Banii (VII): Țeapa

Cafeaua de dimineață și țigara. Doar cu astea a mai rămas? Ah, să nu uite că e sănătoasă, asta pentru a vedea jumătatea plină a paharului. Dar banii au ajuns în posesia studentului Victor, care i-a dorit cash. Pentru asta a venit cu o geantă potrivită și un haidamac pe post de bodyguard. Nici de Virgil nu mai avea parte: relația s-a răcit brusc și ea a trebuit să se mute înapoi, în camera devenită atât de rece și apăsătoare. Noroc, totuși, că nu o înstrăinase. Nu ar fi suportat să stea cu părinții nici măcar o zi, tocmai pentru că nu voia compătimire. Nici cu serviciu nu a avut prea mult succes. Obținuse doar promisiunea șefului că o va anunța când se eliberează un loc. Însă masa de la cafenea era liberă și mereu primitoare. La asta s-a adăugat și privirea bucuroasă a Verei, o picoliță drăguță și mereu zâmbitoare.

– Bună dimineața!, a întâmpinat-o vioi tânăra, la doar un minut după ce s-a așezat la masă. Mă bucur să te revăd, domnișoară elegantă.

Deși diferența de vârstă era de aproape zece ani, Rodicăi nu-i plăcea să i se spună „dumneavoastră”.

– Bucuria e reciprocă, Vera! Chiar m-aș bucura să-mi ții companie la o cafea, mai ales că nu am mai pălăvrăgit de mult.

– Vin imediat, numai să-mi fac un pic de timp, răspunse fata și se roti ca un titirez spre câțiva clienți proaspăt veniți.

Nu a durat mult și a revenit cu cafelele aburinde și cu două țigări.

– Din partea casei, cum s-ar spune, zise ea chicotind.

– Ooo, mulțumesc, dar chiar nu era cazul. Doar eu te-am invitat!

– Nu, nu! De data asta fac eu cinste. Am servit două luni la mare și am făcut bani frumoși. E drept că a fost obositor…

– Mă întrebam eu de ce nu te-am mai văzut în ultima vreme.

– Din ziua în care ți-a fost pătată rochia. Dar văd că o porți chiar acum și nu se observă nici urmă de cafea. Extraordinar! A plătit tipul curățarea sau ți-a luat alta identică?

Rodica oftă și aprinse pe rând țigările amândurora.

– A plătit destul, săracul. Poate am făcut o scenă de isterie, dar cred că eram foarte supărată.

– Eee… de parcă eu n-aș fi făcut la fel. Mă mir că nu a intervenit și doamna Stela, doar era la masa din colț și a văzut tot.

– Ești sigură? Nu țin minte să-mi fi spus… Probabil n-a vrut să mă supere cu asta, din jenă.

Vera chicoti complice și îi trase cu ochiul, semn că se gândea la altceva.

– Dar ia spune-mi, nu ți-a căzut cu tronc tipul? Deduc că v-ați mai întâlnit.

– Care tip?… Aaaa, roșcatul…

– Eu mă refeream la cel care ți-a pătat rochia. Ai cunoscut și un roșcat?

– Nu, nu. Despre el vorbeam și eu…

– Atunci de ce-i zici roșcat?

– Păi nu are părul roșcat? Plus că-i și mai scund decât mine, deci nu-i genul meu.

Fata o privi contrariată.

– Ce tot vorbești acolo? Băiatul ăla avea un păr negru, precum al tău, și era mai înalt cu o palmă decât tine. Doar eu i-am dat cafeaua și l-am cântărit bine. Cam aiurit, dar drăguț.

