”NEOLOGISMELE” de Andrei Pleșu

Posted on by racoltapetru6
  • Secretarele nu-și mai spun decât manager assistant…
  • Cizmarii și chiloțarii sunt designeri…

Mă așteptam să fie vorba de crize de aclimatizare și de micile noastre snobisme de cetățeni ai unei țări mici, dar vioaie… Nici gând!

S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuințat de posturi de radio și de televiziune, iar cuvinte românești cât se poate de utile sunt înlocuite prostește de persoane care stau prost și cu vocabularul limbii române, și cu gramatica ei…

Tot soiul de absolvenți și absolvente de Spiru Haret, cărora li se adaugă politicieni inepți și comentatori care par să-și fi luat doctoratul la un șpriț, înainte de a lua nota de trecere la română în liceu se dau în bărcile neologismelor, cu dezinvoltura prostului fudul…

  • Potrivit lor, nu mai avem prilejuri, avem doar oportunități.
  • Nu mai suntem hotărâți să facem ceva, ci determinați.
  • Nu mai realizăm, ci implementăm.
  • Nu mai avem cazuri, ci spețe.
  • Nu ne ducem într-un loc, ci într-o locație.
  • Nu mai luăm în considerare, ci anvizajăm.
  • Nu mai consimțim, ci aciesăm.
  • Serviciul de întreținere a devenit mentenanță.
  • Ceva care ți se pare obligatoriu e un must.
  • Nu mai avem speranțe, deoarece am trecut la expectațiuni.
  • Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm.
  • Și nu mai așteptăm un răspuns, ci un feedback.
  • Nu mai avem frizeri și croitorese, avem hair stiliști și creatoare de fashion.

Cu alte cuvinte, deținem o oportunitate pe care suntem determinați să o implementăm într-o locație pe care am anvizajat-o, achiesând la o mentenanță care e un must și asupra căreia ne focusăm în expectațiunea unui feed-back pozitiv.

Altfel, când ies din rol, îi auzi cu câte un neaoș și superior ”Hai să-mi bag p…” sau cu concluzia absolut academică: ”Un căcat”…

Sursa: e-mail

O coșercuță cu bancuri

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – John, unde ai pus câinele?
– În frigider, Sir!
– John, și nu o să-i fie frig.
– Nu, Sir!
– Cum așa, John?
– Pentru că am închis ușa, Sir!

* – Lămâia are pene, John?
– Yes, Sir!
– John, lămâia chiar are pene?
– Nu, Sir!
– La naiba, iar am stors papagalul!

* O asistentă intră în salonul unui bolnav. Acesta întreabă:
– Domnișoară, spuneți-mi, vă rog, am vreo speranță?
– Nu. Nu ești pe gustul meu!

* – Îmi vând papagalul vorbitor.
– De ce?
– Pentru că ieri, nemernicul a încercat să mă vândă!

* L-am întrebat pe prietenul meu nord-coreean cum se trăiește în Coreea de Nord. Mi-a spus că nu poate să se plângă.

* Sir stătea la masă și se chinuia să înțepe cu o scobitoare niște măsline.
– John, strigă el, măslinele fug?
– Nu, Sir! Dar de ce?
– Înseamnă că iar am mâncat gândaci de bucătărie…

* Doi indivizi se întâlniră pe malul mării. Unul dintre ei era foarte abătut. Celălalt îl întreabă:
– Măi Popescule, de ce ești așa îngândurat?
– Uite, aici s-a înecat fosta soție!
– Ei, da’ asta a fost demult… Între timp, te-ai însurat din nou, ai o nouă nevastă, frumușică…
– Da, dar nici de-al dracului nu vrea să facă baie în mare!!!

* – Dragul meu, poți vorbi?
– Draga mea, sunt în roaming, mă costă scump.
– Ok, atunci ascultă.

* Doi ardeleni călătoreau cu trenul. Vine conductorul.
– Biletele la control, vă rog!
– Mă, Gheorghe, noi avem belet?
– No.
– N-avem belet, domn controlor.
– Bani de amendă aveți?
– Mă, Gheorghe, bani de amendă avem?
– No.
– N-avem bani, domn controlor.
– Vă bateți joc de mine? Bilet nu aveți, bani nu aveți. Atunci, ce dracu’ aveți?
– Ce-avem, mă Gheorghe?
– Avem abonament.

