E drept că nu ne-am bucurat ca în alți ani, dar cu atât mai mult ne dăm seama ce am pierdut… cei mai mulți dintre noi.
O duminică frumoasă, cu bucurii multe!
Foarte frumos.!
Îmi place mult liliacul, dar îmi pare rău că se trece cam repede..
Am unul alb și nu m-am putut bucura de el prea mult din cauză că a fost prea rece..
Multe Salutari, Petre, și un weekend superb îți doresc !
Părinții mei aduceau mereu în casă câte un buchet, să ne bucurăm de parfumul îmbătător al liliacului. Vecinii rupeau și ei crenguțele la care ajungeau, încât mă mir cum ar rezistat arbustul de-a lungul anilor. Acum mi-e milă să mai rup florile, care oricum se veștejesc repede.
Să auzim de bine, cu bine și cu sănătate, Ștef!
Fotograful nu sunt eu, iar poza e doar pretext pentru haiku. Liliacul de la poarta casei părintești e un arbust falnic și mai bătrân ca mine, dar încă n-am reușit să-l imortalizez.
Mulțumesc frumos pentru vizită și aprecieri!
Pfuai, cat este de frumos! Cred ca te amesteste cu parfumul sau… 😍
La noi a fost tuns , anul trecut, iar anul asta ii dau crengute noi. Cred ca abia anul urmator, daca ajung sanatoasa, sa vad flori si sa simt parfumul.
Al nostru nu mai trebuie tuns, după ce-l ”aranjează” cei care nu se pot abține până nu-și iau o pradă pentru acasă. Bine că suportă toate aceste abuzuri și înflorește aproape în fiecare an.
O splendoare! Poate unde-mi lipsește posibilitatea de a fi chiar eu lângă tufa aceea, îmi vine să spun că nu am văzut niciodată o tufă așa de frumoasă!
Pe drumul ce coboară dincolo de Gutâi,
Se află o poiană ce tare faină îi,
Ea este chiar aproape de Ocna Șugatag,
Mlădițe parfumate te-ntâmpină cu drag.
Poate că acea poiană mai există, dar eu îmi amintesc de ea după aproape două decenii. Sau poate că mulțimea de vizitatori dornici de suveniruri parfumate a dus la dispariția ei, însă eu nu o voi uita niciodată.
Mii de mulțumiri, Contesă a Florilor!
Ador crângurile de liliac, Domnia Ta! Poemul descriptiv pe care mi-l oferi și confesiunea lirică despre existența acelei poieni sunt pe măsura așteptărilor. Mulțumesc frumos!
Mă înclin cu aleasă prețuire!
Nu m-as fi gândit niciodată că liliacul de la poartă ne imbrăatisează. M-ai convins.
In plus, nici nu e nevoie de mască…
Sănătate!
Părinții îi ziceau mălin, iar mama mă altoia cu nuiele de sub el. Usturau rău de tot, dar recunosc că numai eu eram de vină. 😉
Duminică din cele mai bune! 🙂
E la poarta dinspre drum, chiar lângă fântână, deci tocmai potrivit pentru a-i îmbrățișa pe vizitatori sau doar trecători. Să fii iubită și de flori parfumată, dragă prietenă! 🙂
Doamne, cat e de frumos parfumat, de culoare nu mai zic, este floarea mea preferata, sub balcon ( eu stau la etajul 1) avem și noi un liliac alb, suntem noroși draga Petru !!! ❤️😀
Cred că e culoarea cea mai întâlnită și apreciată. Mult mai târziu am întâlnit și alte soiuri, cu alte forme și culori, dar tot acesta mi-a rămas cel mai drag. Să te bucuri și tu de al tău, ani mulți de acum încolo, dragă Mica! ❤
Eu am in casa ulei de liliac si mereu fac aromaterapie cu el 🙂
Intotdeauna mi-a placut mirosul de liliac desi mie imi plac trandafirii ,tot liliacul are acel miros puternic 🙂
O duminica vesela sa ai Petru ❤
Părerea mea e că doar crinul întrece în miros parfumul liliacului. Doar că primul e mai pretențios și poate fi și periculos.
Mii de mulțumiri pentru vizită și cafeluță, Anușka! 🙂
De asemenea, îți doresc gânduri bune și bucurii numeroase, din toată inima! ❤
Da,asa este Crinul este mai puternic ,dar nu e bine sa-l ti in camera decat afara 🙂
Eu mai am si un butuc in fata blocului cu denumirea de ,,Mana Maicii Domnului” si cand infloreste emana un miros de negasit la alta floare 🙂
Ce tufă frumoasă! Îmi închipui ce mireasmă prin jurul ei. O asemenea priveliște, chiar că este ca o îmbrățișare.
