fiecăruia dintre noi îi revine o scară
pe care urcă mai repede sau mai încet
unii se grăbesc
se împiedică și cad
renunțând
alții pășesc cu grijă
înaintează încet spre stele
praful cosmic le albește părul
privirea nu-i mai distinge bine
pe cei rămași în urmă
care îi pierd din ochi
lăcrimând
racoltapetru6 
Şi emoţiile au crescut citind, ca şi cum s-ar fi aflat pe-o scară imaginară.
Aș vrea să cred că emoțiile sunt cu atât mai plăcute cu cât am acumulat mai mult praf de stele la tâmple.
Ioi, ce frumos ai spus!
Cat adevar!!
Frumos spus! Bine e sa nu dam inapoi nicicand!
O zi frumoasa!
Nu-i creștinește să dăm înapoi. Viața e un dar pe care trebuie să-l folosim în totalitate.
Sănătate și numai zile binecuvântate, Ileana!
Scara vietii de care toata lumea se impiedica si multi renunta ! Foarte adevarat !
Mulțumesc mult pentru vizită și aprecieri!
Nici nu vreau să mă gândesc din ce categorie fac parte… O zi frumoasă!
E bine dacă poți să-i comanzi gândului ce să facă. Eu nu reușesc întotdeauna. 🙂
Cu plăcere păşit-am pe scara aceasta literară, într-un indiscutabil crescendo emotiv. O seară cât mai frumoasă, Petru!
Dacă a fost cu plăcere, eu sunt pe deplin mulțumit, Cristian. O zi plăcută, în continuare!
Scara vietii,uneori ciudata, dar unica pt fiecare dintre noi… profund si impresionant! Multumesc!
Știm cu toții de această scară, dar fiecare o vede în felul lui. Săru-mâna pentru cuvintele frumoase!
Aveți dreptate… Si e normal sa fie așa, ba mai mult, aici sta frumusețea lucrurilor, a vieții…în diversitatea cu care le simțim, percepem.
Asa este…fiecare dintre noi are o scara a vietii….depinde cati “fuștei” de la “loitra” reusim sa trecem…faine versurile tale , draga Petru . Seara frumoasa ! 🙂
E nevoie de o adevărată artă pentru a ajunge cât mai sus pe o astfel de scară. Mai ales dacă e una fără „balustradă”. Toate cele bune și frumoase, dragă prietene! 🙂
Așa este Petru, fiecare OM are SCARA lui 🙂
dar , NU toți OAMENII știu să URCE pe EA cu DEMNITATE, ONESTITATE și RESPONSABILITATE……….
Unii ajung prea repede acolo SUS și tot prea repede și UITĂ de unde au plecat……………..
Un lucru este sigur :
MUZA ți-e favorabilă,
INSPIRAȚIA ți-e precum RESPIRAȚIA,
PRESTAȚIA ta e ONORABILĂ,
iar versurile au dat SENZAȚIA ! 🙂
Seară faină, prietene ! 🙂
Alioșa ! 🙂
Sunt scări și scări. Eu mi-am imaginat-o pe cea în care fiecare treaptă e un an din viață, fără să conteze funcția sau puterea dobândită. Contează și acestea din urmă, dar numai dacă-s folosite cu har și generozitate, nu cu egoism și lăcomie.
Îți doresc să ai parte de cât mai multe trepte pe scara vieții, Sandule! 🙂
Dacă această scară era de “haluminu” sau “fer”, avea altă valoare, o tăiam ușor, dar poza are o dificultate maximă. Mai glumim, Petru!
Dar purceaua e moartă-n coteţ și cu curu-n ușă!
Nimic nu e ușor în viață, dacă nu i-am deprins meșteșugul. Pe de altă parte, orice scară poate fi urcată cu ușurință, dacă știm să ne păstrăm echilibrul. Mult succes în această misiune, George!
Minunate versuri. Și atât de adevărate, căci fiecare pășim deja pe scara noastră….
Mii de mulțumiri, dragă prietene! Să ajungi cât mai sus, cu cei dragi pe urmele tale!
