Biblioteci în aer liber
Cu coperțile ascunse în pământ
Sau arse și puse în ulcele;
Mesaje scurte, scrise pe cruci de piatră,
Ce ne întorc în trecut
Și ne invită la comemorări.
Tezaur vizitat în tăcere,
Cu pași mici, șovăielnici,
Și cu sufletul temător.
Ne pregătim un loc pe raft,
Pentru ziua când vom fi depozitați
Și despărțiți în două;
Carcasa o înapoiem naturii,
Rămânem doar cu esența viețuirii,
Scrisă în câteva rânduri,
Vesele sau triste,
După cum ne-am împlinit destinul
Și cum l-am afectat pe al altora.
racoltapetru6 
Trist, dar adevărat. 🙂
Măcar sperăm în transformare, nu într-o pierdere. 😉
Ai dreptate, Petru!
Cred ca tocmai din cauza tristetii cei de la Sapanta au pus zahar in ea!
Acolo a intervenit mâna și creativitatea artistului, îndulcind și cele mai triste destine. 🙂
😁
Reblogged this on Cronopedia.
Săru-mâna cu recunoștință!
Cu prețuire!
Bine ma nene , cum poti sa-mi faci asa ceva ? 😡 Imi strici bunatate de sambata { se anuntza zi frumoasa si-a iesit in sfarsit si SOARELE !!! } cu…” amintiri ” despre viitor !!! 😦 N-am nimic cu… poezia , am ce am cu POZA : AIA MA SCOATE DIN SARITE PUR SI SIMPLU !!!!! Scoate-o de-acolo si pune-n locul ei ceva mai de doamne ajuta , ceva cu dame , cu betivi , cu ce vrei dumneata dar scoate dracului imaginea aia ca , dau in boala doar cand vad asa ceva !!! Memento mori…stiu asta si fara poza dumitale si chiar nu vreau sa ma gandesc taman azi la asa ceva . Intrebare : ti-au marit astia pensia asa cum promitea ministrul ala de rahat mai zilele trecute , care zicea ca din Februarie , ne mai da cate ceva ?! ” Cimitir vesel ” o fi la ei acolo la sapantzeni { dupa doua trei tzoiuri cu palinca si dracu ar fi vesel } dar aici in Capitala a sta de KKT care-i Bucuresti… dracu a mai auzit de … cimitir care sa indemne la veselie ? Scoate poza aia ca sa-ti dea Dumnezeu sanatate nea Petre !!!
Tare te-ai cășunat pe o fotografie din cimitirul Bellu, colea, în vecinătatea dumitale, nea Marian. Nu văd de ce trebuie să ne întristăm când vedem locurile de veci, chiar dacă știm că ne-om retrage curând acolo. Tocmai de aceea e bine să le vizităm mai des și să combatem tristețea prin gânduri mai plăcute despre ultimul pas. Îmi pare rău, dar nu pot să pun o poză cu momente și subiecte distractive, pentru că nu s-ar potrivi cu tema versurilor. Sănătate și gânduri mai optimiste îți doresc, la rândul meu!
