Ți-ar trebui o solniță gigant pentru tot lacul, dar ideea este năstrușnică. Imi place! 🙂 Say, fotografia este chiar a lacului tău? Sau aleasă de pe internet la dreapta?
Tu n-ai statusbar la browser să dai cu cursorul peste poză să vezi adresa/numele imaginii cît de nemţească poate fi?! Nţ nţ nţ, ce puturoasă eşti! 😛 Ori te dai pe tefelon unde nu zice ni’c, ca minorii secolului 21…? 😀
Aș vrea eu să am un așa lac în apropiere, dar am văzut câteva mai îndepărtate pe care nu le pot uita. Mai ales dacă am avut niște capturi frumoase de pește. 😉
ce-i drept, le cam ocolesc, că nu-i nevoie să fie șoferul minoritate, ca să mă scalde de sus pînă jos…
Cur-cu-beu sau fără beu,
ascultă la sfatul meu:
dai ocol pe străzi mai lungi
şi tot la groapă ajungi. 🙂
Ești zglobiu astăzi, monșer,
De mă iei cu lerui-ler,
Drumu-l știu bine și eu,
Că în cinstea lui tot beu…
Be’ atunci şi hai noroc,
să ne prindem în ăst joc,
că multe gropi-s pe drum
şi motoarele scot fum
nu c-ar fi ele defecte
ci de politici infecte –
curcubeu pătat cu roz,
cădear-ar toate moloz! 🙂
Văd că ai cu cur-cu-beu
Mari probleme – aoleu,
Dar călca-l-aș pe bombeu
Și pe fața de lacheu,
Da-i-aș și un mic croșeu
Celui ce din derbedeu
Sau direct din perineu
A ajuns acuma zeu
În politici de jocheu…
Am probleme cu grămada
– şi încă n-a dat zăpada! –
iară curcubeu-i, poate,
cea mai mică dintre toate;
i-au deviat înţelesu’
(interesu’ poartă fesu’!)
din speranţă de mai bine
în ură faţă de cine
nu e deviant ca ei –
ardă-i focu’ derbedei!
Da’ politica, măi fată,
tot o curvă-i toată. Toată!
Lache ăla nu-i jocheu
şi cu-atît mai puţin zeu,
ci unealtă diavolească,
creşte-i-ar coarne să-i crească,
să-l vadă lumea la faţă
şi să-l atîrne de-o “aţă”.
Piei, satană, în mormînt
astupa-te-ar cel pămînt
pînă nu ne-ngropi pe noi
în datorii şi nevoi!
Am încălecat pe-o vorbă
şi-am făcut din preş o ciorbă;
cine-o rîde şi-o mînca
să-i fie de bine. Na! 🙂
De acord cu tine, vere,
S-aibă toți după plăcerea
Cu care aduc durerea
Celui ce nici nu o cere.
(Puțin forțat, dar de, e spre final de zi 🙂 )
Ziua ta noapte-i la mine,
da’ nu-i bai, că netu’ ţine
la schimbări de fus orar
că nu dă din buzunar.
*
Şi-atunci fie, surioară,
să-i vedem pe toţi la vară
legănîndu-se în vînt,
cu limba pîn’ la pămînt! 😉
Deduc că nu ai nevoie de multă sare pentru ele, doar de imaginația pe care o ai din plin, Issa.. 🙂
Plăcerea unei răcoriri într-un lac frumos și curat poate rivaliza cu cea pe care o simțim când ne aruncăm în mare. Doar că nu simțim aglomerația mult dorită și nu ne vom putea ”mândri” cu drumul lung și stresant până pe litoral. 😉
Să fii iubit și mereu sănătos!