Imagine similară

Era rândul Rodicăi să rămână ca la dentist, după care să-și acopere gura cu mâna, într-un gest disperat de a-și înăbuși o exclamație zgomotoasă, și nu de durere fizică. A fost un moment din acelea în care simți că atmosfera care te înconjoară se sparge în capul tău, rănindu-te cu mii de cioburi. Momentul în care realizezi că ești un pion insignifiant care tocmai a fost sacrificat pentru mofturile unui rege tiranic. Clipa când îți dai seama că ai fost jucat pe degete, ca un copil inocent ce se credea matur, că ai fost păcălit atât de amarnic, încât îți pierzi de tot încrederea în tine, în oameni, în viață…

– Iartă-mă, Vera… Se vede că eram prea supărată pentru a reține astfel de detalii. Poți, te rog, să-mi descrii cât mai exact persoana în cauză, dar și întâmplarea?

Picolița inspectă cu privirea mesele și se scuză puțin. Se întoarse după câteva minute și îi îndeplini dorința, deși se arătă mirată de solicitare. Cuvintele ei cădeau ca niște pietre în hăul adânc al disperării, resimțit de Rodica până în stomac. Acolo unde ar fi fost de așteptat să simtă fluturii iubirii, acum se zbăteau lilieci cu gheare, ce încercau să-i ajungă până în gât și să o sugrume. Era din ce în ce mai clar că fusese înșelată copios de Stela, de studentul cel roșcat și poate chiar de Virgil. În jurul ei se țesuse un complot în care toți și-au jucat perfect rolul, iar ea a picat ca o muscă cretină în plasă. Se dovedea că Stela văzuse scena cu biletul de loto, iar pentru a pune mâna pe el îl racolase pe Victor, pe care l-o fi plătit să mintă cum că el ar fi fost cel ce și-a uitat biletul. Condiția era să aibă drumuri prin zona în care s-au jucat numerele câștigătoare.

Cum a putut fi atât de naivă și să dea banii fără o cât de mică investigație? Și acum ce trebuia să facă? Să plece capul și să înghită gălușca rușinii sau să încerce recuperarea banilor? Ceea ce însemna și reabilitarea în fața celor care au umilit-o, dar mai mult în sinea ei.

Iar e duminică

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Tatăl meu îmi spune, ori de câte ori are ocazia, că n-a făcut niciodată aceeași greșeală de două ori.
Probabil ăsta e motivul pentru care sunt singur la părinți.

* – Iubitule, îți dai seama? Vom sta împreună toată viața!
– Ei, hai… deja trecem la amenințări?…

* În stația de autobuz, o bătrânică cu mâinile tremurânde încearcă să butoneze ceva la telefon. Alături stă un tip tânăr:
– Tinere, ajută-mă să trimit un SMS…
– Nicio problemă. Ce să scriu?
– Scrie așa: „ticălosule, nu mă căuta, am plecat la mama…

* Nu ești tată de fată dacă…
– nu mergi la pâine, cel puțin o dată-n viață, cu o clămiță roz în păr
– nu simți o nevoie, aproape patologică, de a te asorta cu fiica ta
– nu cauți stilist pentru prima tunsoare a fetiței tale
– nu îi interzici soției să se-atingă de bretonul prințesei
– nu renunți la piese auto în favoarea unei rochițe drăguțe
– nu cauți haină de pescuit camuflaj roz/undiță roz
– nu distingi mov de lila
– nu cunoști toate prințesele Disney
– nu vrei să-ți înscrii fetița la karate
– nu-ți dorești permis de port-armă
– nu lăcrimezi când îți spune „tata”
– nu te visezi dansând la nunta ei… în deschiderea serii
– nu ți-ai făcut portretul robot al ginerelui ideal etc.

* O nevastă cârcotașă își acuză soțul de lașitate:
– Dacă-ar fi acum război, tu, ca un laș, ai rămâne acasă cu mine…
– Dar ți se pare că a rămâne acasă, cu tine, nu este o dovadă de curaj?

* Discuție între prietene:
– Mi-a jurat că are cele mai bune intenții…
– Voia să te ceară în căsătorie?
– Nu știu, pentru că tocmai atunci a apărut nevastă-sa.

