Bună dimineața, Petru ! 🙂
SECETA din acest AN ce-a pârjolit ogoarele PATRIEI 😦
are și o parte BUNĂ :
STRUGURII au mai mult ZAHĂR în BOBIȚE 🙂
iar VINUL va ieși mai BUN și cu o alcoolemie mult mai mare !!! 🙂 🙂 🙂
Un sfârșit de săptămână BINECUVÂNTAT , prietene virtual ! 🙂
Alioșa ! 🙂
Salutări din Seini, Alioșa! 🙂
Cam așa se întâmplă când strugurii sunt mai puțini: sunt mai dulci, iar vinul de calitate mai bună. Încă nu am gustat mustul, dar sunt sigur că o să fie dulce ca mierea. 🙂
Sănătate și voie bună, Sandule! 🙂
Aaah, Petre dragă ce amintiri îmi provoci tu cu această imagine..
S-au dus anii ăia când aveam și noi astfel de preocupări, deși când incepe sezonul nu voi scapă să nu trec pe la careva și să nu-mi scap o cană în musticior..
Îți mulțumesc mult de imaginea și gândul de actualitate..
Numai gânduri bune și ne-bacusate😀
Aceleași nostalgii dulci mă încercă și pe mine, dragă prietene. Pentru că sunt ani buni de când nu am mai umplut baloanele de sticlă de 50 de litri cu nectarul viilor. Acum, trebuie să fiu cu ochii în patru prin piață, ca să nu pierd gustul mereu divin al mustului proaspăt.
Îți mulțumesc și eu că ai poposit lângă teascul și vasul care anticipează dulceața recoltelor! Să ai parte de multe degustări! 🙂
Aveam și noi un teasc ca acela din imagine, iar mustul venea la pachet și cu alte bunătăți servite culegătorilor. Mulțumesc pentru melodia atât de îndrăgită! ❤
Așa se spune și despre bere, că n-ai mai bea-o dacă ai vedea cum se face. Bine că noi nu o aveam pe ușa Coca, ci doar pe badea Petre, tatăl meu. Iar după ”plecarea” lui, ne-au rămas obiceiurile, până a rezistat via… și noi cu culesul. Dulci să-ți fie sentimentele, George!
Cat de frumos!!! 🍇
Nu sunt in tara, insa am pe cineva care a cules, acum asteptam sa vina picatura, doar ca eu nici must nu beau, de alcool…numai vorbesc… 😊
Multumim lui Dumnezeu! Inca e bine, fereasca Dumnezeu de mai rau!
O seara faina Petru! 🍀🤗
Nu trebuie să bei, dar măcar să guști câteva picături și să dai verdictul în ce privește calitatea. Ăsta e unul din obiceiuri, care adunau vecinii și trecătorii pe lângă storcător. Plus îmbierea cu câte o pancovă sau castane coapte, ca să nu-i ”meargă burta” celui care exagerează cu mustul. 😉
O zi de toată frumusețea, Ileana! 🙂
Sa doinim si noi prin vii, cu ai nosti’ frumosi copii… https://www.youtube.com/watch?v=ALBZWXofOQ0
…toamna binecuvântata, Vie si îmbelsugata, pe câmpii dealuri si lunci, cântece zglobii de prunci.
Prin vii și printre cei vii să răsune doine cristaline de toamnă rodnică și suflete viguroase! Mulțumiri efervescente pentru momentele muzicale minunate!
Ce mult mi- plăcut epigrama, drept pentru care îți mulțumesc frumos, Anușka! 🙂
La fel și pentru cafeluța duminicală, într-o zi pe care ți-o doresc încununată de tot ce-i mai bun și benefic, dragă prietenă! ❤
Este perioada culesului în vii, ce amintiri nostalgice mi_ai trezit Petru, eram responsabila cu mâncarea pentru culegători, în via socrilor, dar și cu mustul, umpleam găleata, și o duceam la butoi, eheee, ce amintiri?
Și eu eram responsabil cu turnatul mustului în damigenele mari, cu ajutorul sitei și al tolcerului. Toți cei care voiau să guste, trebuiau să treacă pe la mine. Aveam un singur butoi, dar în acela puneam vinul stors al doua oară. Ce vremuri!
