Iubirile tinereții le-am risipit cu nonșalanță,
Zburdam pe câmpia cu inimi îmbobocite,
Alegând mereu altă floare, alt parfum, altă culoare,
De parcă toate îmi erau dedicate mie.
La maturitate, am devenit mai pretențios
Și trăiam pe rând un noian de sentimente,
Încercând să pătrund adânc în fiecare suflet,
Dar plecam înainte de-a-l înțelege pe deplin.
Acum, când am acumulat un ocean de răbdare,
Inimile nu se mai lasă cercetate
Sau descopăr că au o carapace impenetrabilă,
Care le ajută să rămână închise în trecut.
racoltapetru6 
Ţi-aş da un mare like, dar nu ştiu de ce, la mine, de câteva săptămâni, opţiunea asta a dispărut. Continuă aşa, că e bine.
Mulțumesc pentru aprecieri și like, Viorel! Spun asta fiindcă mie mi-au apărut de fiecare dată când le-ai oferit.
E ciudat, pot da like dacă intru pe cititor şi pe persoana respectivă, dar nu din josul postării sale. Cred că e de la WordPress.
Mai mult ca sigur că-i de la WordPress, dar se mai întâmplă și se rezolvă de la sine. Adică de la ei.
Doar eu, în loc să acumulez și răbdare o dată cu anii, o vad risipindu-se precum fumul coșurilor în vântul geros și uscat de iarnă 😑
Întotdeauna am admirat oamenii răbdători; au o înțelepciune aparte.
A fost musai să deprind răbdarea sau să mă dilesc, date fiind condițiile de internat și frustrările de care am avut parte. Răbdare pe care am întărit-o pe parcursul vieții, prin preocupări adecvate: șah, lecturi, pescuit și meditații introspective. De înțelepciune nu prea am fost ”acuzat”, dar caut să mai acumulez. 😉
Izolarea duce la introspectii. Asta a fost gluma 🙂
Acum, fără glumă, noi, cititorii, sîntem, iată, beneficiarii unor reflecții tare frumoase cîteodată 🙂
Singurătatea ne face pe toți să căutăm în noi gânduri din cele mai ascunse. Mă bucur când zici că unele sunt și frumoase. 🙂
Mno, cînd am zis “cîteodată” m-am referit la toată blogosfera, nu la un blog anume… 🙂
Iertată să-mi fie limitarea! Aș zice că ăsta n-a fost un gând frumos din partea mea. 🙂
Dar până vine oceanul de răbdare… câte nopţi de nesomn pentru a deschide inimi închise.
Evocarea acelor nopți dureroase mi-ar aduce prea multă amărăciune dacă aș vrea să le amintesc. O fac câteodată, dar numai sub formă de picături.
Inima, suflet si, dupa o vreme, carapacea ratiunii…
Felicitări pentru poezie!
Cam asta ar fi esența celor trei faze.
Mii de mulțumiri și tot atâtea urări benefice!
Te felicit pentru poezia ta frumoasa plina de sensibilitate si adevar! O seara excelenta iti doresc!:)
Dacă spui că-i adevăr, se deduce că și tu ai trecut prin aceleași experiențe, doar oameni suntem cu toții. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase, alături de cele mai nobile gânduri, dragă Gabi! 🙂
Dar ce te faci cand nu poti avea rabdare 🙂
Am citit cu mult drag despre sensibilitatea ta ,felicitari si o zi placuta sa ai ❤
E și răbdarea o calitate care se obține prin educație și antrenament. Niciodată nu–i târziu pentru a o dobândi, dar e mai ușor dacă începem din copilărie. 😉
Bunăoară, eu admir răbdarea pe care o ai în a alege zilnic câte o ceașcă de cafea minunată, Anușka! Pentru care îți sunt recunoscător și dator cu sentimente din cele mai nobile și urări pe măsură, dragă prietenă! ❤
Multumesc ,sa sti ca aici am muuuuuuulta rabdare 🙂
Frumos !
Frumoase mulțumiri!
Adevarat ce spui in versurile frumoase despre “Vârstele Iubirii”, după mine, când ești tânăr gândești intr_un fel, iar mai târziu gândești altcumva, felicitări Petru !!! 🌺❤️
Eheee, de-am gândi cu mintea de acum din tinerețe, poate că ne-am alege mai cu atenție partenerul sau partenera și n-am umbla din floare în floare, precum fluturii. Săru-mâna cu aleasă mulțumire, Micuța! ❤
Petru e ceva de ras ,da click pe linck si asculta video care iti apare 🙂
https://photos.google.com/photo/AF1QipO7ZDWZ8K3xV1qU7wIF6Qh3mfzns8vaGNB2B4Ah
Îmi pare rău, dar linckul nu funcționează, după cum mă anunță Google. 😦
Vai ce rau imi pare este atat de frumos ,niste copii cum o faceau pe preotii si cantau asa frumos ,era totusi comic 🙂
Frumoasa poezie. Cu cat vom sta mai mult in casa vom afla mai multe despre noi, avem timp acum si facem si ce nu am gandit ca vom face. Rabdarea este o virtute placuta lui Dumnezeu cine ajunge la ea ii dovedeste Domnului iubire.
Sarbatoarea Invierii Domnului,binecuvantata de lumina sfanta sa aduca sentimente calde,bogatie sufleteasca si bunastare intr-un ou inrosit de iubire si intr-un cozonac delicios precum voia buna!
Multumesc frumos, dragă Anda! 🙂
Deși sunt obișnuit cu statul în casă, de data asta parcă ma afectat această interdictie, mai mult psihic. De aceea mi s-au părut și Paștele altfel, și nu neapărat mai putin reușite. O experientă necesară pentru trup, dar mai ales pentru suflet, care ne amintește că lumea nu stă pe loc, ci se schimbă mereu. Uneori prea brusc.