Am anticipat puțin (cu câteva luni), dar acum lăsăm sarea pentru cei care se îngrijesc de starea drumurilor și a trotuarelor. Vine ea și vremea să ne alegem marea preferată. 😉
Mii de mulțumiri pentru cafeluță și tot atâtea urări benefice, dragă Anușka! ❤
Foarte frumos ai punctat ideea de a ne bucura și de micile frumuseți aflate prin apropierea casei. Chiar dacă nu au ele măreția mării sau a muntelui, pot fi locuri plăcute, unde să ne regăsim lesne relaxarea și bucuria de a zăbovi în mijlocul naturii. Iar solnița… eu zic să o păstrăm pentru picnic! 😀
Multă sănătate și numai bine, dragă Petru! 🙂
E bine să fii aproape de marea cea adevărată, dar când e prea îndepărtată și drumurile sunt ca ale noastre, cred că mai relaxant devine un sejur pe malul unui lac liniștit din apropiere. Natura e darnică peste tot, dacă oamenii i-au păstrat puritatea. Solnița rămâne un simbol pentru orice alte accesorii. 😉
Să fii iubit și mereu iubitor, dragă prietene din sudul țării! 🙂
Ți-ar trebui o solniță gigant pentru tot lacul, dar ideea este năstrușnică. Imi place! 🙂 Say, fotografia este chiar a lacului tău? Sau aleasă de pe internet la dreapta?
Tu n-ai statusbar la browser să dai cu cursorul peste poză să vezi adresa/numele imaginii cît de nemţească poate fi?! Nţ nţ nţ, ce puturoasă eşti! 😛 Ori te dai pe tefelon unde nu zice ni’c, ca minorii secolului 21…? 😀
Aș vrea eu să am un așa lac în apropiere, dar am văzut câteva mai îndepărtate pe care nu le pot uita. Mai ales dacă am avut niște capturi frumoase de pește. 😉
Acu’ înțeleg ideea cu solnița. Vrei, de fapt, să prinzi direct saramură. 😀
Ha-ha-ha! E bună ideea ta! 😀
Am și eu niște bălți naturale la colțul blocului, se adună în craterele lăsate de primărie la orice ploaie…
Ia punga cu sare la tine şi poate găseşti şi vreun reprezentant al unei anume minorităţi să dea cu curcubeu-n baltă! 😛 😆
ce-i drept, le cam ocolesc, că nu-i nevoie să fie șoferul minoritate, ca să mă scalde de sus pînă jos…
Cur-cu-beu sau fără beu,
ascultă la sfatul meu:
dai ocol pe străzi mai lungi
şi tot la groapă ajungi. 🙂
Ești zglobiu astăzi, monșer,
De mă iei cu lerui-ler,
Drumu-l știu bine și eu,
Că în cinstea lui tot beu…
Be’ atunci şi hai noroc,
să ne prindem în ăst joc,
că multe gropi-s pe drum
şi motoarele scot fum
nu c-ar fi ele defecte
ci de politici infecte –
curcubeu pătat cu roz,
cădear-ar toate moloz! 🙂
Văd că ai cu cur-cu-beu
Mari probleme – aoleu,
Dar călca-l-aș pe bombeu
Și pe fața de lacheu,
Da-i-aș și un mic croșeu
Celui ce din derbedeu
Sau direct din perineu
A ajuns acuma zeu
În politici de jocheu…
Am probleme cu grămada
– şi încă n-a dat zăpada! –
iară curcubeu-i, poate,
cea mai mică dintre toate;
i-au deviat înţelesu’
(interesu’ poartă fesu’!)
din speranţă de mai bine
în ură faţă de cine
nu e deviant ca ei –
ardă-i focu’ derbedei!
Da’ politica, măi fată,
tot o curvă-i toată. Toată!
Lache ăla nu-i jocheu
şi cu-atît mai puţin zeu,
ci unealtă diavolească,
creşte-i-ar coarne să-i crească,
să-l vadă lumea la faţă
şi să-l atîrne de-o “aţă”.
Piei, satană, în mormînt
astupa-te-ar cel pămînt
pînă nu ne-ngropi pe noi
în datorii şi nevoi!
Am încălecat pe-o vorbă
şi-am făcut din preş o ciorbă;
cine-o rîde şi-o mînca
să-i fie de bine. Na! 🙂
De acord cu tine, vere,
S-aibă toți după plăcerea
Cu care aduc durerea
Celui ce nici nu o cere.
