Exprimări

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Vasile cu Gheorghe la vânătoare.
Stau ei ce stau, stau ce stau…, la un moment dat văd că se mișcă o tufă. Pune mâna Vasile pe pușcă, trage un foc spre acea tufă și vede că nu se mai mișcă.
Zice către Gheorghe:
– Du-te să vezi ce am împușcat!
Se duce Gheorghe, intră în tufă, îl strigă Vasile de afară:
– Gheorghe, ce am pușcat?
– Mă Vasile, nu știu ce îi, da’ după buletin îl zâce Ion…

Imagine similară

* Am terminat de citit Constituția României; la sfârșit, ea moare. 😦

* – Vă rog să mă ajutați, domnule doctor, îi spune o nimfomană sexologului. Ce să mă fac? Niciodată nu-mi ajunge sexul, întotdeauna vreau mai mult…
– Bine, am să văd ce pot să fac, spune medicul, dar să știți că sunt un medic scump. O oră vă costă cinci sute!
– Și cât costă o noapte?

* Doi colegi stau de vorbă:
– Ai auzit? A murit șefu’.
– Da. Și mă tot întreb cine a murit odată cu el.
– De ce?
– Păi, scria în anunț că ”odată cu el a murit unul dintre cei mai capabili angajați ai firmei noastre…”

* Un cortegiu funerar se îndrepta spre cimitir, când una dintre coroanele de pe sicriu se desprinse și căzu în urma mașinii. O bătrână din apropiere o prinse înainte să ajungă pe pământ. La care, unul dintre privitori, îi spune sarcastic:
– Ce s-a întâmplat, mătușă? Ai prins buchetul?

* La o masă dintr-un bar, doi tineri se sfătuiesc să-i joace o festă unui bătrân de la masa alăturată.
– Poți să bei o halbă de bere de la noi, tataie?, îl întrebă unul din ei.
– Apăi nu se cade să refuz, răspunse moșul politicos.
Tânărul îi aduce de la bar o halbă, în care a strecurat o viagra făcută praf. Bea bătrânul mai bine de jumătate, după care se duce la toaletă. Când se întoarce, era ud pe pantaloni.
– Dar ce-ai pățit, tataie?
– Apăi, nu știu cum să vă spun că nu mi-ți crede. Mi-am scos instrumentul să mă piș, dar, când l-am văzut cât de mare e, m-am gândit că nu-i al meu și l-am băgat înapoi.

* Trei lucruri rele mi s-au întâmplat azi:
1. Am aflat că prietenul meu se culcă cu iubita mea.
2. Prietenul meu a fost lovit de un autobuz.
3. Mi-a fost suspendat permisul de autobuz.

* La o maternitate, doi bărbați așteaptă pe o bancă. La un moment dat, iese doctorul dintr-o sală de nașteri și i se adresează unuia dintre bărbați, al doilea de pe bancă:
– Felicitări, aveți un băiat!
Primul sare ca ars și zice:
– Scuzați, dar eu eram primul!

* – De ce s-au căsătorit ăștia doi?, se întreabă o femeie singură. Nu se potrivesc deloc!
– Contrariile se atrag, draga mea!
– Cum așa?
– Ea este gravidă, el nu!

* Un polițist discută cu doi colegi:
– Băi, copilul meu e prost, nu știe cât face 1 minus 1.
– Bă, al meu e și mai prost, zice al doilea, nu știe cât face 1 plus 1.
Al treilea:
– Nu știți ce vorbiți, veniți la mine acasă să vedeți ce prost este al meu.
Acasă la al treilea polițist:
– Bă, Costeluș, du-te la colțul blocului și vezi dacă vin acasă.
– Bine, tati, mă duc.
După cinci minute se întoarce:
– Nu vii.
– Vedeți, bă?
Cei doi polițiști:
– Chiar că e prost, parcă nu putea să se uite de pe balcon!

