Este o întrebare pe care și-o pun aproape toți oamenii și la care nu s-a găsit încă un răspuns convingător. Unii renunță să-l mai caute și consideră că-i un mister pe care nu suntem pregătiți să-l înțelegem. Alții vin cu concepții și demonstrații diferite, de la caz la caz, încercând să ne lămurească de unde venim și unde trebuie să ajungem. Dar nimeni nu poate aduce dovezi concrete, așa cum nu ne poate dovedi că există viață după moarte, singurul argument fiind credința.
Atunci de ce aș mai aduce în discuție această crucială preocupare, un fel de ”a fi sau a nu fi” care obsedează de mii de ani specia umană? Pentru că, oricum, nu o să vin cu marele răspuns, neavând de unde să-l iau. Pot să apelez doar la logică, lăsând la o parte legendele, misticismul și tonele de presupuneri, mai mult sau mai puțin fictive. Iar cea mai simplă explicație constă într-un singur cuvânt: EVOLUȚIA. Cea pe care Darwin a studiat-o și prin care a șocat lumea cufundată în prejudecăți.
Tot universul evoluează, ființele pământului au făcut la fel și o vor face atâta timp cât vor exista. Pământul a fost sterp, dar a prins viață, mai întâi prin ”supa primordială”, bacterii și microorganisme care s-au tot transformat și dezvoltat în organisme tot mai complexe. Toate viețuitoarele din jurul nostru au evoluat, doar că viața noastră e prea scurtă pentru a sesiza acest proces. Cea mai rapidă transformare s-a produs asupra speciei umane, datorită inteligenței și inventivității sale. Omul a apărut doar în urmă cu circa 150.000 de ani, iar astăzi stăpânește planeta, în timp ce animale cu mai multă ”vechime” aproape că au rămas neschimbate în acest timp. Cum ar fi crocodilii sau rechinii.
Am ajuns în vârful lanțului trofic, dar asta nu înseamnă că avem dreptul să ne purtăm de parcă am fi niște stăpâni egoiști. Dimpotrivă, această poziție ne obligă să monitorizăm planeta, să o ajutăm cu judiciozitate în menținerea echilibrului și evoluția celorlalte specii, partenere de viață cu noi. Altfel, am ajunge niște paraziți care trebuie eliminați pentru a salva viața de pe planetă, milioane de specii care au evoluat în sute de milioane de ani.
Evoluția noastră a devenit tot mai rapidă și mai sesizabilă, după cum spuneam mai sus. Nu numai spiritual, cultural, dar și fizic. În urmă cu milenii, era mare lucru când se inventa câte ceva, dar astăzi se realizează minuni tehnologice în fiecare an. Trenul, autoturismul, avionul, rachetele cosmice, calculatorul, celularul, sunt doar câteva din realizările aproximativ recente ale omului, iar pe măsură ce trec anii, acestea devin mai numeroase și cu un impact decisiv în schimbarea speciei noastre și, implicit, a planetei.
Oare unde ne va duce această tehnologie? Poate să fie benefică până la un anumit punct, după care ne poate distruge lent sau brusc, prin apăsarea unui buton roșu. Din nefericire, avem un caracter prea competitiv, mergând până la agresivitate și comportament violent. Nu vreau să generalizez, dar tocmai acele persoane sunt alese în a lua decizii privind destinul multor state, așa cum s-a mai întâmplat de-a lungul istoriei. Ei știu cum să manevreze turmele de oameni prin lozinci și declarații care par convingătoare, transformându-i astfel în idoli și patrioți aparent incoruptibili. Am zis ”turmă”, pentru că oamenii se transformă cu adevărat în așa ceva când sunt adunați laolaltă. Chiar de nu vor să recunoască, nu sunt cu nimic mai presus decât oile.
Am observat asta încă de pe vremea când eram la școală. Aveam printre noi un coleg bătăuș, care-și adunase o gașcă de admiratori cu care stăpânea toată clasa. Niciun sfat sau avertisment nu avea efect asupra lor, cel care avea curajul s-o facă fiind în pericol să fie linșat. Atunci, m-am gândit să-l abordez pe fiecare în parte, iar metoda a început să dea roade. Băieții din anturajul lui – cărora le-am explicat între patru ochi că prin încurajarea violenței vor ajunge să aibă probleme în societate, zăbovind în detenție sau la casa de copii – au devenit mai liniștiți și îl evitau pe recalcitrant. Bătăușul s-a văzut tot mai singur fără susținerea admiratorilor săi și astfel am ajuns și la sufletul lui, care s-a dovedit la fel ca al nostru, însă mai rănit și speriat de încercările vieții.
