Am plâns la venirea pe lume,
Și nu doar să respect cutume,
Presimțeam poate că m-așteaptă
O soartă crudă și nedreaptă.
Am plâns la boli nenumărate,
Mai mari sau mai neînsemnate,
Vărsam lacrimi torențiale
Ce mă ardeau curgând la vale.
Am plâns la orice căzătură
Sau la o simplă-nțepătură,
La despărțirile de mamă
Și sentimentele de teamă.
Am plâns când mi-a murit tătuca
Și m-am sfrijit precum năluca,
Eliberând zeci de cascade
De sub perechea de arcade.
Am plâns când m-a lăsat iubita,
Crezând că ea-mi era ursita
Ce trebuia să îmi aline
Din avalanșa de suspine.
De-o vreme, s-a stricat zăvorul
Prin care răzbătea izvorul
De lacrimi lungi, sărat-amare,
Ce se-ntreceau la întristare.
Acum, privirea mi-e curată,
Iar piedicilor ce s-arată,
Eu le răspund cu osârdie,
Prin zâmbete și ironie.
racoltapetru6 
Da-mi si mie puterea asta .
Ți-aș da-o cu cea mai mare plăcere, numai să se poată!
Frumos, chiar daca usor trist, dar frumos! Indraznesc sa imi imaginez asa cum imi place mie… Nu lacrimile lipsesc, ci a aparut intelegerea superioara a lucrurilor! ❤
Chiar așa sper și eu să fie, nu o secare a izvorului de lacrimi. Mai ales că mi se întâmplă să râd cu lacrimi sau să lăcrimez la o dramă reușită. ❤
Prin zâmbete și bucurie.
Ironia reușită printr-o epigramă sau un catren îmi provoacă bucurie. 😉
Respect, eu mor plângând si plângându-ma!
Probabil că nu ți-ai realizat încă planul de lacrimi.
🤣🤣🤣
(Y) ❤ PERFECT! Doar noi ne intelegem!
❤
Insemneaza nea Petre ca..ai capatat intzelepciune intre timp si-ai inteles in sfarsit ca , “piedicilor ce s-arată,
Eu le răspund cu osârdie,
Prin zâmbete și ironie. ” 😎 Asa si trebuie onorate nordist , asa si trebuie si -vorba lui Toparceanu – ” ASTFEL DURERILE …TREC !!! ” RESPECT !
Mi-am dat seama că filosofia despre viață nu prea are efect asupra noastră, dacă nu-i însoțită de experiențele proprii. Trebuie să trecem prin multe încercări înainte de a putea spune că am căpătat înțelepciune, dar niciodată nu-i suficientă pentru a ne feri complet de alte provocări.
Cu același respect și apreciere, nea Marian!
Înțelepciunea își spune cuvântul…cu zâmbetul creionat pe buze se trece mai ușor peste piedicile vieții. Minunate versuri, Petru!
Cred că toate au fost la locul lor. E mai bine să începem cu lacrimi și să terminăm cu zâmbete, decât invers. Mulțumesc efervescent, dragă prietenă!
Plânsul este benefic pentru organism,de aceea venim pe lume plângând 🙂 e spontan, precum zâmbetul. Versurile tale au marcat aspecte importante din viata, cu talent! O seara cu zâmbete!
Plânsul e un vaccin natural cu care ne imunizăm organismul, din primele zile de viață. Zâmbetele sunt ca niște capace cu care menținem vaccinul în sticluțele trupului. Săru-mâna cu recunoștință și gânduri din cele mai generoase, Ane! 🙂
Multumesc!
Foarte frumoase versurile plânse, Petru! Aşa să faci mereu de-acum, să-i zâmbeşti vieţii direct în faţă!
Dacă numai zâmbete și ironie mai am de oferit, doar din ele am să dau, sperând să fie cât mai bine primite.
Un impresionant și sinuos drum versificat care ne-a purtat, totuși, aproape fără să ne dăm seama, spre o destinație optimistă, ca o răbufnire eliberatoare, ca un strigăt al victoriei personale, ca o descătușare în fața tuturor încercărilor vieții… Asumarea/înțelegerea trecutului fără a te lăsa învins de el.
Alături de tine pe acest drum, Petru! 👍
Mi-a plăcut mult mini-cronica ta, pentru care îți mulțumesc călduros. E bine ca și în versuri, precum în proză, să ne încheiem gândurile și peregrinările într-o notă optimistă. Prea multă tristețe nu face bine nimănui.