* Un programator își anunță mama:
– Mamă, câinele vecinului nostru și-a lăsat mizeria în curtea noastră!
– Ia și tu o lopată și arunc-o peste gard!, îi răspunse ea.
Se duce el în curte și se conformează, după care se gândește cu voce tare:
– Nu văd ce naiba am rezolvat cu asta. Acum avem un rahat de câine în curtea noastră, iar vecinul o lopată…

* – Ce este fusta?
– Fusta este o pătură socială, care acoperă un organ central la care pot să adere toți membrii, cu condiția să nu traseze sarcini…

* Trei femei stau de vorbă în fața blocului, lăudându-se cu succesul copiilor în lumea teologică:
– Eu am un băiat tare deștept, a terminat teologia cu zece, când intră într-o încăpere toată lumea se ridică în picioare, îl salută respectuos cu ”sărut mâna părinte!”
– Și eu tot un băiat extraordinar am, la fel ca și alt tău a terminat tot cu nota zece teologia și are un rol foarte important în biserică, când intră într-o încăpere, toată lumea se ridică în picioare și spune: ”sărut mâna prea mărite!”
A treia se laudă și ea, mai timid:
– Eu am o fată căreia nu i-a prea plăcut la școală, foarte frumoasă, blondă, un metru șaptezeci înălțime, ochi albaștri, 90-60-90, superbă, când intră în orice încăpere, toată lumea zice: ”Doamne, Dumnezeule!”

Tangențial (6)

Încetul cu încetul, în mult așteptata noapte se insinuau temeri și senzații la care au ignorat să se gândească până atunci. Dacă ziua a fost atât de lungă, oare cât o să dureze noaptea? Dacă soarele se arătase atât de mare și puternic, cum o să se descurce în lipsa lui prea îndelungată? Simțeau fiori numai la aceste gânduri, darămite când au început să simtă răcoarea tot mai accentuată care le invada trupul. E drept că, obosiți fiind, au apucat să doarmă câteva ore, dar somnul le-a fost invadat de coșmaruri nemaiîntâlnite până atunci, care-i trezeau adesea prin convulsii îngrijorătoare.

Georgică și Sibel se apropiaseră treptat, până au ajuns să se încălzească unul de la celălalt. Sabina și Titus s-au culcat îmbrățișați chiar de la început, în timp ce Săndel și Călin, ceva mai jenați, și-au ascultat trupurile ce li s-au unit instinctiv împotriva frigului. Dar nu numai temperatura era cea care i-a făcut să se trezească, ci și foamea ce devenea tot mai acută. Uneori, de departe, se auzea câte un fâlfâit ușor de aripi, iar din apă răzbătea câte o zbatere vie, ca o provocare greu de ignorat. Săndel a fost primul care a întrerupt aceste chemări, adresându-se lui Călin:

– Ai încercat să-ți pui urechea pe pământ și să asculți cu atenție?

Partenerul de somn se ridică și el în fund, încercând să înțeleagă întrebarea:

– Cum adică? Ce să ascult?

– Uite, îi explică Săndel, caută un loc unde-i bătătorit nisipul și pune-ți o ureche lipită, în timp ce o astupi cu mâna pe cealaltă.

Omul se conformă și ascultă un timp, fără să se lămurească despre ce-i vorba.

– Nu mi se pare nimic deosebit. Ce ar trebui să aud?

– Trebuie să-ți spun eu? Tu ce auzi?

– Nu știu. Cred că-i sunetul înfundat al apei, sau îmi vâjâie urechea, își dădu Călin cu părerea.

– Haida-de!, apa nu huruie așa, iar urechile amândurora sunt nealterate. Eu am dormit de mai multe ori în natură, pe pământul de pe Pământ, dar nu am mai auzit așa ceva niciodată. Parcă ar fi un tren îndepărtat ce nu se apropie și nici nu se oprește.