* Un tip ajunge la urgență cu soacra, grav rănită la un picior. Doctorul îl întreabă:
– Ce s-a întâmplat?
– A fost împușcată.
– Ați putea să fiți mai precis!
– Da, dar știți, e prima dată când trag cu arma!

* Un hoț la tribunal:
– Ai avut nerușinarea să te apuci de furat ziua în amiaza mare?
– Domnule judecător, noaptea, cu atâția bandiți ce mișună prin oraș, mă tem să ies din casă!

Imagine similară

* Un judecător moare sărac, așa că se procedează la o colectă pentru a fi înmormântat. Ajung la ușa unui tip bogat:
– Nu vă supărați, strângem bani ca să îngropăm un judecător! Ați putea contribui cu un euro?
– Un euro pentru înmormântarea unui judecător? Luați de aici zece mii și îngropați-i pe toți!

* Un dinamovist merge împreună cu câinele său într-un bar, pentru a vedea un meci de campionat al favoriților.
La fiecare gol al roș-albilor, patrupedul schelălăia de mama focului, se ridica în două labe și țopăia, dădea din coadă, sărea bucuros pe masă, făcea tumbe.
Uimit, nevoie mare, barmanul îi zice stăpânului:
– Domnule, incredibil ce câine ai! N-am mai văzut așa ceva! Dar, spune-mi și mie, dacă se bucură în modul ăsta la un meci de campionat, cum se manifestă în Liga Campionilor?
– Nu știu, că îl am doar de 15 ani!

* Doi purici se întâlnesc pe plajă. Unul tremură de frig, rău de tot.
– Ce-i cu tine, mă… de tremuri în halul ăsta?
– Acum am sosit , dar am călătorit pe mustața unui motociclist 200 km ca să ajung aici. Am crezut că voi îngheța pe drum.
– Vezi, dacă ești prost? Eu, dacă vreau să călătoresc, în primul rând aleg avionul, pentru că este cel mai rapid. Pentru asta, merg la aeroport, intru în toaleta femeilor, mă bag în chiloții unei dame și de aici încolo… confort total. Mă întind comod pe blăniță la căldurică și de obicei trag un pui de somn până la destinație. Fă și tu la fel, data viitoare.
Trec două luni și cei doi se întâlnesc din nou, tot pe plajă, și unul din ei din nou tremura de frig.
– Ce-i cu tine iar? Văd că nu m-ai ascultat…
– Ba dimpotrivă, am făcut exact cum m-ai sfătuit. Am mers la aeroport, am intrat în toaleta de femei, m-am băgat în chiloții unei blonde trăsnet, m-am întins pe blăniță la căldurică și imediat am adormit.
– Și atunci?
– Unde crezi că eram când m-am trezit???… tot pe mustața unui motociclist…

* La maternități a fost introdus un nou serviciu: ”Acum la naștere poate asista și tatăl copilului, nu numai soțul mamei!”

Protestele lui Mitică

– Mitică, tu ești? Dar ce-i cu gălăgia de-acolo? Alo?

– Salve, moroșene! Stai să mă retrag deoparte de mulțime, că m-au asurzit ăștia cu vuvuzelele…

– Vuvuzele!? Da’ ești la o petrecere?

– …acu’ m-auzi mai bine?

– Da, da, e ceva mai bine. Ce se întâmplă acolo?

– Suntem la protest, în fața Palatului Cotroceni.

– Hai că te ții de glume! De când faci tu politică?

– Nu fac, dar îmi place să protestez. Aici am ocazia să cunosc figuri din cele mai interesante, tocmai bune pentru viitoarea mea carte.

– Păi de ce nu mergi în Piața Victoriei?, doar acolo-s cei mai mulți oameni.

– Am fost și acolo de câteva ori, dar tot mai bine-i aici. În piață nu era voie să las mizerie, ba m-au pus și la deszăpezire, ultima dată. Aici se permite orice și am ocazia să apar mai des la TV, nefiind atât de mulți. Poate m-ai văzut și tu la știri, deși umblu deghizat, de cele mai multe ori.