O zi parfumată în continuare, dragă Petru! 🙂
Ne e dor de îmbrățișări, mai ales acum, când sunt contraindicate dacă nu vin din partea familiei. Ori natura este mama noastră, deci îmbrățișarea ei nu e numai plăcută, ci și sănătoasă.
Mii de mulțumiri și tot atâtea urări pentru zile înfloritoare și însorite, dragă Alex! 🙂
Frumos și candid visul tău, ca o năzuință transmisă de subconștient, care îți doresc să ți se îndeplinească. Să ai parte de vreme bună și drumuri libere spre cât mai multe înfloriri!
De 16 ani nu am văzut liliac, avea Mița lu’ Tică unu’ tot așa mare stufufos, era scăparea ei din pumnii lui când îi flocăia oasele. O săptămână benefică, Petru!
George, nu știu ce se întâmplă cu blogul tău. A dispărut căsuța pentru comentarii, dar nu mai pot nici like să dau, adică nu apar.
O săptămână frumoasă!
Nu știam că pe acolo nu se găsește liliacul, probabil din cauza temperaturii prea ridicate. Dacă se schimbă clima tot așa, s-ar putea să dispară și de la noi. Toate cele bune, George!
Am si eu liliac in fata blocului, o idee mai inchis la culoare decat al tau. Imi place sa adulmec parfumul florilor, care parca se intesifica si mai mult atunci cand ploua. Nu suport sa-i rup florile, nici pentru hatarul meu, nici pentru al vecinilor. In vaza, dupa cateva zile e mort. Urmeaza sa-mi infloreasca bujorii. Acum se deschid si lacramioarele. E o minunatie pe care abia acum, dupa ce-am trecut de-o varsta, o apreciez din tot sufletul. Sa te bucuri de imbratisarea florilor de liliac !
Consider că liliacul deschide sezonul florilor de pe lângă casă, în fiecare an. După care aștept și eu să înflorească tufa de bujori, iar apoi narcisele, fiecare cu farmecul și parfumul ei, mai discret sau mai generos. Astea sunt etapele pe care le așteptam când locuiam la casa părintească, dar acum stau la bloc și trec mai rar pe la soră-mea, singura care mai rezistă sub vechiul acoperiș.
Frumuseți înfloritoare îți doresc la rândul meu, Cristina!
Superb liliacul! Ador culoarea, mirosul, esenta florii! O ador! Felicitari pentru o asa tufa mare, sunt convinsa ca va desfata toate simturile cand popositi pe langa ea! Fenomenal! M-ati vrajit! Binete!
Tot ce e plăcut și frumos ține puțin. Astfel că a trecut vremea liliacului de pe la noi, vine vremea bujorului și a altor minunății înfloritoare de care să ne bucurăm. Săru-mâna pentru popas și aprecieri! Weekend plăcut!
Liliacul, crinul și lăcrămioarele sunt florile mele preferate, pe motiv că mi-e nasul puțin defect, iar parfumul lor ajunge negreșit la mine. Însă abia anul acesta mi-a trecut prin cap să fac cumva să cresc și eu un liliac 🙂
Nu poate fi o coincidentă faptul că și pe mine mă încântă cel mai mult aceleași flori pe care le preferi. Parfumul lor e deosebit și ne transmit un sentiment plăcut atunci când le avem alături, dar și când le dăruim celor dragi. Succes în creșterea liliacului! 🙂
racoltapetru6 
Ce frumos … anul acesta nu am putut sa ne bucuram de renasterea naturii …
Un sfarsit de saptamana binecuvantat !
E drept că nu ne-am bucurat ca în alți ani, dar cu atât mai mult ne dăm seama ce am pierdut… cei mai mulți dintre noi.
O duminică frumoasă, cu bucurii multe!
Multumesc . 🙂
Doamne ajuta !
Foarte frumos.!
Îmi place mult liliacul, dar îmi pare rău că se trece cam repede..
Am unul alb și nu m-am putut bucura de el prea mult din cauză că a fost prea rece..
Multe Salutari, Petre, și un weekend superb îți doresc !
Părinții mei aduceau mereu în casă câte un buchet, să ne bucurăm de parfumul îmbătător al liliacului. Vecinii rupeau și ei crenguțele la care ajungeau, încât mă mir cum ar rezistat arbustul de-a lungul anilor. Acum mi-e milă să mai rup florile, care oricum se veștejesc repede.
Să auzim de bine, cu bine și cu sănătate, Ștef!