Curiozitatea îl făcu pe Călin să asculte mai atent și mai îndelungat de data asta.

– Să știi că ai dreptate, răspunse el în cele din urmă. Oare ce poate să fie?

– Nu știu, că nu-s expert în consultarea planetelor. Dar mi se pare curios și faptul că nisipul e la fel de cald și în adâncime, dacă nu chiar mai cald. De parcă planeta ar fi un imens calorifer.

– Asta nu ne prea încălzește pe noi, se arătă înciudat Călin. Dacă nu o să înghețăm de frig, o să murim de foame. Sau o să…

– Alah e mare!, răsună vocea lui Sibel, care venea dinspre lac. Ia uitați ce ne-a dăruit din mărinimia lui!

Într-adevăr, sirianul venea agitând câte un pește în fiecare mână, sclipind ca două bijuterii în lumina aștrilor.

– Excelent, minunat, ce bine!, îl întâmpinară gurile flămânzilor.

– Dar nici Dumnezeu nu-i mai prejos, strigă Titus, purtând în brațe câteva lemne.

Darurile, cerești sau pământești, după cum socotea fiecare, picau tocmai bine pentru a le mai ridica moralul și a le încălzi sufletele.

– Cum ai reușit să pescuiești fără scule?, își exprimă Săndel mirarea.

– Nici nu a fost nevoie, îl lămuri matahala. Peștii pluteau cu burta în sus, la mal. Sunt sigur că mai sunt.

– Precis nu-s alterați?, se îngrijoră Titus. Cine știe când și de ce au murit.

– Miros doar a pește, poți să te convingi, zise Sibel, băgându-i unul sub nas.

Dar, la foamea care-i subjuga, nu era cazul ca vreunul să facă mofturi, ci mai degrabă să aprindă un foc pentru a-i prăji și a se încălzi în același timp.

– Am avut noroc cu lemnele aduse de valuri și apoi uscate în timp, explică Titus. Sunt crengi și câteva scânduri ce ard ușor și din care o să mai aduc.

– Totuși, trebuie să fie o explicație pentru moartea în masă a peștilor, gândi cu voce tare Săndel, în timp ce-l privea pe sirian cum își scoate cuțitul și îi curăță cu abilitate. Poate o fi fost șocul furtunii sau temperatura apei.

– Apa e foarte caldă și acum, răspunse sirianul. Am putea intra în lac, dacă se termină lemnele.

– Doar că a scăzut și mai mult, de parcă s-ar scurge în pământ, completă Titus. Ce bine ne-ar prinde un rezervor mare pentru a stoca apa.

Imagini pentru poze cu foc de tabara

Focul se iți repede și vioi, de la bricheta lui Georgică, omul profitând de ocazie ca să-și adune ultimele firișoare de tutun și să sărbătorească aprinzând cea din urmă țigară. Conștient de asta, reinhala cu poftă fiecare fum ce-i ieșea pe nări, nevrând să piardă nimic din ultimele senzații euforice. A urmat plăcerea oferită de cei doi crapi, nu prea bine fripți, dar cu mult mai savuroși decât orice mâncare pe care au gustat-o vreodată. Nu s-au săturat niciunul, dar acum erau mai optimiști în ceea ce privește speranța de viață. Și își împărțeau cu dărnicie zâmbete.

Pe și printre rânduri

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Maria îl privește pe Ion care se chinuie să bată un cui în perete, pentru a agăța un tablou. La un moment dat, îi spune:
– Auzi, mă’ Ioane!… Ciocanul tău parcă e fulger, mă’!…
– De ce, Mărie?!?… Așa de rapid se mișcă?…
– Nu, mă’ Ioane!… Da’ niciodată nu lovește de două ori în același loc!