Roșca noastră încă nu-i coaptă ca lumea, deci trebuie să mai aștept vreo două săptămâni. Îți doresc să te bucuri de o licoare divină!
Mulțumesc pentru compliment! 🙂
Și eu aș bea must, măcar să-l gust, însă sunt mari șanse să pățesc ca anul trecut, când n-am văzut deloc pe piață. Nici n-am avut norocul să primesc, ca în alți ani.
Mmm, ce dor și ce poftă mi-ai făcut! Mustul stors din strugurii proaspăt culeși și-atinși o clipă, doar o clipă de brumă, cât să-i îndulcească și mai mult, e licoarea magică a copilăriei. Mulțumesc de amintire, Petru! Poza e perfectă, exact așa era și ustensila tatii… Ce dor mi-e, Doamne, ce dor!
Parcă ai fi expertă în degustarea mustului, așa cum cred că am fost și eu. Adevărul îl știm amândoi, că vinul care va rezulta din fermentație depinde de dulceața pe care strugurii o dau atunci când sunt ”constrânși” la adevăr, și ar fi plăcut să trăiesc pe vremea când fecioarele le zdrobeau cu piciorașele lor sexuale. Mustul și vinu au foarte multe conotații!
racoltapetru6 
Bună dimineața, Petru ! 🙂
SECETA din acest AN ce-a pârjolit ogoarele PATRIEI 😦
are și o parte BUNĂ :
STRUGURII au mai mult ZAHĂR în BOBIȚE 🙂
iar VINUL va ieși mai BUN și cu o alcoolemie mult mai mare !!! 🙂 🙂 🙂
Un sfârșit de săptămână BINECUVÂNTAT , prietene virtual ! 🙂
Alioșa ! 🙂
Salutări din Seini, Alioșa! 🙂
Cam așa se întâmplă când strugurii sunt mai puțini: sunt mai dulci, iar vinul de calitate mai bună. Încă nu am gustat mustul, dar sunt sigur că o să fie dulce ca mierea. 🙂
Sănătate și voie bună, Sandule! 🙂
Aaah, Petre dragă ce amintiri îmi provoci tu cu această imagine..
S-au dus anii ăia când aveam și noi astfel de preocupări, deși când incepe sezonul nu voi scapă să nu trec pe la careva și să nu-mi scap o cană în musticior..
Îți mulțumesc mult de imaginea și gândul de actualitate..
Numai gânduri bune și ne-bacusate😀
Aceleași nostalgii dulci mă încercă și pe mine, dragă prietene. Pentru că sunt ani buni de când nu am mai umplut baloanele de sticlă de 50 de litri cu nectarul viilor. Acum, trebuie să fiu cu ochii în patru prin piață, ca să nu pierd gustul mereu divin al mustului proaspăt.
Îți mulțumesc și eu că ai poposit lângă teascul și vasul care anticipează dulceața recoltelor! Să ai parte de multe degustări! 🙂
Eu am multe cunoștințe care se ocupă cu viile și așa îmi permit la câte o degustare și poveste, seara pe lavița din curte.. 🤗
Norocosule! Să bei și pentru mine un pahar! 🙂
Reblogged this on Cronopedia.
Mulțumiri călduroase!
Cu drag!
Câte ai spus în câteva cuvinte! Minunat!
Imaginea spune mult mai mult. Mulțumesc frumos, Potecuță!
ah, ce pofte produci…! am și uitat gustul mustului…
Parcă în fiecare an are alt gust mustul. Delicios, de fiecare dată.
Jur că am văzut imaginea asta în fiecare toamnă când eram în satul natal! Și ce gusturi și arome îmi năvălesc în minte… wow!!
Aveam și noi un teasc ca acela din imagine, iar mustul venea la pachet și cu alte bunătăți servite culegătorilor. Mulțumesc pentru melodia atât de îndrăgită! ❤
Dacă o vedeai pe tușa Coca cum zdrobea strugurii și ce unghii avea și ce draci turna pe ei, te lipseai de multe. O toamnă dulce îți doresc, Petru!
Așa se spune și despre bere, că n-ai mai bea-o dacă ai vedea cum se face. Bine că noi nu o aveam pe ușa Coca, ci doar pe badea Petre, tatăl meu. Iar după ”plecarea” lui, ne-au rămas obiceiurile, până a rezistat via… și noi cu culesul. Dulci să-ți fie sentimentele, George!