– Nu știu… o să fiu mai atent.

Imagine similară

– Așa, așa! Uită-te după cel care strigă mai tare ”Demisia!”, ”Ieși afară, javră ordinară!”, urmate de huiduieli cât cuprinde. Mi-am pus o mustață falsă și ochelari fără dioptrii, ca să par mai bătrân și înțelept, mă! Ieri a ieșit președintele și a fost o hărmălaieee! Am fost tentat să dau mâna cu el, da’ m-am temut să nu mă linșeze cei din jurul meu, așa că am continuat cu țipetele. Zicea un tataie de lângă mine că, dacă-l lăsăm să vorbească, ne spală creierele, așa cum le-a spălat pe-a celor din Piața Victoriei.

– Hai că-i bună! Cu astfel de oameni te-ai adunat tu?

– Mă, moroșene, ți-am zis că studiez cazuri din cele mai ciudate. Plus că am pus ochii pe o ”fătucă faină”, cum ai zice tu. Ea m-a racolat, iar eu îi cânt în strună. Seara ne întâlnim la câte un restaurant, alături de alți organizatori, și petrecem de mama focului. Cred că-i activistă în vreun partid, dar ce contează dacă-i dulce. Mai am puțină muncă de convingere și o invit la mine, ce zici?

– Ce să zic? Văd că ai rămas același aventurier, ce joacă în toate taberele, fără să aibă alt ideal decât satisfacția personală.

– Asta-i viața, moroșene! Dacă avem parte de conducători compromiși îi băgăm în blender și îi amestecăm până-i amețim de cap. Așa cum încearcă să ne amețească ei pe noi, și, după cum se vede, pe unii chiar i-au amețit de-a binelea. Dovadă sunt câteva persoane din jurul meu, care încurcă adesea lozincile și strigă „Jos Grindaru!” sau „Jos ordonanța dată de Iohannis!”

– Probabil că-s amorțiți de frig, săracii. Un ceai cald le-ar prinde bine.

– Lasă că ne încălzim cu câte o țuică, la purtător. Doar nu crezi că stăm pe sec, mai ales că am refuzat ceaiul prezidențial. Avem sticluțele noastre, iar pe a mea am umplut-o cu pălincă de la tine. Ha-ha-ha…

– Mă bucur că totuși ești bine și îți doresc spor la proteste, Mitică! Totdeauna ai avut o slăbiciune pentru ele.

– Mă și pricep, este? Te salut, moroșene!

– Salut, salut!

Banii (VI): Dezamăgiri

continuare

Parcă numele îi era predestinat Stelei. Era cu adevărat o stea în tot ce făcea, deși nu făcea multe, fiind secretara șefului. Doar colegii șoșoteau discret precum că ar avea și alte atribuții, nefiind căsătorită, cu toate că arăta foarte bine. Altfel nu s-ar fi explicat bijuteriile scumpe pe care le afișa, hainele mereu noi și la modă, îngrijirea în cele mai mici detalii pe care o acorda corpului, șoferii care o duceau și o aduceau de la serviciu sau din restaurante. Nimeni nu îndrăznea, însă, să facă vreo aluzie directă, mai ales pentru că Stela era cunoscută ca maestră în ale bârfelor. Era unul din motivele pentru care toți îi căutau compania, încercând să afle ce e nou sau ce e pe cale să se întâmple. Doar despre ea nu prea vorbea, în rest nu scăpa nimeni, iar lumea adora să audă critici la adresa celorlalți, chiar dacă știau că nici ei nu vor fi scutiți. Nu se știa câți ani are, dar circula mitul că e cu vreo zece ani mai bătrână decât arată.