(Puțin forțat, dar de, e spre final de zi 🙂 )
Ziua ta noapte-i la mine,
da’ nu-i bai, că netu’ ţine
la schimbări de fus orar
că nu dă din buzunar.
*
Şi-atunci fie, surioară,
să-i vedem pe toţi la vară
legănîndu-se în vînt,
cu limba pîn’ la pămînt! 😉
Deduc că nu ai nevoie de multă sare pentru ele, doar de imaginația pe care o ai din plin, Issa.. 🙂
la estetica stradală, m-a bătut primarul!
Şi ce ziceai, Petruţ: vrei la mare în toiul iernii?! Vai, dar vrei să te bronzezi în dungi colorate de la curcubeul ăla?! 😆 😆 😆
Omul visător stă cu gândul la mare, în iarnă, iar vara tânjește după zăpadă și schi. 😉
Apoi na: iarna car şi vara sanie – cum se zicea pe vremuri. 🙂
Marile imaginare,
sunt etern scaldate-n Soare.
Marea ta-i cea mai frumoasa,
privita iarna din casa ! 🙂
O zi binecuvântata !
Plăcerea unei răcoriri într-un lac frumos și curat poate rivaliza cu cea pe care o simțim când ne aruncăm în mare. Doar că nu simțim aglomerația mult dorită și nu ne vom putea ”mândri” cu drumul lung și stresant până pe litoral. 😉
Să fii iubit și mereu sănătos!
Mare din asta ca a ta vreau şi eu. Tu hai cu marea, că sarea o aduc eu 😀
Numa’ să vină primăvara și să înverzească natura, că o luăm din loc! 🙂
Ganduri excelente de amintiri frumoase! O seara frumoasa iti doresc!:)
Visăm frumos la o vreme mai caldă și peisaje de care ne e dor! Frumuseți de tot felul îți urez și ție, dragă prietenă! 🙂
Sarea iarna se foloseste la dezghetarea ghetii 🙂
Un sfarsit de saptamana implinit sa ai!
Am anticipat puțin (cu câteva luni), dar acum lăsăm sarea pentru cei care se îngrijesc de starea drumurilor și a trotuarelor. Vine ea și vremea să ne alegem marea preferată. 😉
Mii de mulțumiri pentru cafeluță și tot atâtea urări benefice, dragă Anușka! ❤
Mie mi-ar place intr-o salina ptr. astm.La mare nu-mi place 🙂
Marea mea ți-ar plăcea, că are multă verdeață în jur. Și în salină mi-ar plăcea să cobor măcar o dată. 🙂
Un weekend minunat si calduros sa ai Petru! ❤
Sărut-mâna cu mii de mulțumiri și gânduri bune, Anușka! 🙂
Zile plăcute și revigorante îți urez și eu din toată inima, dragă prietenă! ❤
Multumesc!
Bine spus si bine procedat !
Mulțumesc! Cred că lacul acesta e și în apropierea ta, vecine. 🙂
Adevarat
Frumos!
Felicitări!
Mulțumesc!
Duminică plăcută!
O duminica binecuvantata cu multe zambete si bucurii! ❤
Sărut-mâna de dimineață bună, cu recunoștință pentru vizită și tratație, Anușka! 🙂
O zi de cea mai bună calitate îți doresc și eu, dragă prietenă! ❤
Doamne ajuta!
Foarte frumos ai punctat ideea de a ne bucura și de micile frumuseți aflate prin apropierea casei. Chiar dacă nu au ele măreția mării sau a muntelui, pot fi locuri plăcute, unde să ne regăsim lesne relaxarea și bucuria de a zăbovi în mijlocul naturii. Iar solnița… eu zic să o păstrăm pentru picnic! 😀
Multă sănătate și numai bine, dragă Petru! 🙂
E bine să fii aproape de marea cea adevărată, dar când e prea îndepărtată și drumurile sunt ca ale noastre, cred că mai relaxant devine un sejur pe malul unui lac liniștit din apropiere. Natura e darnică peste tot, dacă oamenii i-au păstrat puritatea. Solnița rămâne un simbol pentru orice alte accesorii. 😉
Să fii iubit și mereu iubitor, dragă prietene din sudul țării! 🙂