Nu mi am aripi momentan blogul meu a dispărut!Deci am doar amintiri ………..
Sper că-i doar un fenomen trecător și o să te regăsim la fel de inspirată și gingașă.
Fluturaș, mă bucur că ai revenit și te regăsim printre noi, tu, cea adevărată! Nu-ți face griji, îți vei întinde din nou aripile, ai doar mai multă grijă la viespi…
Ce frumos spus! Îmi aduc cu drag aminte de gutuile pe care le punea mama pe șifonier și când treceam pe lângă ele parfumul lor tomnatic și dulce îmi dădea o stare de bine. Tot de la mama am învățat sa fac cea mai buna peltea și dulceață de gutui. Asa ca am amintiri frumoase cu miros de gutuie.
Gutuile au o magie aparte, mai ales fiindcă aduc cu ele o nostalgie a vremurilor ce s-au scurs demult. Țin minte că, pe atunci, fiecare om de la țară, care se respecta, trebuia neapărat să aibă un pom cu aceste roade atât de apreciate. Eu știam să fac doar compot din ele, dar cred că era cel mai bun din toate, cu un gust care-ți amintea de mierea albinelor.
O să stric poezia – Gică Contra. Rar mai găsești gutui cu gust de gutui prin piață. Alea de pe la turci, sau de pe unde se aduc, n-au niciun gust, n-au aroma. Chiar și la noi, mulți au în curte gutui din puiet cumpărat de la magazin, care n-au gust.
Nu pot să te contrazic, pentru că pomul din grădina mea s-a uscat de mulți ani, iar pe piața din Seini nu am văzut spre vânzare. E o tradiție pe cale de dispariție și e păcat.
Mă bucur că ai găsit, dar, după cum a spus Florin, cred că sunt aduse din străinătate. Mai ales dacă arată atât de frumos. Să auzim numai de bine, dragă Gabi! 🙂
Doamne ce pofta mi-ai facut cu aceste gutui,numai ca inca nu am cumparat ,cand eram copil ,avea gradina de pomi fructiferi de toate natiile ,dar gutuiul avea un parfum de iti lasa gura apa,acum nu mai sunt asa parfumate decat pe la tara ,care are in curte 🙂
O zi de vineri placuta si cu soare ! ❤
Eu m-am uitat prin piața Seniului, de câțiva ani încoace, dar nu am văzut de vânzare. Cine mai are gutui roditor în grădină, cred că împarte fructele cu vecinii și prietenii, pentru că nu-s mulți pomi de acest fel, dar pofticioși se găsesc mereu. 😉
Așa cum poftesc și eu la delicioasa cafea cu care m-ai bucurat astăzi și pentru care îți mulțumesc foarte mult, Anușka! 🙂
În schimb, eu continui să-ți urez o zi cu soare, în care să regăsești mereu bucurii și frumuseți, dragă prietenă! ❤
Cred ca în Gradina Eden, era si un gutui original, natural, iar Sarpele i-a oferit Evei acest fruct parfumat, aromat, magic, minunat, însa atât de tare, excitant si ciudat, ca lui Adam în gât iSa blocat, iar de atunci îl poarta-n gât nencetat, chiar daca de Fiul omului Hristos, de doua mii de ani a fost eliberat … ! 🙂 )))
Poate că a fost măr gutui, păr gutui, măr simplu sau orice alt fruct, pentru că în Biblie nu se specifică. Cert este că nu-i bine să râvnim la ce e interzis, ci să respectăm anumite reguli, de aceea suntem oameni și ne pretindem superiori celorlalte specii.
Din fericire, grădinile noastre ne oferă roade din cele mai delicioase, cu condiția să le muncim. Deci și aici e o regulă. 😉
Ai dreptate Petru, mirosul gutuilor te trimite in timp, eu astazi ma ocup de niste gutui, sa vad ce fac cu ele, in primul rand o mancarica de gutui, asa am pomenit de cand sunt, neaparat sa fac, noua ne place mult, pe urma putin gem, o sa si razuiesc, si bag la congelator, un sfarsit de saptamana cat mai placut, la mine a inceput de ieri!!❤😄
Mi-ai amintit că și mama făcea un sos de gutui pe lângă pireul cu friptură, căruia îi zicea ”mărtaș”. Era dulce-acrișor și dădea o savoare minunată mâncării, dar e păcat că n-am mai văzut la nimeni să gătească așa ceva. Îți doresc mult spor la preparatele îmbietoare și poftă bună, când veți gusta din bunătăți! La mulți ani și pe această cale, dragă Micuța! ❤
Salutare , Petru ! 🙂
Dacă
”gutui atemporale
stârnesc amintiri ” ,
Klaus WERNER Johannis cu ale lui vorbe murdare ,
stârnește doar revoltă și repulsii !!! 😦 😦 😦 https://www.facebook.com/florin.zamfirescu.37
Un sfârșit de săptămână după placul tău , Petru ! 🙂
Alioșa .