Cat de frumos!!! 🍇
Nu sunt in tara, insa am pe cineva care a cules, acum asteptam sa vina picatura, doar ca eu nici must nu beau, de alcool…numai vorbesc… 😊
Multumim lui Dumnezeu! Inca e bine, fereasca Dumnezeu de mai rau!
O seara faina Petru! 🍀🤗
Nu trebuie să bei, dar măcar să guști câteva picături și să dai verdictul în ce privește calitatea. Ăsta e unul din obiceiuri, care adunau vecinii și trecătorii pe lângă storcător. Plus îmbierea cu câte o pancovă sau castane coapte, ca să nu-i ”meargă burta” celui care exagerează cu mustul. 😉
O zi de toată frumusețea, Ileana! 🙂
Faina de tot cum se pregateste mustul dulce!Nu-i rau sa gusti un pic! O seara excelenta iti doresc!:)
Gustă cine are ocazia, iar ceilalți îl pomenesc cu dor în texte sau versuri. Îți doresc să ai parte de savoarea lui și anul acesta, dragă Gabi! 🙂
Sa doinim si noi prin vii, cu ai nosti’ frumosi copii…
https://www.youtube.com/watch?v=ALBZWXofOQ0
…toamna binecuvântata, Vie si îmbelsugata, pe câmpii dealuri si lunci, cântece zglobii de prunci.
Prin vii și printre cei vii să răsune doine cristaline de toamnă rodnică și suflete viguroase! Mulțumiri efervescente pentru momentele muzicale minunate!
Peste câmpuri de lăcuste,
Printre strugurii viorii,
Unii-s la cules de fuste,
Alţii-s la cules de vii.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
O duminica placuta tuturor! ❤
Ce mult mi- plăcut epigrama, drept pentru care îți mulțumesc frumos, Anușka! 🙂
La fel și pentru cafeluța duminicală, într-o zi pe care ți-o doresc încununată de tot ce-i mai bun și benefic, dragă prietenă! ❤
Si mie mi-a placut 🙂
Perfect!
Mă bucur!
Este perioada culesului în vii, ce amintiri nostalgice mi_ai trezit Petru, eram responsabila cu mâncarea pentru culegători, în via socrilor, dar și cu mustul, umpleam găleata, și o duceam la butoi, eheee, ce amintiri?
Și eu eram responsabil cu turnatul mustului în damigenele mari, cu ajutorul sitei și al tolcerului. Toți cei care voiau să guste, trebuiau să treacă pe la mine. Aveam un singur butoi, dar în acela puneam vinul stors al doua oară. Ce vremuri!
Peste câteva zile voi merge la culesul viei, la părinți. Abia aștept să gust „picurii de soare” din struguri și din mustul dulce!
Minunată poezia! 🙂
Roșca noastră încă nu-i coaptă ca lumea, deci trebuie să mai aștept vreo două săptămâni. Îți doresc să te bucuri de o licoare divină!
Mulțumesc pentru compliment! 🙂
Îmi place mustul, dar anul ăsta nu cred că se va sărbători culesul viilor, așa că nu voi avea de unde cumpăra.
Și eu aș bea must, măcar să-l gust, însă sunt mari șanse să pățesc ca anul trecut, când n-am văzut deloc pe piață. Nici n-am avut norocul să primesc, ca în alți ani.
Mmm, ce dor și ce poftă mi-ai făcut! Mustul stors din strugurii proaspăt culeși și-atinși o clipă, doar o clipă de brumă, cât să-i îndulcească și mai mult, e licoarea magică a copilăriei. Mulțumesc de amintire, Petru! Poza e perfectă, exact așa era și ustensila tatii… Ce dor mi-e, Doamne, ce dor!
Parcă ai fi expertă în degustarea mustului, așa cum cred că am fost și eu. Adevărul îl știm amândoi, că vinul care va rezulta din fermentație depinde de dulceața pe care strugurii o dau atunci când sunt ”constrânși” la adevăr, și ar fi plăcut să trăiesc pe vremea când fecioarele le zdrobeau cu piciorașele lor sexuale. Mustul și vinu au foarte multe conotații!