Nene Petre , sa nu te superi pe mine dar , daca asi fi ” vecin ” doar cu Eminescu , Vadim , Sadoveanu sau Gina Patriche , Toma Caragiu sau Dumitru Staniloae si etc… chiar n-ar fi mare belea . Beleaua este ca-s ” vecin” cu vreo patru cimitire { nu mai amintesc de alea doua de pe sos. Giurgiu } si , in nici unul macar n-am si eu un loc unde sa-mi odihneasca Dumnezeu oasele caci , nu-s consilierul madammei Dancila ca ca altii 😉 si nici bulibasa n-am fost la viata mea tot asa… ca altii 😦 . Ghinion , cum ar spune neamtzul de la Cotroceni ! 😡 Inainte vreme daca ma intreba careva : ” Mai ai mult , mai … cat ai de gand sa traesti ? ” ma durea fix in tender si m-i se rupea si ” basca” in paisp’ce dar acum , avand in vedere ca doar anul trecut am participat la inmormantarile a minim sase buni si foarte vechi prieteni { parc-asi fi fost dricul primariei sa dea dracu’ ! } , azi am devenit mai circumspect atunci cand cineva aduce vorba , plus poze , despre aceste locuri de ” odihna ” unde… bine ar fi daca asi aduce zilnic flori la mormintele tuturor alora pe care am eu oftica 😎 . De n-asi cheltuii jumate din pensie pe florile de pus pe gropanele lor ajuta-mi Doamne !!! 🙂 Asta-i motivul sau motivele pentru care am simtit cum fac herpes absolut instantaneu la vederea acelei poze cu… viitorul . Dupa ce ca-s eu amarat { n-a venit ticalosul d e postas sa-mi remita pensia , luar-ar dracu si pe el si pe superiorii lui ierarhici 😡 } in loc sa citesc si sa vad ceva placut privirii in bucataria matale…. vad “viitorul ” . Baga ceva vesel nene , ceva d e inima albastra la versurile ale nu… cimitire . Vorba lu’ nea Gica : ” Uite asa asi vrea sa mor / Cu paharul langa mine / Cu cobzarul langa mine / Uite asa asi vrea sa mor / Intr-o crasma din Obor / Chiar in casa curvelor …” 😀 😀 😀 Respect nene Petre si-ti doresc sa ai parte d e-o sambata si… in general de un weekend , cat mai placut cu putinta , asta pentru ca-ti astept nerabdator glumele duminicale onorate nordist !!! 😀 😀 😀 😀 😀
Nici eu nu mai am mulți prieteni, colegi sau neamuri în viață, din generația mea. Dar suntem câțiva care ne sunăm periodic și ne întrebăm mereu de sănătate. Probabil că, mai mult sau mai puțin intenționat, tragem nădejdea să trăim cu câteva zile mai mult decât celălalt, iar asta ne face să fim mai grijulii cu modul de viață. 😉
Umorul, optimismul și voia bună e, indiscutabil, un aspect benefic pe care nu trebuie să-l neglijăm. Îți doresc să fii vesel mereu, nea Marian, indiferent de anotimp sau ziua din săptămână!
Biblioteci in aer liber…trist da adevarat !
E și tristețea o stare pe care trebuie să o încercăm câteodată.
Frumoasa metafora, respect!
Mulțumesc cu toată stima!
Am citit. 😊 We este de bucurie nu intristare. Cum zice vecinul, este zi cu soare. Sa o intampinam ca atare. 🌞🌞🌞
Mă bucură și pe mine bucuria ta, dar soarele îl mai aștept încă. 🙂
Inspirata metafora desi ne aduce tristete dar nu ne speriem, poate ca ne vom simti mai bine acolo si vom sti sa ne traim mai frumos o alta viata ca nu suntem lipsiti de pacate sa nu ne mai intoarcem in iadul de pe pamant.
Asta e gândirea la care fac apel și pe care o întâmpin mereu cu plăcere! Să mulțumim pentru fiecare parte a vieții, inclusiv cea în care închidem pentru ultima oară ochii.
Zile cu soare îți doresc, dragă Anda! ❤
”Biblioteci în aer liber” Cartea lumii, da! ”Carcasa o înapoiem naturii,…Rămânem doar cu esența viețuirii” Frumos ai spus și adevărat.
Mare mulțămire pentru frumoasa apreciere, Ane! Toate cele bune și frumoase!
Tristut, dar adevărat “File fără coperți”, nu se poate fără comemorări!! 🤔
Un sfârșit de săptămână cu mult soare ca pe la mine îți doresc Petru!!! 🌞🌞🌞
Noi ne gândim tot mai mult la acea bibliotecă, iar unii o vizitează des. Mai ales că acolo se odihnesc mai mulți cunoscuți decât sunt cei în viață. 😉
Aerul de primăvară îl simt deja, doar soarele e mai scump la vedere. 🙂
O carte unde încap nesfârșite tăceri, legate cu suflet, de cer.