Sănătate și multă energie, Cristian!
Multă liniște interioară, RESPECT, PETRU!
Mă înclin cu aleasă prețuire, George! Să fii iubit și mereu iubitor!
Te felicit pentru versurile minunate,nu te ai lasat sa fii invins de greutatiile vietii,intelepciunea a invins! O seara superba iti doresc!:)
Toți cei care au ajuns să numere fire cărunte în păr și au mereu zâmbetul pe buze, merită felicitări. Inclusiv tu, dragă prietenă din centrul țării! 🙂
Nu ştiu dacă este atât de important plansul vieţii, adunat în timpul vieţii, cât este de important zâmbetul cu care pleci din ea. Şi dacă ai ajuns să-i zâmbeşti vieţii, este bine. Este de bine! Frumos ai surprins momentele în care se plânge, în care plângem toţi… că vrem sau nu.
Cutuma spune că e important să venim pe lume plângând, iar dacă o facem mai mult timp, vom avea noroc în viață (inclusiv o voce puternică și frumoasă). 😉 Nu știu cât e de adevărat, dar îmi amintesc că plângeam pe ascuns la fiecare despărțire de părinți. Bănuiesc că m-a ajutat.
Pe mine, nu! Plansurile acelea, m-au invatat sa plang. Uneori, mai plang acele vremuri.
Cine a trecut printr-o perioadă în care n-a mai putut fizic să plângă știe ce înseamnă să nu-l mai sperie nimic. Știe de asemenea cât de goală este lumea când ai suferit o pierdere imensă. Plânsul este o binecuvântare, înseamnă că mai ai încă ceva prețios, pe care nu vrei să-l pierzi
După ce suferim atâtea pierderi, multe dintre ele inevitabile, învățăm să ne bucurăm de ceea ce ne-a mai rămas și să ne mângâiem la gândul că viața e trecătoare. Chiar dacă ne e teamă uneori și ne pare rău, știm că nu-i bine să ne întristăm.
Frumoasa poezia desi un pic trista. Cu timpul ne inteleptim si ne vin mai greu lacrimile. Eu ma bucur pentru ca la sfarsit ti-ai recapatat privirea curata si zambetul pe buze. Asa sa fie tot timpul, sa nu mai ai parte de nori si soare ascuns pe dupa ei ❗ ❤
Pentru mine nu reprezintă ceva trist, chiar dacă-i vorba de lacrimi și suferințe. A fost o perioadă necesară pentru a mă întări și imuniza la factori fizici și psihici. Precum vaccinul, de care n-am avut niciodată parte. Să auzim numai de bine, Anda! ❤
Ai reusit sa prinzi in versurile tale Petru, toate momentele plansului din timpul vietii, foarte adevarat, Doamne ce ne_am face daca nu ar fi rasul??? Minunate versuri!!!
Săru-mâna pentru compliment, dragă prietenă! Avem nevoie de plâns și de râs, pentru a ne trata sufletul și trupul, dar e bine să nu exagerăm cu primul. Cel de-al doilea e binevenit mereu. 🙂
SUPER<SUPER<SUPER si FELICITARI draga Petru !
Am lipsit 2 zile ,mi-a bagat windows 8 ca cel 10 nu-mi merge bine deloc
Eu plang si acum ca sunt mai in varsta ………..:) dar si rad mult …..
Mulțămesc, mulțămesc, mulțămesc, draga mea prietenă, Anușka!
Cu atât mai mult cu cât știu ce înseamnă o întrerupere în tabieturile pe care le avem. Îți doresc să folosești sănătoasă noul windows 8, fără surprize neplăcute, ci doar cu bucurii! 🙂
Săru-mâna, cu gândurile pe care sper că mi le cunoști!
Mi se pare potrivit:
“Tot ceea ce nu te distruge te face mai puternic.”
Friedrich Nietzsche în Amurgul idolilor (1888)
Aceasta e și deviza pe care am adoptat-o.
Multă putere îți doresc!
Reblogged this on Octavpelin's Weblog.
Lacrimile spala ochii……..Mai e nevoie,din cand in cand………
Folosim ceapă, dacă nu se poate altfel.
Ai sa plangi din nou, nu-ti face griji 🙂
Mulțumesc pentru încurajare! 🙂