Dar să nu divagăm, ci să revenim la titlul atât de cuprinzător încât ar fi nevoie de multe volume pentru a-l dezvolta. ”Trăiește, adună și împarte” sunt trei activități care pot fi făcute deodată, chiar din copilărie. Trăind primii ani din viață, adunăm iubirea oferită de părinți, de frați, de oamenii din jur, în timp ce oferim ca recompensă iubirea noastră, zâmbetele și bucuria cu care-i întâmpinăm pe cei dragi. Adunăm, de asemenea, cunoștințele și educația, pe care le asimilăm și prin care începe să ni se formeze caracterul. E primul pas spre evoluția spirituală, sentimentală, cea mai importantă dintre toate. Pentru că această evoluție e bine să se facă armonios, nu doar în ceea ce privește acumularea de cunoștințe și de bunuri materiale.
Sărăcia e cel mai important stimulent pentru afirmare, iar bogăția moștenită de mic poate fi o frână în calea rolului benefic în societate. Cea mai tentantă și spectaculoasă realizare pare a fi cea de acumulări materiale, după cum vedem că se întâmplă adesea. Nu e rău să ajungi bogat, dacă știi cum să folosești acest succes prin a da mai departe, celor mai puțin norocoși. Doar așa poți demonstra că ai evoluat cu adevărat. La fel ca și celelalte specii, nu putem să trăim și să ne autodepășim decât ajutându-ne unii pe alții. Să învățăm de la furnici sau albine, care-și sacrifică viața pentru mușuroi sau regină.
Dacă evoluția tehnologiei e mai rapidă decât cea spirituală, devine un pericol pentru întreaga specie și întregul Pământ. Când ai la dispoziție invenții pe care nu ai capacitatea să le folosești doar spre îmbunătățirea vieții tuturor, înseamnă că s-a produs un dezechilibru cu un potențial auto-distructiv. Din păcate, am ajuns în această situație și doar o schimbare de optică poate să redreseze această anomalie. Educația și preocuparea pentru aproapele nostru trebuie să fie la fel de importantă ca pentru propria noastră persoană. E necesar să înțelegem că suntem un tot unitar și ținta noastră este să ajungem la o gândire comună, ca un mecanism în care fiecare piesă contribuie la buna lui funcționare.
Ne apropiem cu pași repezi de o răscruce periculoasă, iar noi continuăm să luptăm unul împotriva celuilalt. Ignorăm evoluția cea mai importantă, salvarea prin generozitate, și continuăm să fim atrași de strălucirea banului, de cea a succesului individual. Viața ne pune astfel la încercare, dacă merităm sau nu să mergem mai departe. Se presupune că a mai existat cel puțin o specie similară cu a noastră, și sunt multe dovezi în acest sens. Dar e posibil să fi dispărut tocmai din cauza greșelilor pe care le facem și noi. În schimb, fiți siguri că există în Univers civilizații care au știut să-și regleze evoluția și astfel să ajungă un tot în unde fiecare își aduce o contribuție egală în evoluția continuă și pentru a călători pe mii de alte planete. Probabil ne-au cercetat și pe noi, dar și-au dat seama că nu le merităm atenția. Poate au avut dreptate, dar încă mai este ceva timp să demonstrăm că s-au înșelat.
* Un bărbat merge la pescuit, iar soția îl sfătuiește: – Dacă crapul este prea scump, încearcă să prinzi macrou.
* – Bulă, ce lecție ai avut de învățat pentru azi? – Lecția pe care ne-ați predat-o!
* Două blonde discută: – Bebelușul meu merge de 3 luni! – Uau, Înseamnă că e deja departe acum!
* Un patron către altul: – Cum de angajații tăi sunt mereu așa punctuali? – Simplu: 30 de angajați și 20 de locuri de parcare.
* Dacă vii la muncă și nu ai chef de sex, înseamnă că munca te-a satisfăcut 100%!
* Un Român adevărat nu va întreba niciodată: ”Scuzați, unde este WC-ul?” El va hotărî singur unde este.
* – Vai ce romantic ești, m-ai ținut în brațe după sex o jumătate de oră. – Sunt învățat de la fosta, așa se dezumfla cel mai repede.
* Nu mai donez în viața mea sânge, pun ăia acolo niște întrebări așa tâmpite… al cui e sângele, de unde îl am, de ce e într-o găleată?