Te salut, Petru, tu, adaugi bunătate!
Cu răbdare și pasiune, mai putem adăuga și câte o carte cu coperți, în care să lăsăm o moștenire mai consistentă.
Mulțumiri și urări din cele mai benefice, George!
Mi-a plăcut mult, mult, ideea de bibliotecă! Foarte frumos! Trist. Dar frumos!
Toate cimitirele ne întristează, prin esența lor. În afară de Cimitirul Vesel, dar ăsta e unicat în România, poate chiar și în lume.
Mulțumesc frumos pentru apreciere, Potecuță!
Frumos.
Mare mulțămire!
Si eu m-am gandit zilele astea la “ziua in care vom fi depozitati”. Cred ca, cu cat inaintam in varsta subiectul asta ne va obseda tot mai mult. Sa speram ca “esenta vietuirii” ne va fi una de calitate. O duminica faina !
Credința și speranța sunt de mare ajutor în liniștirea sufletească, oricât de aproape am fi de ziua din urmă. Mulți bătrâni au murit cu sufletul împăcat și zâmbetul pe buze.
Sănătate și s-auzim de bine!
Ce versuri faine ne-ai dăruit și de astă dată, dragă Petru! Foarte tare ideea asemănării cimitirului cu o „bibliotecă”. Fiecare vine acolo cu „romanul vieții lui”. Dar cel mai mult mi-au plăcut următoarele versuri: „Carcasa o înapoiem naturii, //Rămânem doar cu esența viețuirii….” Cât adevăr ai pus aici! Unii văd doar groapa cu abisul ei înfricoșător pt tot ce-i viu, dar uităm de zborul spre înalt al sufletului.
Toate cele bune și salutări călduroase! 🙂
Sunt încântat și de această dată că ai prins esența mesajului meu, dragă Alex! E bine să privim mai departe de momentul plecării, să credem într-o transformare în bine, într-o nouă împlinire, dincolo de înțelegerea noastră. Regretele nu ne ajută deloc.
O duminică însorită îți doresc! 🙂
Trist, dar foarte adevarat!Un weekend minunat iti doresc! 🙂
Să trecem peste tristețe și să ne bucurăm de fiecare clipă! Toate să-ți fie frumoase, dragă Gabi! 🙂
E cutremurător.
E doar o perspectivă, ce se poate ameliora în funcție de simțămintele fiecăruia.
Buna dimineata! Tuturor
Draga Petru ,am reusit sa reinviu dupa o puternica gripa ,dar ma simt slabita ,nu pot spuna ca nu este adevarat ca scrie in versurile tale ,dar tare trist este 🙂
Am ras de comantariu lui Marian, care e o placere sa-l citesc, ca ma inveseleste 🙂 in schimb ma intreb de unde atata istetime in capul lui ?Omul cunoaste multe
Ti-am adus o cafeluta zilnica !
Bună dimineața și bine ai revenit printre noi, Anușka!
Ți-am dus dorul și m-am întrebat adesea ce mai faci, dar acum m-am mai liniștit prin aceste rânduri. Sper să fie un semn bun și să te refaci complet, iar soarele să-ți fie de ajutor!
Într-adevăr, nea Marian e un om cu experiență de viață, dar cu umorul mereu la purtător. 🙂
Multă sănătate și vigoare, dragă prietenă! ❤
Cu cât înaintăm în vârstă, ne gândim mai mult și mai profund la schimbările ce vor fi aduse de marea trecere. Oare vom îmbogăți și noi “biblioteca” aceea de care vorbești, ori doar un nume adunat va fi pe acolo?
Mi-a plăcut cum ai scris, dragă Petru!
Ne străduim zilnic să mai punem ceva pe lângă nume și e bine să credem că reușim. Altfel, s-ar putea abandona această zbatere, ce poate fi esența și răspunsul la întrebarea: „Care e sensul vieții?”
Aleasă mulțumire, Mugurel!