* Cunoștință pe net.
Fata: – Spune-mi, tu ești frumos?
Băiatul: – Sunt prea modest pentru a spune da și prea frumos pentru a spune nu…

Imagine similară

* De fiecare dată când îmi rămâne ceva în gât, beau repede o halbă de bere. Se numește Manevra Heineken…

* Institutul de Fizică Aplicată de Științe a Rusiei a demonstrat teoretic că un litru de votcă, turnat pe podea, are o suprafață egală cu un metru pătrat și este de fapt un litru pătrat. Aplicarea experimentului practic însă, nu poate fi efectuat, deoarece niciun om de știință nu are curajul să verse un litru de vodcă pe podea…

* Pe drum spre casă, de la o petrecere, soția îi reproșează soțului: ”Tu iarăși vorbești numai prostii și aiureli, sper că nimeni nu a observat că ești treaz”.

* La starea civilă:
– Sunteți de acord să luați de soție această femeie?
– Nu.
– Dar pe-asta?

* După o vodcă, o blondă ajunge în patul unuia. Mulțumiți, după, fumau o țigară:
– Auzi?, zice el, timid. Uită-te la mine și spune-mi: eu am fost primul bărbat din viața ta?
Ea îl privește și zice:
– S-ar putea, ai o figură foarte cunoscută…

* Toată viața, femeile îl așteaptă pe prințul pe cal alb…
Și vine regele: beat, dezbrăcat și cu autobuzul.

* Doctore, ce arată ecografia?
– O nuntă neplanificată, domnișoară…

* O familie de viermi trăia într-un rahat. Viermișor, mezinul, o întreabă pe mama sa:
– Mamă, noi nu am putea trăi într-un măr?
– Ba da, fiule, am putea trăi și într-un măr.
– Mamă, dar într-o căpșună, acolo am putea trăi?
– Da, fiule, sigur că am putea trăi și într-o căpșună.
– Dar într-o piersicuță zemoasă și dulce?
– Evident, Viermișor, am putea trăi oriunde ne-am dori!
– Atunci, mamă, de ce trăim noi în căcatul ăsta?
– Pentru că noi aici ne-am născut și pentru că așa ne place nouă, pentru că noi suntem patrioți și pentru că asta este țara noastră, Viermișor!
(Orice asemănare cu mentalitatea PSD este pur întâmplătoare!)

* O farfurie zburătoare cu marțieni aterizează în fostul DDR. Doi marțieni părăsesc nava și pleacă în cercetare. Când întâlnesc primul Trabant o iau la speriați la fugă și urcă înapoi în navă. Șeful lor îi întreabă:
– Ce s-a întâmplat? De ce sunteți speriați?
– Ăia de pe Jupiter sunt deja aici…

* Un tip care stătea cu chirie își invită într-o seară un prieten la o bere. După câteva pahare, musafirul observă un lighean agățat pe perete.
– Ce-i cu ligheanul ăla?
– Nu-i lighean, este un ceas vorbitor!, și lovește puternic în el.
De după perete se aude o voce:
– Tâmpitule, iar bați noaptea la două jumate?

* Top 15 expresii din Ardeal pe care nu le înțeleg ceilalți români.
1. No (Ai dreptate)
2. No (n-ai dreptate)
3. No!!! (Ce atâta grabă?!)
4. No!!! (E urgent)
5. No? (Ai decis?)
6. No! (Mai umple-mi urjent un pahar)
7. No-no-no! (Nici vorbă!)
8. Nooo… (Un moment!)
9. No! (Salut!)
10. Mnoh (Îmi cer scuze)
11. No?… (Care-s noutățile?)
12. No… (Ce te-ai băgat așa, n-ai văzut că eu aveam prioritate?!)
13. Noooooooooooo!!!!!!!!!!… (Iară-i gol frigiderul)
14. Noo…? (Ce-i asta?)
15. No (Să ai o zi faină!)

* Ce-i, Ioane? De ce porți ochelari negri? Te dor ochii?
– Nu mă dor ochii, sunt în doliu…

* – Bade Gheorghe, de ce ți-ai însurat băiatul așa tânăr? Nu puteai să-l mai lași să-i vină mintea la cap?
– Nu, că atuncea nu se mai însura.