O astfel de companie era foarte potrivită acum, se gândea Rodica în drumul spre cafenea. Aproape sigur că o să afle câte ceva din zilele pe care le pierduse, cu riscul de a reintra în circuitul celor mai proaspete bârfe. Stela o întâmpină cu bucuria bine simulată, zâmbindu-i și făcându-i complimente pe care așteptă să le primească îndoit înapoi. După șarja de politețuri și cafeaua mare comandată, discuția a intrat în normalitatea cu care erau obișnuite. Prietena îi reproșa că s-a distanțat prea mult de colege, că nu a mai încercat să-și recâștige postul, deși șeful ar fi dispus să-i ierte ieșirile nervoase. Vestea din urmă o bucură pe Rodica, deși nu știa sigur dacă-i reală sau era un mod de a o trage de limbă.

Imagini pentru poze cu cafele

– De mult nu am mai băut cafeaua împreună la această masă, îi reproșă Stela. Te purtai ciudat și am crezut că ești supărată pe mine. Chiar m-am mirat, doar am fost și-ți sunt cea mai apropiată prietenă.

– Nici nu încape vorbă, Stela! Te rog să mă ierți, dar boala mi-a întunecat judecata, se scuză Rodica, aprinzând pentru amândouă câte o țigară.

– Aaa, boala… Am auzit câte ceva, îmi pare tare rău! Bine că ai scăpat, pentru că era mare păcat să te pierdem. Ești bine acum, nu?

– Da, mă simt bine, doar că nu-mi amintesc anumite lucruri. Poate mă ajuți tu…

– Fac tot ce pot, dar nu-ți pune mari speranțe. După cum ți-am spus, m-ai ocolit și pe mine. Chiar și când veneam aici, în același timp, beam cafeaua la mese separate. Erai cu totul alta, fată dragă!

În acel moment, Rodica simți o mână pe umăr, urmând o voce surprinsă:

– Domnișoară! Dumneavoastră sunteți!!!

Era un tânăr necunoscut, cam pirpiriu, cu un păr roșcat ce cădea neglijent pe umeri și cu o figură extrem de surprinsă.

– Poftim?, se ridică uimită Rodica, îndepărtând implicit mâna străină. Vă cunosc?

– Ar trebui! Eu vă recunosc și după voce. Nu mă mai țineți minte?, se arătă dezamăgit tânărul.

– Îmi pare rău, dar nu-mi amintesc…

Stela privea scena de pe scaun, cu vădită curiozitate.

– Sunt Victor! Pamfil Victor!

– Șiii…

– Ne-am întâlnit aici, acum vreo două luni. Eu v-am pătat rochia cu cafea și apoi am fugit rușinat.

– Se poate, domnule Pamfil… dar nu-mi amintesc. Nu-i nimic… oricum vă iert.

Tânărul puse din nou mâna pe umărul Rodicăi, sugerând-i astfel să-și reia locul. Apoi se așeză și el, aplecându-și capul peste masă și vorbind mai încet.

– Dar e musai să vă amintiți, domnișoară! Pentru că, în zăpăceala mea, v-am lăsat un bilet de loterie câștigător, pe care am auzit că l-ați fructificat.

– Cuuum?!!! Era biletul dumneavoastră?!, rosti cu glasul stins femeia, simțind că-i vine să leșine.

– Firește. Pot să și dovedesc: biletul a fost jucat de mine la o agenție din Baia Mare. Sunt din Maramureș și merg aproape săptămânal acasă.

Se auzi un „oau”, din gura Stelei, care probabil savura spectacolul trăgând câte un fum de țigară și neuitând să guste din cafeaua călduță.

– Deci… nu eu am jucat la loto…

Rosti ca pentru sine Rodica.

– Îmi pare rău pentru dumneavoastră. Vă caut de multă vreme pe aici și prin împrejurimi. E vorba, totuși, de patru milioane de euro, iar eu sunt un student sărac. Doar n-ați crezut că o să vă las o sumă atât de mare pentru o rochie?

– Nu am crezut nimic, domnule!, se răsti femeia jignită. Am avut o amnezie severă, care persistă oricât de mult încerc să-mi amintesc anumite lucruri. O parte din bani i-am cheltuit pe operație și tratament, restul e în bancă.