* – John, adu-mi, te rog, o portocală.
– Poftiți, Sir.
Sir ia portocala în mână și o miroase:
– Portocala asta pute, alta, te rog!
– Poftiți, Sir.
– Și asta pute!!! De unde iei tu portocalele astea de put toate???
– Sire, fără supărare, dar cred c-ar trebui să schimbați mâna…

* Doi bețivi, într-un bar:
– Săptămâna trecută am pierdut un prieten și un partener de băutură de toată isprava.
– Dar ce s-a întâmplat?
– Și-a prins degetul într-o verighetă, săracul.

* Conform statisticilor, cuplurile din România fac sex în medie de 2-3 ori pe săptămână, în timp ce cuplurile japoneze de 2-3 ori pe lună.
E destul de frustrant pentru mine să aflu asta, deoarece nici măcar n-am știut până acum că sunt… japonez…

* Mi-ar plăcea să câștig la loto ca să ajung să îmi cunosc rudele.

* – La mulți ani, iubito!, i-am zis soției mele blonde astăzi, de 1 iunie.
– Dar ce, ți se pare că sunt încă un copil?, mă întreabă ea.
– Nu, însă l-am spus așa, metaforic, copilului din tine… am răspuns, făcându-i cu ochiul.
– Vai ce mă bucur!, zise ea, sărind în brațele mele. De ce nu mi-ai spus, hoțomanule, până acum, că sunt însărcinată?

* Se duce unul la un magazin de lenjerie intimă să îi cumpere iubitei lui o pereche de chiloți sexy. Intră în magazin și zice:
– Nu vă supărați, vreau să îi fac iubitei mele un cadou – o pereche de chiloți sexy…
– Sigur, ce vârstă are ea? Ca să vedem ce mărime i s-ar potrivi.
– E în clasa a 9-a…
– Și mai exact?!, întreabă vânzătoarea.
– A 9-a ”C”!

* O blondă rămâne a doua oară gravidă și vine la soțul ei și îl întreabă:
– Dragă, acum trebuie să ne căsătorim din nou?

* O soție de parlamentar merge la control ginecologic. După ce o consultă, medicul o întreabă:
– La vârsta asta și încă virgină?
– Păi știți domn doctor cum e cu parlamentarii ăștia: promisiuni, promisiuni…

* Soția merge hotărâtă la farmacie:
– Doresc ca soțul meu să-mi acorde mai multă atenție!… aveți ceva care să miroasă a computer?

* – Ospătar, în localul vostru mă simt ca acasă.
– Vă place atât de mult la noi?
– Da’ de unde! Nici acolo și nici aici nu mă bagă nimeni în seamă.

Ipostaze la o cafea

Posted on by racoltapetru6

Când beau singur o cafea,
Mă gândesc la draga mea;
Cafeaua băută-n doi
E cu-n dialog de soi;
La cafea, de suntem trei,
Îmi generează idei;
Când ne întâlnim vreo patru,
Bem cafeluța în centru;
Cafeaua băută-n cinci,
Ne provoacă la lozinci;
La cafea de suntem șase,
Spunem povestiri frumoase,
Iar când grupul e din șapte,
Strecurăm și-un pic de lapte;
Opt de suntem la cafea,
O sorbim la cafenea;
Când bem cafeaua în nouă,
Aprind o țigară, două;
La cafea, când suntem zece,
Nici nu știm cum timpul trece;
Așadar, m-am lămurit:
A bea cafea e un rit.

Ce culoare îți place mai mult: roșu sau albastru?

Posted on by racoltapetru6

Ce culoare îți place mai mult: roșu sau albastru? Preferința îți dezvăluie personalitatea, arată un studiu psihologic

Persoanele irascibile chiar „văd roșu în fața ochilor”, în situații în care persoanele cu o fire mai calmă percep altfel cromatica imaginilor văzute. Iar preferința pentru roșu în locul albastrului poate indica o personalitate mai ostilă, arată un studiu care a analizat vechea asociere psihologică a roșului cu agresivitatea, furia și pericolul.

rosualbastru

Cercetătorii au constatat că, atunci când oamenilor li se arătau imagini în care existau atât roșu, cât și albastru, fără ca vreuna dintre culori să predomine, oamenii cu personalități ostile tindeau să vadă imaginea mai curând roșie.

Autorii studiului, specialiști de la North Dakota State University, consideră că asocierea ar putea avea o componentă legată de evoluție și ar putea data de foarte multă vreme: strămoșii vânători-culegători ai omului asociau probabil și ei roșul cu amenințarea și pericolul.

