mulțumesc frumos! ❤
E doar o previziune inevitabilă.
Emoționant!
Felicitări!
Mulțumesc pentru compliment!
O zi de joi frumoasă ca în Seini!
Minunată imagine ai surprins!
Felicitări!
Mă bucur mult că ți-a plăcut!
Mulțumesc pentru apreciere!
Un firesc atît de frumos… 🙂
Mulțumesc, Issa! E bine să îmbrăcăm firescul inevitabil într-o haină mai atrăgătoare. 🙂
Frumos, dar trist în același timp. Mi e mult ….🙂
Trebuie să acceptăm tot ce face parte din viață, ca pe ceva normal. 🙂
Just!
Frumos spus!!! M-ai lăsat fără cuvinte!!!🤗
O seară frumoasă și liniștită!☕🤗❤️
Mulțumesc călduros de sub cerul maramureșean, Ileana! 🙂
Să-ți fie ziua binecuvântată! ❤
Foarte reusit dar trist!Sa fim mai optimisti pana cand avem de trait traim! O seara minunata iti doresc! : )
Optimism am vrut să transmit prin perspectiva mea, dar poate nu am reușit îndestul. Sănătate și o zi cu gânduri bune, dragă prietenă! ❤
Dar ultima cădere îţi fi-va o urcare
de pe Pămîntul rece pîn’ la fierbinte Soare
şi-ncolo, mai departe, spre alte galaxii
vei scrie înc-o carte. Dar noi n-o vom citi. 😉
E drept că ultima cădere
Poate să fie o urcare,
Depinde punctul de vedere
Pe care-l are fiecare. 🙂
“Ultima cădere” o imagine frumoasa ți ai proiectat, cu talentul tau ne faci părtași la visurile tale draga Petru, o zi de duminica minunata!❤️
Mă bucur că tu ai ales să vezi partea frumoasă a imaginii, așa cum am vrut să o transmit și eu! Sănătate și numai gânduri bune îți doresc în continuare, dragă prietenă! ❤
Ce versuri frumoase și emoționante! Mi-a plăcut tare mult cum ai ilustrat viața ca un zbor de pasăre. Ultima cădere… ca o aterizare dinaintea unui altfel de zbor! Fiecare vom ști la momentul potrivit. Până atunci… doar ne gândim, ne imaginăm…
Sănătate și numai bine, dragă Petru! 🙂
Mulțumesc tare mult pentru frumoasele aprecieri! Ăsta e idealul de când se știe al omului: să zboare cât mai aproape de stele. Icar și-a făcut aripi de ceară, noi ne-am făcut tot felul de aparate, dar cel mai simplu și folosit zbor e acela cu gândul, mai ales dacă-l folosim în sens metaforic.
O zi de sărbătoare frumoasă și plăcută, dragă Alex! 🙂