– Mda, înțeleg, răspunse împăcat Victor. Nu vă cer să-mi dați banii care i-ați folosit deja. Mă bucur că v-am găsit și mă mulțumesc cu cât a mai rămas. Despre ce sumă e vorba?

– Mai sunt peste două milioane și jumătate. Nu uitați de impozit.

– OK! Când puteți să mi-i restituiți?

Rodica își prinse capul între mâini, încercând să-și stăpânească gândurile. Erau prea multe dezamăgiri dintr-o dată și se temea să nu clacheze. Avea nevoie de timp pentru a-și număra pierderile și a găsi resurse să meargă mai departe. La asta se mai adăuga și jena cumplită pentru situația în care se afla, sentiment care o obliga să se retragă.

– Nu știu precis. Curând… Vă las numărul meu de telefon și stabilim o întâlnire. Acum mă grăbesc.

Tânărul nu păru încântat de amânare, dar a trebuit să accepte. Rodica se scuză scurt față de amândoi și ieși precipitat.

Manifestare cu umor

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Dragule, ce părere ai despre relația noastră?
– Numără stelele de pe cer și ai să-ți dai seama.
– Waaw, este infinită!
– Nu, este o pierdere de timp…

* Soția: – Dragul meu, dar de ce mă înșeli în continuare cu altele?
Soțul: – Dar draga mea, cum vrei tu să mă conving că tu ești cea mai bună?

* Un pensionar stă în pragul ușii, cu o sacoșă goală în mână. La un moment dat, acesta se întreabă:
– Măi, eu plec sau vin de la piață?

* Mama și copilul iau masa împreună. Copilul face mofturi. Mama, supărată, îi reproșează:
– Eee, lasă că o să vezi tu, când o să fii la casa ta și o să-ți gătească nevastă-ta… Să vezi ce-o să regreți mâncarea pe care ți-o făcea maică-ta!
La care copilul mormăie:
– Tata știe cel mai bine!

* Doi copii japonezi se joacă:
– Ghici ce țin în palmă?
– Cameră video digitală!
– Da, da, dar câte?

* Când era însărcinată nevastă-mea, i-am zis:
– Iubito, dacă o să semene cu tine, o să fie magnific.
La care ea mi-a răspuns:
– Și dacă o să semene cu tine, o să fie un miracol.

* Discută doi drogați:
– Astăzi e vineri?
– Tâmpitule, astăzi e marți!
– Aha, deci ieri a fost vineri…
– Mă cretinule, ieri a fost luni!
– Deci mâine e vineri?
– Imbecilule, mâine e miercuri!
– Deci, fă-mă să înțeleg: săptămâna asta nu avem vineri?

* Cel mai bun sfat în viață îl primești de la frizer: „ține capul sus!”

* – Bună ziua! Aș dori să cumpăr un telefon.
– Model?
– Aaa, nu… zugrav. Mulțumesc oricum… și dumneavoastră sunteți drăguță!

* – Iubitule, în pat tu semeni cu un telefon!
– „Vibrez” mult și bine?
– Nu, când intri în „tunel” îți cade semnalul!

* Eu: – Cred că musca de pe nasul tău a plecat deja!
Ea: – Am strabism, nesimțitule!

* Am fost arestat în Anglia, după ce m-a urmărit poliția. Îmi tot spuneau Pulover, Pulover, dar eu aveam hanorac pe mine…

* – Alo, dragă, în ce stadiu au ajuns zugravii?, își întreabă soțul consoarta, prin telefon.
– Într-un stadiu foarte avansat. Tocmai au dat gata a doua ladă de bere…

* După noaptea nunții, Ion e întrebat:
– Ioane, a fost Maria fată mare?
– Exagerat de mare!