* O bunică evreică își urmărea nepotul cum se joacă pe plajă, când un val uriaș îl ia în larg. Se roagă:
– Doamne, te rog adu-mi nepotul înapoi, te implor, este singurul meu nepot.
Imediat, un val la fel de mare ca primul îl aduce pe nepot înapoi, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.
Atunci, bunica se uită spre cer și zice:
– Doamne, să știi că avea și o pălărie.

Tangențial (5)

Bucuria regăsirii celorlalți naufragiați a fost umbrită în curând de constatarea că unul dintre ei n-a reușit să se salveze. Era vorba de Albert, fratele geamăn al lui Călin. După spusele celui din urmă, confirmate de ceilalți martori, Albert își pierduse cunoștința ca urmare a unei lovituri la cap, fapt pentru care nu a reușit să se prindă de platforma plutitoare. Călin s-a scufundat de mai multe ori în căutarea lui, dar trupul îi dispăruse în adâncuri, lăsând o durere profundă în inima și pe chipul fratelui său. După ce au ajuns cu bine la mal, i-au transmis cu toții condoleanțe și cuvinte de îmbărbătare, exprimându-și speranța într-un miracol prin care poate că omul nu s-a prăpădit, mai ales că nu există un cadavru. Minune a fost și faptul că ei au scăpat cu viață după o furtună năpraznică.

Titus și Sabina s-au îmbrățișat cu patimă, iar Săndel a făcut la fel cu fiecare dintre noii veniți. Aveau nevoie de asta, înainte de a le aduce la cunoștință veștile rele. Pentru că, sub apăsarea emoțiilor firești, niciunul dintre cei patru nu observaseră încă faptul că peisajul nu semăna deloc cu cel dinaintea cataclismului. Situația i-a făcut să-și piardă entuziasmul și puterea de a mai sta în picioare. Chiar și Sibel, un munte de om, care îl salvase pe firavul Georgică de la înec, cu toate împotrivirile acestuia, se lăsă deznădăjduit pe nisip, cuprinzându-și capul în mâini. Sabina privea împrejur, nevenindu-i să creadă, iar Călin repeta întruna aceeași expresie: „Asta-i imposibil! E imposibil!” Doar Georgică părea la fel de impasibil și își căuta cu meticulozitate prin buzunarele pantalonilor uzi. Doar când găsi pachetul de țigări se întristă, văzând că nu poate să-l folosească.

– Și cât credeți că mai avem de trăit?, întrebă Sabina cu privirea pierdută.

– Dracu’ știe, răspunse Titus așezându-se aproape de ea. Nu avem mâncare, iar apa din lac scade văzând cu ochii. În două ore, apa s-a retras cu mai bine de un metru. Nici nu-i de mirare la temperatura asta. Cred că sunt peste 45 de grade Celsius.

– 44!, îl corectă Săndel, uitându-se la ceasul performant de pe mână. Mâncarea nu e cea mai gravă problemă, dar mă tem că soarele o să ne vină de hac. Parcă stă pe loc și crește încontinuu, în ritmul ăsta o să ne prăjească de vii, foarte curând. Ar trebui să ne adăpostim.

– Unde?, întrebă Călin cu necaz. Că nu găsim nici măcar un fir de iarbă care să facă umbră.

– În apă, veni tot Săndel cu ideea. Dezbrăcați-vă de haine și intrați cu toții în lac.

Sfatul fu urmat fără reținere chiar și de Sabina, care nu avea costum de baie, dar nici jenă în această circumstanță. Georgică era mai încet în mișcări, dar reuși să ajungă în grup, supravegheat îndeaproape de Sibel. Acolo, în apa salvatoare, au petrecut mai bine de opt ore. Sibel îl invoca pe Alah, Sabina se ruga lui Dumnezeu, Călin trăgea câte o înjurătură, Georgică tăcea ca peștele, iar Titus și Săndel mormăiau câte ceva uitându-se cu coada ochiului spre mingea de foc de pe cer.