Studiul – considerat a fi primul care analizează legătura dintre personalitate, ostilitate și culoarea roșie – a implicat mai multe experimente.

Într-unul dintre acestea, cercetătorii i-au întrebat, pur și simplu, pe participanți dacă preferă roșul sau albastrul. Participanții au completat apoi teste pentru determinarea tipului de personalitate. Analiza comparativă a arătat că persoanele care aleseseră roșul tindeau să fie mai ostile în relațiile interpersonale.

Într-un al doilea test, participanților le-au fost arătate imagini modificate astfel încât să conțină albastru și roșu, dar niciuna dintre culori nu predomina, iar imaginile puteau fi descrise ca fiind atât roșii, cât și albastre. Persoanele care le-au perceput drept roșii obținuseră un scor cu 25% mai mare al indicatorilor ostilității, la testele de personalitate.

„Persoanele ostile au gânduri ostile, gândurile ostile sunt implicit asociate cu culoarea roșie, de aceea oamenii ostili sunt înclinați să vadă mai des această culoare”, afirmă autorii în articolul publicat în Journal of Personality.

Într-un al treilea test, participanților li s-au prezentat scenarii imaginare în care puteau să ia parte la acțiune, alegând ce anume să facă. Comparativ cu persoanele ce preferau albastru, persoanele care manifestaseră o preferință pentru roșu erau mai înclinate să spună că ar face rău unei alte persoane, în cadrul acțiunii din scenariile propuse.

„Concluzia acestui studiu este că o culoare deține o semnificație psihologică și, astfel, nu e o simplă problemă de estetică”, spun cercetătorii. În multe culturi din lumea întreagă, roșul este corelat cu agresivitatea, furia, ostilitatea.

Fețele oamenilor furioși se înroșesc datorită intensificării circulației sângelui în regiunea facială, iar testosteronul, hormon asociat cu ostilitatea și agresivitatea, este responsabil de apariția culorii roșii pe corp la multe specii de viețuitoare.

Din punct de vedere evolutiv, perceperea roșului era o necesitate vitală pentru vânători-culegători, deoarece semnala un potențial pericol, sub forma unei plante otrăvitoare, a unor insecte veninoase, a rănilor și a sângelui.

Sursa: The Independent

Eunucul: Răzbunare cu preaviz (IV)

Posted on by racoltapetru6

– Șefu’, eu nu înțeleg ce căutăm noi, polițiști din Maramureș, într-o pădure din Cluj. Ar trebui să-i lăsăm pe localnici, că ei cunosc terenul, zise unul dintre subalternii lui Dragoș în timp ce căutau un drum prin pădurea de pe marginea șoselei.

– Ba e treaba noastră, mă Feli, fiindcă infractoru-i de la noi, e înarmat și periculos. Are o grămadă de păcate făcute sub nasul nostru și de aceea suntem datori să-l prindem, până nu mai isprăvește ceva.

– Mie mi-e frică de locuri d-astea de când eram copil, interveni timid și Radu. Aveam doar șase ani când m-am rătăcit în pădurea de lângă sat, și nu m-au găsit decât a doua zi, cu un câine de urmărire. De atunci nu mă mai aventurez printre atâția copaci.

– Bine că-mi spui acum! Dacă știam, nici nu te luam cu mine. Ești om matur, ce poate să ți se întâmple într-o pădurice ca asta? Nici nu se compară cu cele de pe la noi, vezi că nici copacii nu-s așa de înalți și deși. Ia mai dă harta aia, să văd dacă nu ne-am abătut de la drum. Undeva pe aici trebuie să fie un drum forestier.

Au cotit, într-un târziu, pe intrare îngustă, doar cu puțin mai lată decât autoturismul poliției. Radu dădea în continuare semne de neliniște.

– N-ar trebui să revenim mâine dimineață?, că ne-a răzbit și foamea de când suntem pe drumuri, plus că imediat se întunecă.

– Vrei să dormi la hotel, în mașină sau să mergem până acasă?, îl apostrofă Dragoș. Până apune soarele noi vom fi terminat misiunea. Uitați acolo, le arătă acesta celor doi, oprind lângă o urmă de roată imprimată în pământ. Precis că-i de la Loganul cu care umblă nelegiuitul. Suntem pe drumul cel bun, băieți.