Asemenea îți doresc din inimă! 🙂
Si eu am urcat o scara, chiar daca cu opintisuri, nu m-am lasat, am tot urcat !!! Minunate versuri, fiecare la randu-i, urca scara lui, care mai grea, care mai usoara, fiecare cu soarta si norocul lui, draga Petru !!! O noapte linistita iti doresc !!! 🙂
Nu-i mare bai dacă mai cădem câteodată. Principalul e să ne ridicăm și să ne continuăm drumul până la capăt, ca un maraton în care trebuie să trecem linia de sosire. Ceea ce îți doresc din toată inima, dragă Mica!
La mulți ani, și pe această cale, băiatului tău! 🙂
Multumesc din suflet !!! 🙂
Mai greu sau mai usor dar ajungem la telul propus! Versuri minunate,Bravo! O seara frumoasa iti doresc!:)
Noi suntem aproape de vârf, ceea ce nu-i un lucru rău. Să ai parte de trepte cât mai ușor de urcat, dragă Gabi! 🙂
” unii se grăbesc
se împiedică și cad
renunțând ” Nimeni nu renuntza caci , nu-i dupa ei . Cu totii urcam aceeasi ” scara ” , finish-ul fiind acelasi pentru toti .
Cei care se sinucid, se cheamă că au renunțat. Și e mare păcat, nu doar creștinește vorbind.
Cu pasi mici, dar siguri cãtre Infinit! Tare frumos, Petru!
Mulțumesc, Suflețel. Îți doresc drum lung și plin de izbânzi!
Buna dimineata! Tuturpr
Eu sunt o luptatoare ,niciodata nu am renuntat ,daca am cazut am urcat in continuare si a fost f. bine .
O cafeluta si bafta la targ Petru ,azi e joi 🙂
Sunt sigur că urarea ta a fost sinceră și călduroasă, dragă Anușka, doar că în această zi de joi am avut mai multe necazuri. Dimineață nu am putut accesa căsuța poștală, apoi am avut pană de cauciuc, iar aparatul de bărbierit pe care voiam să-l cumpăr nu era încă în magazin. Să nu mai zic de alte ghinioane mai mici.
Oricum, a fost joi, iar asta-i tot ce contează! Săru-mâna pentru vizită și gândurile bune! 🙂
Imi pare rau Petru ca ai trecut prin aceste ,,ghinioane” dar bine ca s-a rezolvat ❤
Fiecare cu scara lui. Este important ca atunci când ajungem sus să dobândim înţeleptiunea de a distinge pe cei din urmă. Dacă merită distinşi.
Așa este, dragă prietenă! Doar că, pentru unii, scara e prea greu de urcat – deși au picioare bune – , iar alții sunt temerari, cu toate că au un handicap din start.
Știu ca joia e specială pentru tine. Și mai știu că scrii duios…uneori plângem pe treptele versurilor astea…
(Petru, m-am mutat aici: http://maculatorul.wordpress.com)
Sunt copleșit de faptul că ții minte de ziua mea iubită, la fel cum probabil îți amintești de anotimpurile mele preferate. 😉 Fiind două, te ajut acum: toamna și primăvara. 🙂
Intru chiar acum pe noua adresă, Oana.
Era firesc să țin minte. Țin și suflet, dar nu-ți spun mereu…
Să ai parte de multe anotimpuri, blânde și darnice!
Nu pot să nu mă gîndesc la „Scara lui Iacov” sau a lui Ioan „Scărarul” (cu cele 30 de trepte), ale coborîrii sau înălțării Duhului Sfînt…
Dragă Petru, m-ai „împins” să recitesc din marele teolog al ortoxiei, părintele Dumitru Stăniloaie…
Amintiri sau subiecte de accesat pentru care îți mulțumesc cu recunoștință, maestre! Mă simt, de asemenea, onorat pentru că ți-am dat ghes la o recitire.
Scara – drumul vietii….o intreaga saga si filozofie. Mai simplu spus: cum o folosesti, depinde doar de tine, e doar alegerea ta! 🙂
E nevoie de curaj, de artă și de perseverență, pentru a ajunge cât mai sus și cât mai grațios. Săru-mâna pentru vizită! 🙂