Ooo, ce bucurie mi-ai făcut, Petru! Mulțumesc! 💜💜💜
Bucurii să ai toată ziua aceasta de duminică, precum și în zilele următoare, Aura! Mulțumesc frumos! ❤
La fel iți doresc, Petru! 💖
Frumoasă-mbrățișare, Petru! Să-ți fie de bine! Să ne fie și nouă 🙂
Așa o percep eu acum, când îmi amintesc atingerile delicate ale florilor primăvăratice. Să ne fie memorabile și plăcute tuturor, Oana! 🙂
Foarte frumos scris și fotografiat! Un weekend minunat să aveți!
Fotograful nu sunt eu, iar poza e doar pretext pentru haiku. Liliacul de la poarta casei părintești e un arbust falnic și mai bătrân ca mine, dar încă n-am reușit să-l imortalizez.
Mulțumesc frumos pentru vizită și aprecieri!
Ce frumos e! Îmi imaginez ce nebunie de parfum acolo.
Parfumul e de fiecare dată o încântare pentru mine și vecini. Dar și o ispită pentru unii din trecători.
Pfuai, cat este de frumos! Cred ca te amesteste cu parfumul sau… 😍
La noi a fost tuns , anul trecut, iar anul asta ii dau crengute noi. Cred ca abia anul urmator, daca ajung sanatoasa, sa vad flori si sa simt parfumul.
Al nostru nu mai trebuie tuns, după ce-l ”aranjează” cei care nu se pot abține până nu-și iau o pradă pentru acasă. Bine că suportă toate aceste abuzuri și înflorește aproape în fiecare an.
La noi nu a înflorit, cred că de frig. Arată minunat și parfumul este îmbietor.
Azi mi-am cumpărat bujori roșii, nu am găsit liliac.
Nici în Seini nu au înflorit toți. Depinde de soi și de cât de locul în care sunt amplasați.
O splendoare! Poate unde-mi lipsește posibilitatea de a fi chiar eu lângă tufa aceea, îmi vine să spun că nu am văzut niciodată o tufă așa de frumoasă!
Pe drumul ce coboară dincolo de Gutâi,
Se află o poiană ce tare faină îi,
Ea este chiar aproape de Ocna Șugatag,
Mlădițe parfumate te-ntâmpină cu drag.
Poate că acea poiană mai există, dar eu îmi amintesc de ea după aproape două decenii. Sau poate că mulțimea de vizitatori dornici de suveniruri parfumate a dus la dispariția ei, însă eu nu o voi uita niciodată.
Mii de mulțumiri, Contesă a Florilor!
Ador crângurile de liliac, Domnia Ta! Poemul descriptiv pe care mi-l oferi și confesiunea lirică despre existența acelei poieni sunt pe măsura așteptărilor. Mulțumesc frumos!
Mă înclin cu aleasă prețuire!
Nu m-as fi gândit niciodată că liliacul de la poartă ne imbrăatisează. M-ai convins.
In plus, nici nu e nevoie de mască…
Sănătate!
Mângâierea florilor mi se pare o îmbrățișare gingașă, de aceea nu mai obișnuiesc să le tai brațele pentru a le pune în vază.
Duminică înfloritoare!
Am liliac te umle de iimbraţişări parfumate!!!♥
Te cred și îți doresc să te bucuri cât mai mult de ele! 🙂
Foarte frumos! Ador liliacul!
Seara placuta! ☕🍀
Părinții îi ziceau mălin, iar mama mă altoia cu nuiele de sub el. Usturau rău de tot, dar recunosc că numai eu eram de vină. 😉
Duminică din cele mai bune! 🙂
Superb,liliacul cu parfumul deosebit e o splendoare,esti foate norocos ca ai in gradina asa ceva! Un weekend minunat iti doresc!:)
E la poarta dinspre drum, chiar lângă fântână, deci tocmai potrivit pentru a-i îmbrățișa pe vizitatori sau doar trecători. Să fii iubită și de flori parfumată, dragă prietenă! 🙂
Doamne, cat e de frumos parfumat, de culoare nu mai zic, este floarea mea preferata, sub balcon ( eu stau la etajul 1) avem și noi un liliac alb, suntem noroși draga Petru !!! ❤️😀
Cred că e culoarea cea mai întâlnită și apreciată. Mult mai târziu am întâlnit și alte soiuri, cu alte forme și culori, dar tot acesta mi-a rămas cel mai drag. Să te bucuri și tu de al tău, ani mulți de acum încolo, dragă Mica! ❤
Mulțumesc , asemenea Petru !!!❤️
Eu am in casa ulei de liliac si mereu fac aromaterapie cu el 🙂
Intotdeauna mi-a placut mirosul de liliac desi mie imi plac trandafirii ,tot liliacul are acel miros puternic 🙂
O duminica vesela sa ai Petru ❤
Părerea mea e că doar crinul întrece în miros parfumul liliacului. Doar că primul e mai pretențios și poate fi și periculos.