Lui Feli și Radu le mai veni inima la loc, pentru un timp. Dar pe măsură ce înaintau, îngrijorarea se întipărea tot mai evident pe chipurile lor. Drumul se îngusta și mai mult, urcând în pantă și strângându-i ca într-o menghină, dar nu asta era cea mai mare problemă, ci priveliștea tot mai ciudată ce li se arăta privirilor. Nicăieri nu văzuseră copaci cu forme atât de contorsionate, de parcă erau chinuiți de o forță nevăzută. Stejarii de aici nu aveau fălnicia obișnuită, ci se chirceau unul în altul, împletindu-se ca într-o funie uriașă, iar alții renunțau să mai crească în sus, pornind înapoi spre pământ. Fiecare trunchi sau tufă uriașă părea dintr-o altă lume, neînsuflețită și parcă deranjată de sunetul motorului cu care oamenii înaintau. Nicio pasăre nu se auzea, nicio viețuitoare nu se vedea.

Apoi au văzut autoturismul alb, oprit într-un loc din care nu se mai putea înainta decât pe jos. Doar Dragoș era mulțumit că trebuiau să coboare și să meargă pe jos:

– Ha! Iată că n-am venit degeaba. Mai cu viață, măi Radule, că nu mai avem mult.

Radu coborî ultimul, cu strângere de inimă și cu o privire evident temătoare. Drumul devenise o potecuță îngustă și șerpuitoare printre trunchiurile ciudate, pe care se fereau să le atingă.

– Liniștea asta nu-i a bună, îi șopti Radu lui Feli.

– Eu cred că suntem urmăriți, răspunse cel din urmă pășind alături de colegul său, imediat după șeful lor. Am văzut ceva în spatele pomilor.

Radu privi în jur și mai speriat. Ar fi vrut să vadă măcar o păsărică, să audă măcar o adiere de vânt, să simtă miros de aer proaspăt, ca într-o pădure obișnuită. Dar nimic din toate astea, de parcă erau într-o altă lume, unde timpul se oprise pe loc. Numai ei avansau, urmând un șef obsedat de prada lui. Chiar că se mișca oarece în spatele monștrilor aceia vegetali, ce numai a copaci nu arătau. Însă nu era ceea ce spera, ci cu totul altceva, de neînchipuit.

– Șefu’, șefu’!, strigă el precipitat.

– Ce-i, mă?, se burzului Dragoș, întorcându-se către el.

– L-am văzut pe Ruha! Pă cuvântul meu.

– Ce tot vorbești acolo? Ruha e mort și îngropat, doar ai fost și tu la înmormântare.

– Păi, tocmai aia e. Cum a apărut aici, dacă-i mort? Era după copacul acela, în formă de falus. Da’ numa’ capul, care plutea fără trup.

– Mă, tu ai vedenii! Poate de la foame ți se trage.

– Și eu am văzut plutind ceva, interveni discret și Feli. Precis că nu suntem singuri. Mai bine ne întoarcem la mașină.

– Nu pot să cred cât de fătălăi sunteți amândoi! Dacă vă mai aud că vă plângeți, vă dau afară din poliție. Ați înțeles? Doar suntem trei oameni înarmați și cu experiență. Aveți dreptul să împușcați tot ce mișcă și vi se pare periculos. Chiar vă ordon!

Instinctiv, cei doi subalterni au dus mâna la brâu și au scos pistoalele. Tocmai cu câteva minute înainte de a ajunge în fața unei mici cabane. Era veche și neîntreținută, dar se putea observa că fusese vizitată de curând, mai ales că se distingeau urme proaspete de încălțăminte prin iarba și așa firavă.

Ce să nu postezi niciodată pe Facebook ca să nu-ți distrugi imaginea

Posted on by racoltapetru6

Nu posta fotografii în care consumi alcool

Chiar dacă îți place să ieși la o bere cu prietenii și să postezi fotografii pe care să le vadă și cei care nu au fost la întâlnire, nu trebuie să postezi prea des poze în care să apari cu paharul în mână. Riști ca lumea să creadă că ai o problemă legată de consumul de alcool.

Nu posta pe Facebook fotografii incitante sau prea intime

Este frumos să iubești, dar, pentru binele relației tale și pentru confortul partenerului tău, alege să păstrați pentru voi momentele intime. Dragostea se păstrează în dormitor, nu pe wall-ul prietenilor virtuali. Altfel ai putea să fii ușor catalogată ca o persoană libertină, iar partenerul tău va fi pus într-o situație jenantă.