* Cum se joacă puștii de azi de-a v-ați ascunselea?
– Pe messenger: intră toți pe Invisibile și unul îi caută…

Imagini pentru poze cu zambete

* Proprietara unei prăvălii dintr-un mic sat francez avea un papagal vorbitor – „Coco”. În fiecare dimineață scotea colivia în fața tarabei sale de fructe și legume. Într-o bună zi, Djamel Debouze, care trecea pe-acolo, se oprește în fața coliviei papagalului. Coco începe să strige „Moarte arabilor! Moarte arabilor!” Stupefiat, fără să-i creadă urechilor, Djamel trece mai departe, dar, a doua zi, pentru a fi cu inima împăcată, trece din nou pe la prăvălie, se oprește din nou în fața coliviei și, din nou, papagalul: „Moarte arabilor! Moarte arabilor!”
Djamel, furios, intră în prăvălie și o amenință pe proprietăreasă: „Te previn – voi trece din nou mâine și dacă papagalul tău îmi mai spune o dată … îi tai gâtul!”
Biata femeie, care ținea mult la Coco al său, se întreba ce-ar putea face pentru a evita ca papagalul să-i fie omorât. „- Ajută-mă, Doamne!” Deodată, îi vine o idee: preotul din sat are și el un papagal! O să-l rog să facă schimb cu al meu, pentru câteva zile. În ziua următoare, Djamel trece iar prin fața papagalului… Papagalul… nimic, nu spunea chiar nimic! Uimit, Djamel trece mai departe, apoi trece iar prin fața coliviei, și… tot nimic. Niciun cuvânt! Complet indiferent. Atunci, Djamel își spune: „o să-l provoc”. Pentru a-l face să reacționeze, începe să-i șoptească: „Moarte arabilor! Moarte arabilor! Moarte arabilor!”
Atunci, papagalul se întoarce spre el și-i răspunde: „Să te-audă Dumnezeu, fiul meu!”

8 lucruri din casa ta care îți aduc ghinion

Un ceas defect: Nu doar tradiția Feng Shui spune că nu ar trebui să păstrezi obiecte stricate. Se pare că un ceas defect pe care îl păstrezi în casă poate fi o sursă de energie negativă, care atrage ghinionul asupra ta. Se spune că un ceas stricat atrage moartea.

Imagini pentru poze cu pendule

O ușă de intrare neagră: Deși poate că ți se pare o idee interesantă să alegi o ușă neagră pentru intrarea în casă, ar fi bine să te mai gândești. În tradiția chinezească Feng Shui, o ușă neagră atrage ghinionul asupra casei și asupra tuturor celor care locuiesc în ea.

Oglinzile: Nu doar oglinzile sparte aduc ghinion. Legendele spun că oglinzile îți pot fura sufletul. De aceea sunt acoperite cu o pânză atunci când cineva moare. Deși există trendul de a include cât mai multe oglinzi în design-ul interior, folosește-le cu moderație, numai acolo unde este necesar. Nu așeza o oglindă în dormitor.

Un calendar vechi: Nu păstra în casă calendare din anii trecuți și ai grijă să schimbi fila calendarului în fiecare lună, astfel încât să fie permanent actualizat. Se spune că un calendar vechi nu te lasă să te desprinzi de trecut, ceea ce îți aduce ghinion în prezent.

Vase crăpate sau ciobite: Este important să arunci vasele la primele semne de ciobire sau crăpare. În tradiția Feng Shui, vasele simbolizează bogăția și familia. Iar când mănânci din vase crăpate, inviți ghinionul și problemele în viața ta.

Plantele cu spini: Toate plantele care au spini, cu excepția trandafirilor, aduc ghinion atunci când sunt păstrate în casă. Renunță la cactuși sau alte plante de interior țepoase.

Plantele moarte: Dacă ai o plantă pe care ai uitat să o uzi și pare mai mult moartă decât vie, este cazul să renunți la ea. Plantele moarte sau chiar florile uscate nu ar trebui păstrate în interior pentru că atrag energia negativă, potrivit tradiției Feng Shui.

Balansoarele goale: Irlandezii consideră că un balansoar care este mișcat atunci când este gol invită forțele malefice să se așeze în el, ceea ce aduce ghinion în familie.