Bună dimineața, Alioșa! 🙂
Lăsând la o parte vorbele murdare din politică, să ne bucurăm de roadele dulci și curate ale toamnei darnice! 🙂
Poftă bună la toate și să-ți fie de bine după fiecare în parte, Sandule! 🙂
Ooooo, și ce de amintiri! Gutuile ce stăteau la fereastra bunicii, toată iarna… Dulceața pe care dânsa o făcea atât de bună, cum nu am mai mâncat la nimeni…. Și am mai descoperit ceva în ultimii ani: din gutui se face o țuică tare aromată! 😀 Sănătate!
Am și uitat ce gust are dulceața de gutui, de când nu am mai avut parte de ea. Dar sâmbătă, mi-a promis menajera că-mi aduce săptămâna asta un borcan proaspăt umplut, deci voi avea parte de un deliciu. Mai ales că-s gutui din grădina mamei sale, deci de-ale noastre. Nici țuică de gutui nu cred că am băut vreodată, însă îmi dau seama că trebuie să fie excelentă.
Să auzim de bine! 🙂
racoltapetru6 
Amintiri
pufoase gutui
din aromate toamne…(măreț și frumos scris Petru) Un sfârșit de toamă creator!
Arome care ne inspiră pe toți și ne întorc în trecutul atât de drag. Mulțumesc frumos pentru că ai simțit la fel ca mine, Fluturaș!
Nu mi am aripi momentan blogul meu a dispărut!Deci am doar amintiri ………..
Sper că-i doar un fenomen trecător și o să te regăsim la fel de inspirată și gingașă.
Fluturaș, mă bucur că ai revenit și te regăsim printre noi, tu, cea adevărată! Nu-ți face griji, îți vei întinde din nou aripile, ai doar mai multă grijă la viespi…
Frumos! “..cu puf galben ca de pui”. 🙂 O zi buna!
Varianta ta e foarte inspirată și îți sunt recunoscător că ai contribuit cu ea, Ina! Să ai parte de mult ”puf”! 🙂
Ce frumos spus! Îmi aduc cu drag aminte de gutuile pe care le punea mama pe șifonier și când treceam pe lângă ele parfumul lor tomnatic și dulce îmi dădea o stare de bine. Tot de la mama am învățat sa fac cea mai buna peltea și dulceață de gutui. Asa ca am amintiri frumoase cu miros de gutuie.
Gutuile au o magie aparte, mai ales fiindcă aduc cu ele o nostalgie a vremurilor ce s-au scurs demult. Țin minte că, pe atunci, fiecare om de la țară, care se respecta, trebuia neapărat să aibă un pom cu aceste roade atât de apreciate. Eu știam să fac doar compot din ele, dar cred că era cel mai bun din toate, cu un gust care-ți amintea de mierea albinelor.
O să stric poezia – Gică Contra. Rar mai găsești gutui cu gust de gutui prin piață. Alea de pe la turci, sau de pe unde se aduc, n-au niciun gust, n-au aroma. Chiar și la noi, mulți au în curte gutui din puiet cumpărat de la magazin, care n-au gust.
Nu pot să te contrazic, pentru că pomul din grădina mea s-a uscat de mulți ani, iar pe piața din Seini nu am văzut spre vânzare. E o tradiție pe cale de dispariție și e păcat.
Aromate si gustose si foate sanatose,azitazi am facut compot de gutui,faine!O seara minunata iti doresc!:)
Mă bucur că ai găsit, dar, după cum a spus Florin, cred că sunt aduse din străinătate. Mai ales dacă arată atât de frumos. Să auzim numai de bine, dragă Gabi! 🙂
Unde în altă parte decât aici, să găsim gutuia la fereastră și mușcata pusă-n glastră, ca-ntr-o casă românească.
Așa ar fi frumos, de aceea cercetez mereu ferestrele caselor, poate-poate voi vedea mușcata și gutuia în același loc.
Doamne ce pofta mi-ai facut cu aceste gutui,numai ca inca nu am cumparat ,cand eram copil ,avea gradina de pomi fructiferi de toate natiile ,dar gutuiul avea un parfum de iti lasa gura apa,acum nu mai sunt asa parfumate decat pe la tara ,care are in curte 🙂
O zi de vineri placuta si cu soare ! ❤
Eu m-am uitat prin piața Seniului, de câțiva ani încoace, dar nu am văzut de vânzare. Cine mai are gutui roditor în grădină, cred că împarte fructele cu vecinii și prietenii, pentru că nu-s mulți pomi de acest fel, dar pofticioși se găsesc mereu. 😉
Așa cum poftesc și eu la delicioasa cafea cu care m-ai bucurat astăzi și pentru care îți mulțumesc foarte mult, Anușka! 🙂
În schimb, eu continui să-ți urez o zi cu soare, în care să regăsești mereu bucurii și frumuseți, dragă prietenă! ❤
Da asa este .