Mii de mulțumiri pentru vizită și cafeluță, Anușka! 🙂
De asemenea, îți doresc gânduri bune și bucurii numeroase, din toată inima! ❤
Da,asa este Crinul este mai puternic ,dar nu e bine sa-l ti in camera decat afara 🙂
Eu mai am si un butuc in fata blocului cu denumirea de ,,Mana Maicii Domnului” si cand infloreste emana un miros de negasit la alta floare 🙂
Foarte frumos! Ești ca o crăiasă a florilor! 🙂
O minunatie de primavara !
Măcar ea să ne mai îndulcească vremurile!
Ce tufă frumoasă! Îmi închipui ce mireasmă prin jurul ei. O asemenea priveliște, chiar că este ca o îmbrățișare.
O zi parfumată în continuare, dragă Petru! 🙂
Ne e dor de îmbrățișări, mai ales acum, când sunt contraindicate dacă nu vin din partea familiei. Ori natura este mama noastră, deci îmbrățișarea ei nu e numai plăcută, ci și sănătoasă.
Mii de mulțumiri și tot atâtea urări pentru zile înfloritoare și însorite, dragă Alex! 🙂
Noaptea trecuta am visat copaci infloriti, multe flori.
Si am visat ca am atins un liliac inflorit, frumos ca acesta din fotografie!
Multumesc 😀 !
Frumos și candid visul tău, ca o năzuință transmisă de subconștient, care îți doresc să ți se îndeplinească. Să ai parte de vreme bună și drumuri libere spre cât mai multe înfloriri!
Sa dea Dumnezeu!
O saptamana productiva, domnule Petru! 🙂
Mulțumesc din toată inima, Kathy! 🙂
Să fie pentru toți!
E o bucurie să-l privești, dar cred că parfumul răspândit întrece orice.
E, într-adevăr, o bucurie să-l privești și să-i simți mireasma, mai ales când știi că durează puțin, așa cum se întâmplă cu tot ce-i minunat.
De 16 ani nu am văzut liliac, avea Mița lu’ Tică unu’ tot așa mare stufufos, era scăparea ei din pumnii lui când îi flocăia oasele. O săptămână benefică, Petru!
George, nu știu ce se întâmplă cu blogul tău. A dispărut căsuța pentru comentarii, dar nu mai pot nici like să dau, adică nu apar.
O săptămână frumoasă!
Nu știam că pe acolo nu se găsește liliacul, probabil din cauza temperaturii prea ridicate. Dacă se schimbă clima tot așa, s-ar putea să dispară și de la noi. Toate cele bune, George!
Am si eu liliac in fata blocului, o idee mai inchis la culoare decat al tau. Imi place sa adulmec parfumul florilor, care parca se intesifica si mai mult atunci cand ploua. Nu suport sa-i rup florile, nici pentru hatarul meu, nici pentru al vecinilor. In vaza, dupa cateva zile e mort. Urmeaza sa-mi infloreasca bujorii. Acum se deschid si lacramioarele. E o minunatie pe care abia acum, dupa ce-am trecut de-o varsta, o apreciez din tot sufletul. Sa te bucuri de imbratisarea florilor de liliac !
Consider că liliacul deschide sezonul florilor de pe lângă casă, în fiecare an. După care aștept și eu să înflorească tufa de bujori, iar apoi narcisele, fiecare cu farmecul și parfumul ei, mai discret sau mai generos. Astea sunt etapele pe care le așteptam când locuiam la casa părintească, dar acum stau la bloc și trec mai rar pe la soră-mea, singura care mai rezistă sub vechiul acoperiș.
Frumuseți înfloritoare îți doresc la rândul meu, Cristina!
Superb liliacul! Ador culoarea, mirosul, esenta florii! O ador! Felicitari pentru o asa tufa mare, sunt convinsa ca va desfata toate simturile cand popositi pe langa ea! Fenomenal! M-ati vrajit! Binete!
Tot ce e plăcut și frumos ține puțin. Astfel că a trecut vremea liliacului de pe la noi, vine vremea bujorului și a altor minunății înfloritoare de care să ne bucurăm. Săru-mâna pentru popas și aprecieri! Weekend plăcut!
Liliacul, crinul și lăcrămioarele sunt florile mele preferate, pe motiv că mi-e nasul puțin defect, iar parfumul lor ajunge negreșit la mine. Însă abia anul acesta mi-a trecut prin cap să fac cumva să cresc și eu un liliac 🙂
Nu poate fi o coincidentă faptul că și pe mine mă încântă cel mai mult aceleași flori pe care le preferi. Parfumul lor e deosebit și ne transmit un sentiment plăcut atunci când le avem alături, dar și când le dăruim celor dragi. Succes în creșterea liliacului! 🙂