Cu bine, să auzim de bine! 🙂
La început am iubit o fată dărăpănată. Eu eram cum eram, mai mult ascuns în umbra ei. Ea își găsise loc în inima mea prin cădere. Ne-am iubit de la culesul porumbului, până la tăiatul cocenilor. Bravo, Petru, pentru “vârstele iubirii”
Ce frumos ai spus-o, ca o poezie în proză! Acum ne amintim iubirile trecătoare de altădată, unele cu dor, iar altele mai mult sau mai puțin amuzante. Mulțumiri și gânduri bune, George!
Hristos a Inviat Prieteni @ZI DE JOI @<_)♥**”˜˜”*°MINUNATA,
¨˜“ª¤.¸.(_^_)♥ . *”˜˜”*° SI
BINECUVANTATA CU MULTE REALIZARI!
De la mine❥❥❥❥❥ numai gânduri bune.
❥❥❥❥❥❥❥❥❥❥❥❥❥❥❥❥❥❥❥❥❥❥❥❥❥
Poftiti la o cafeluta aromata ! 🙂
Adevărat a înviat!
Cu plecăciune aleasă pentru platoul frumos care include cafeaua atât de benefică în orice zi, dar mai ales într-una de joi! 🙂
O zi însorită și înfloritoare îti doresc din toată inima, dragă Anușka! 🙂
Multumesc Petru ,asemenea ! ❤
“Zâmbeşte şi s-aveţi parte de toată distracţia şi emoţia specifică acestei zile, iar întreaga zi să vă fie binecuvântată cu fericire, bucurie, raze de soare şi prietenie.”
Deja zâmbesc și-mi amintesc că am și eu un prieten Gheorghe, fost coleg de școală, din Vatra Dornei. O să-l sun neapărat astăzi. Multumesc frumos pentru că mi-ai amintit, Anușka! ❤
Frumoasă poezie, Petru!
Felicitări!
Săru-mâna pentru compliment, Aura!
Cu toate cele bune!
Dragă Petre, uneori și eu mă gândesc că dacă era să fim tot tineri și nu ajungeam și noi la “coacere”, nici nu vedeam că dincolo de carapacea uzată de timp, se află o nestemată bogăție..
Îți mulțumesc frumos de gândurile tale transmise prin vers, un Weekend plin de liniște îți doresc!!!
Acea carapace se poate să se fi format tocmai pentru a feri nestemata cizelată tot în timp îndelungat, precum se formează perla dintr-un fir de nisip sau fluturele dintr-o omidă.
Mulțumesc pentru cuvintele frumoase și îți doresc să fii iubit și mereu iubitor, dragă Ștef!
Bună dimineața, Petru!
Dacă am fi avut mintea de la maturitate, tinerețea ne era alta, dar cum cursul vieții are doar un singur sens înflorim cu ajutorul frumuseții interioare, care la tine este precum lumina ce ne luminează maturitatea! Frumos poemul tău în care trăirile interioare au capacitatea de a ne ncânta sufletele iubitoare de poezie. Mulțumim! Îți doresc o dimineață binecuvântată cu multă sănătate și iuire!
https://www.youtube.com/watch?v=cFiekF1lpvI
* iubire, scuze! 🙂
Bună dimineața, Aurelia!
Firește că toate au rostul lor în viață, iar iubirea e dată să fie trăită în funcție de vârstă. Doar noi, oamenii mai nostalgici, am vrea să o retrăim altfel, chiar dacă știm că nu-i posibil, și poate nici indicat n-ar fi. Însă gândurile ne sunt rebele și inima zburdalnică încă, dornice să viseze măcar. 😉
Mii de mulțumiri pentru cuvintele frumoase și cadoul atât de plăcut! Zile frumoase și rodnice! 🙂
Eu mulțumesc că te pot citi, chiar dacă comentez mai rar… 🙂
“Vremea trece, vremea vine, /Toate-s vechi și nouă toate;/Ce e rău și ce e bine/Tu te-ntreabă și socoate;”
Cam așa și cu reflecțiile tale, Petru. E timpul pentru meditații, dar eu zic să avem răbdare să vină glumele.
Toate la timpul lor, cum bine zici, Constanța. După gânduri meditative și nostalgii, se cere o destindere prin glume și cugetări amuzante. Nu-i loc de plictiseală dacă alternăm stările sufletești.
Important e ca iubirea să fie mereu, acolo în suflet, prezentă sau amintire, sau speranță, sau visare, sau căutare…
Iubirea este cel mai bun catalizator pentru speranță, visare și căutare. Ea amplifică și bucuria (re)găsirilor.
Uneori am impresia ca am nimerit intr-o lume cu iz de tristete. Cautari, iubiri de mult apuse, regrete si iar cautari. Mi se pare trist sa traiesc tot cautand acel ceva pe langa care sigura ca am trecut candva in viata,dar poate am fost prea oarba ca sa-l vad. Sunt doar gandurile unei femei care in sufletul ei stie ca finalurile fericite sunt doar in basme. Iar regretele nu-si mai au rostul……
Cred ca sunt cam obosita…..
Suntem făcuți din amintiri, dar e bine să le retrăim mai mult pe acelea care nu ne fac rău, ci ne strecoară în suflet o stare de dulce nostalgie. Să nu trăim cu regrete, pentru că ne-ar amărî viața, ci cu satisfacția unor clipe plăcute. Poate că – uneori – în unele versuri se strecoară tristeți și doruri neîmplinite, dar acesta e farmecul poeziei. Prin ea ne ”odihnim” în viață, ca să putem merge mai departe.
Sunt de acord cu tine😊