– Mi se pare mie sau soarele s-a mișcat de la apogeu?, întrebă Titus, cu speranță în glas.

– Hmmm, să știi că ai dreptate, îi ținu Săndel isonul. Dacă merge tot așa, ziua de aici o să țină cât două pe Pământ, dar măcar o să vină noaptea. Oameni buni, vedeți pata aceea de pe cer? Nu seamănă a nor?

Ochii tuturor se ațintiră spre locul arătat de navigator.

– E un norișor, ce poate fi altceva!?, exclamă Călin. Oare o să vină ploaia?

– La câtă apă s-a evaporat din lac, era normal să se formeze nori, explică Titus. Cum vântul nu bate, sunt mari șanse să se strângă mai mulți și să se descarce tot aici, iar lacul să se umple din nou.

– Doar cu o parte din apa pierdută, îl corectă Săndel, cea mai multă fiind absorbită de deșertul din jur. Astfel că, în câteva zile, n-o să mai fie nici lac și nici ploaie.

 

Imagine similară

Norii s-au strâns cu spor și au creat o draperie benefică în fața soarelui, după care, în câteva ore, ploaia mult așteptată a început să cadă în aversă. Acum puteau ieși pe plajă și să se îmbrace tot cu haine ude, dar asta nu mai era o problemă, cum nu era nici foamea care începuse să-și arate colții. Se bucurau de răcoarea picăturilor grele și găseau puterea să zâmbească. Nu a ținut mult, dar pe când norii s-au epuizat, soarele nu mai avea puterea dinainte, dându-le ocazia să se usuce, în cele din urmă. Georgică a reușit să-și încropească o țigară și să o aprindă cu satisfacție.

Asfințitul i-a prins sporovăind despre mâncarea la care visau pentru a doua zi. Atunci s-a așternut din nou o liniște îndelungă, fiind fermecați de un spectacol nemaivăzut până atunci. Stelele erau atât de vii și de aproape de ei, încât le dădea impresia că le pot atinge cu mâna. Erau acolo toate, și altele în plus, iar printre ele, mic ca o boabă de piper, Pământul le transmitea cea mai emoționantă strălucire. Dorul de planeta natală i-a copleșit, făcându-i să-și șteargă câte o lacrimă.

Știați că… oamenii își programează singuri sărăcia?

De unde vin sursele sărăciei? Potrivit psihologilor, există o lege a sărăciei genetice, programate de om. Patru factori influențează sărăcia.

Imagini pentru imagini cu portofele goale

* Gândirea: Murdăria este o manifestare a omului și nu o lipsă de bani. Este mai degrabă o lipsă a mentalității. Mizeria este o manifestare a mentalității corespunzătoare. Și din moment ce murdăria și sărăcia sunt vecine, sărăcia este un fel de mentalitate.

* Mecanismele: Este o rușine să ai o minte devastatoare în capul tău, care inevitabil îți afectează casa, copiii și mentalitatea acestora. Viața trăită prin așteptarea viitorului duce la devastare.

* Cinderella Complex: O mamă a cumpărat o cabană fetelor ei. Fetele au format un complex de Cinderella. Adică erau obișnuite să vadă doar scaune vechi, frecate, case vechi, prosoape și haine zdrențuite. Devenind adulte, ele se temeau să-și cheltuie banii pentru a-și cumpăra ceva. Sărăcia genetică este deja prezentă în celule, sânge, oase. Teama de a cheltui bani pe tine însuți te face cerșetor.

* Programarea subconștientă: Mizeria și sărăcia pot suprima o persoană. Un tip obișnuit care a crescut într-un mediu sărăcăcios este sortit să fie așa.

Sursa: Graiul Maramureșului