* Un bărbat, cu ambele picioare amputate, cerșea într-o stație de metrou. La un moment dat, vine un bărbat bine, căruia i se face milă de el, îi dă 50 de lei și spune: – Uite, ia-ți și tu o pereche de teniși! Cerșetorul se supără atât de tare încât începe să plângă. Plângea așa de tare că vine la el un polițist. – De ce plângi, mă? – Cum să nu plâng, domnule polițist, când eu am ambele picioare amputate și vine unu’ la mine și îmi dă bani, cică să-mi iau o pereche de teniși. – Și de ce nu i-ai dat, mă, un șut în fund?, întreabă polițistul. Cerșetorul nu mai poate, își iese din fire și începe să urle atât de tare încât este dus la psihiatrie. Acolo, medicul îl întreabă: – Ce ai, mă? De ce ești necăjit? – Cum să nu fiu necăjit, eu n-am picioare, cerșesc în metrou, vine unul și îmi dă bani să-mi iau teniși, încep să plâng, la care vine un polițist și mă întreabă de ce nu i-am dat un șut în fund! Mi-am pierdut mințile… – Lasă, nu te mai necăji, te punem noi cumva pe picioare…
* Dumnezeu se plimba cu Adam prin Paradis. La un moment dat, Dumnezeu îi spune: – Adame, ar fi timpul să populezi Pământul! Nu-ți fie teamă, o să te ghidez pas cu pas. Ia-o pe Eva în tufișul de acolo și sărut-o. – Ce-i aia un sărut? Dumnezeu îi explică. Adam o ia pe Eva în tufiș și o sărută, după care scoate capul și întreabă: – Minunat!… Ce urmează acum? – Acum, mângâi-o pe Eva. – Ce-i aia să o mângâi? Dumnezeu îi explică. Adam o mângâie, după care scoate iar capul din tufiș și întreabă: – Minunat, asta a fost și mai bine decât sărutatul! Ce urmează? Dumnezeu îi spune: – Acum fă sex cu Eva. – Ce-i aia să fac sex? Dumnezeu îi explică. După câteva clipe, Adam scoate capul din tufiș și întreabă: – Ce-i aia migrenă??!
* Ardeleanul are cancer. Mere cu fii-su la cârciumă să bea, așa ca de adio. – No, dragii mei, pă mine m-o curățat SIDA asta! În drum spre casă, pruncul îi zice: – Dapăi, tată dragă, mata nu ai SIDA, ci CANCER! – Mă, așe măcar îs sigur că nimeni nu se mai atinge de mă-ta în veac!
* Mesaj pentru China: data viitoare când mai faceți o epidemie, faceți una cu diaree dacă vreți să stea lumea în casă!
* Bulă nu și-a mai plătit impozitele de ani de zile, găsind tot timpu o modalitate de a păcăli Fiscul. Într-o zi, primește o citație să se prezinte la sediul ANAF pentru a da explicații. Panicat, se duce să ceară un sfat de la un prieten care avusese aceeași problemă. Prietenul îi zice: – Când mergi la fisc, să te îmbraci foarte rău, cu haine rupte, pantofi dezlipiți, murdar și nebărbierit. Astfel li se va face milă de tine și te lasă în pace. Nemulțumit de sfat, Bulă se duce la un avocat, care îl sfătuiește: – Important e să lași impresia de putere și siguranță. Închiriază o limuzină, un smoking, un ceas Rolex și du-te. Li se va face frică de tine și te vor lăsa în pace. Tot nemulțumit, Bulă se duce la preot, căruia îi povestește totul: – Părinte, prietenul mi-a zis să mă îmbrac prost, avocatul să mă îmbrac luxos, nu știu de cine să ascult. Preotul se gândește un moment, după care îi spune lui Bulă o mică poveste: – A fost odată o fată tânără care trebuia să se mărite. Neștiind cum să se îmbrace în noaptea nunții, s-a dus și i-a cerut sfatul mamei. Aceasta i-a zis: ”Fata mea, îmbracă-te cu rochia veche a bunicii tale, cea neagră și lungă, încheie-te până la gât, pune-ți și un batic pe cap. Nemulțumită, fata i-a cerut ajutorul celei mai bune prietene, care i-a zis: ”Îmbracă-te cu o lenjerie frumoasă, parfumează-te și totul va fi bine”. Fiule, cred că povestea asta a mea îți va fi de folos. Nedumerit, Bulă întreabă: – Bine, părinte, dar nu văd ce legătură are povestea pe care mi-ai spus-o cu problema mea. Nu poți fi mai clar? – Fiule, nu contează cum te vei îmbrăca, oricum o să ți-o tragă!
* – De unde ai simțit că e alesul inimii tale? – Cum l-am văzut, cum mi-am dorit să-l enervez!
* – Dragă! – Da, iubitule? – Cum se numește bărbatul căruia femeia nu-i refuză nicio poziție? – Fotograf!
Prima căsătorie s-a înfiripat cu viața, Am primit un certificat și un nume, Binecuvântați fiind amândoi de un popă solemn Și de mâna impasibilă a unui funcționar.
Cel de-al doilea mariaj a fost cu tine, Tot cu acte și credință în divinitate, Am crezut că și acesta e pe viață, Dar inimile noastre băteau în alt ritm.
Recunosc că am mai avut legături, Cu marea, cu muntele și fenomenele naturii, Viața nu a fost geloasă pentru aceste slăbiciuni Și așteptăm să prindem nunta de platină.
Ultima căsătorie va fi cu moartea, Acel certificat care pune punct relațiilor mele, Ar trebui să fie sărbătorit la fel de frumos, Cu flori multicolore și zâmbete de sărbătoare.