Multumesc Petru ! Am avut soare 🙂
Mirosul parvine si on line.
Cred că-i impregnat în imagine. 🙂
Cred ca în Gradina Eden, era si un gutui original, natural, iar Sarpele i-a oferit Evei acest fruct parfumat, aromat, magic, minunat, însa atât de tare, excitant si ciudat, ca lui Adam în gât iSa blocat, iar de atunci îl poarta-n gât nencetat, chiar daca de Fiul omului Hristos, de doua mii de ani a fost eliberat … ! 🙂 )))
Poate că a fost măr gutui, păr gutui, măr simplu sau orice alt fruct, pentru că în Biblie nu se specifică. Cert este că nu-i bine să râvnim la ce e interzis, ci să respectăm anumite reguli, de aceea suntem oameni și ne pretindem superiori celorlalte specii.
Din fericire, grădinile noastre ne oferă roade din cele mai delicioase, cu condiția să le muncim. Deci și aici e o regulă. 😉
Și parfumate
Ne șoptesc o poveste
Îmbietoare. 🙂
Să ai un weekend minunat, Petru!
Povestea spune
că Raiul e pe Pământ,
doar ochi să avem.
Zile rodnice în toate privințele, Dana! 🙂
Ai dreptate Petru, mirosul gutuilor te trimite in timp, eu astazi ma ocup de niste gutui, sa vad ce fac cu ele, in primul rand o mancarica de gutui, asa am pomenit de cand sunt, neaparat sa fac, noua ne place mult, pe urma putin gem, o sa si razuiesc, si bag la congelator, un sfarsit de saptamana cat mai placut, la mine a inceput de ieri!!❤😄
Mi-ai amintit că și mama făcea un sos de gutui pe lângă pireul cu friptură, căruia îi zicea ”mărtaș”. Era dulce-acrișor și dădea o savoare minunată mâncării, dar e păcat că n-am mai văzut la nimeni să gătească așa ceva. Îți doresc mult spor la preparatele îmbietoare și poftă bună, când veți gusta din bunătăți! La mulți ani și pe această cale, dragă Micuța! ❤
Mulțumesc din suflet!! ❤️🌺
Perfect!
Felicitari!
Mulțumesc foarte mult!
Toate cele bune!
Salutare , Petru ! 🙂
Dacă
”gutui atemporale
stârnesc amintiri ” ,
Klaus WERNER Johannis cu ale lui vorbe murdare ,
stârnește doar revoltă și repulsii !!! 😦 😦 😦
https://www.facebook.com/florin.zamfirescu.37
Un sfârșit de săptămână după placul tău , Petru ! 🙂
Alioșa .
Bună dimineața, Alioșa! 🙂
Lăsând la o parte vorbele murdare din politică, să ne bucurăm de roadele dulci și curate ale toamnei darnice! 🙂
Poftă bună la toate și să-ți fie de bine după fiecare în parte, Sandule! 🙂
Îmi place mirosul lor. Îmi place și culoarea, dar am probleme cu gustul. Cam mult tanin, prea astringente.😃
Probleme ar fi și la pregătirea lor: sunt tari și greu de curățat, tăiat. Dar rezultatul merită timpul și efortul. 🙂
Ooooo, și ce de amintiri! Gutuile ce stăteau la fereastra bunicii, toată iarna… Dulceața pe care dânsa o făcea atât de bună, cum nu am mai mâncat la nimeni…. Și am mai descoperit ceva în ultimii ani: din gutui se face o țuică tare aromată! 😀 Sănătate!
Am și uitat ce gust are dulceața de gutui, de când nu am mai avut parte de ea. Dar sâmbătă, mi-a promis menajera că-mi aduce săptămâna asta un borcan proaspăt umplut, deci voi avea parte de un deliciu. Mai ales că-s gutui din grădina mamei sale, deci de-ale noastre. Nici țuică de gutui nu cred că am băut vreodată, însă îmi dau seama că trebuie să fie excelentă.
Să auzim de bine! 🙂
Amintiri amare, amintiri dulci, cum sunt si gutuile. 😏
Eu anul acesta am facut gem de gutui, dulceata…a iesit foarte buna!
Te cred și te felicit! Mi-a promis cineva că-mi dăruiește și mie un borcan cu dulceață de gutui, deci aștept să mă desfăt. 🙂