Nu posta și nu da share la fotografii care conțin mesaje jignitoare pentru alte persoane

Chiar dacă uneori convingerile politice, religioase sau de altă natură te împing să postezi sau să preiei imagini sau mesaje jignitoare pentru alte categorii de oameni, nu ceda impulsului. Fiecare om are dreptul de a-i fi respectate convingerile, iar intoleranța este o armă cu două tăișuri, care se poate întoarce împotriva ta. Mai mult, prietenii tăi s-ar putea simți lezați și te-ar putea evita.

Nu posta pe Facebook cuvinte injurioase despre jobul tău

Dacă nu îți mai place locul actual de muncă, schimbă-l. Dar nu scrie pe Facebook cât de mult îți urăști locul de muncă sau angajatorul. Pe lângă faptul că există riscul major ca postarea ta să fie văzută de angajator și să îți pierzi locul de muncă este, de asemenea, și un semn de alarmă pentru un potențial angajator nou, care se va gândi de multe ori înainte de a-ți oferi un job în cadrul companiei sale. În plus, denotă o proastă creștere din partea ta, fiind o jignire pentru colegii tăi.

Nu posta informații personale

Data nașterii, locul unde locuiești, numărul de telefon sunt informații pe care hackerii le pot folosi pentru a comite tot felul de infracțiuni în numele tău. Furtul de identitate este din ce în ce mai răspândit în zilele noastre și te-ai putea trezi asociată cu tot felul de infracțiuni pe care nu le-ai comis, dar pentru care ești trasă la răspundere. Iar până vei reuși să îți dovedești nevinovăția, imaginea ta va fi foarte șifonată și îți vei pierde respectul și credibilitatea în ochii celor care te cunosc.

Nu posta amenințări la adresa altor persoane

Poți deveni chiar tu victima propriilor amenințări. Așa cum pentru tine unele convingeri sunt foarte importante, la fel și pentru alți oameni injuriile tale îndreptate împotriva convingerilor lor pot să dea naștere la un conflict care să se mute în lumea reală. În plus, imaginea ta va avea serios de suferit în ochii celor care te cunosc (prieteni, colegi de școală sau de serviciu, vecini, familie) și ai toate șansele ca profilul tău de pe Facebook să fie închis.

Nu posta pe Facebook mesajele și pozele intime ale fostului iubit

Chiar dacă ești supărată și consideri că ai fost nedreptățită în relația care tocmai s-a terminat, nu este recomandat să faci publice mesajele și pozele fostului iubit. Ceea ce s-a întâmplat între voi e bine să rămână între voi și să nu devină subiect de bârfă. Imaginea ta va avea și mai mult de suferit și, decât să cauți răzbunarea pe Facebook, mai bine vorbești cu o prietenă despre tot ce s-a întâmplat, analizezi fără patimă lucrurile bune și rele pe care le-ai trăit și te pregătești să intri într-o nouă relație, ca o persoană mai bună și nu una plină de resentimente. Noul partener nu are nicio vină pentru ce ți s-a întâmplat în trecut și nu trebuie să-i dai motive să se simtă jenat din cauza unei relații nereușite.

Nu posta în exces selfie-uri din fiecare loc în care mergi

Este frumos și poate fi interesant să te pozezi lângă persoane sau clădiri celebre sau în locuri care au o anumită însemnătate istorică. Dar nu este ok să te fotografiezi pe stradă, lângă o mașină care nu e a ta, în piață, la baie, în lift. Pe lângă faptul că este supărător pentru prietenii din listă să-ți vadă fața tot timpul în news feed, va crea impresia că ești o persoană superficială, narcisistă și fără ocupație, o persoană al cărei singur scop în viață este să ceară și să capete atenție. Like-urile nu înseamnă că ești frumoasă. O prezență discretă și bine aleasă face mai mult decât o mie de selfie-uri.

Nu posta și nu da share la postările care anunță lucruri teribile

Postările despre sfârșitul lumii, despre iminența unui cutremur, despre venirea lui Iisus și lucrurile groaznice care se vor întâmpla celor care nu dau mai departe postarea ta nu fac decât să-i amuze sau să-i irite pe cei care le văd. La fel și cele cu sfinți, leacuri miraculoase și metode de slăbit revoluționare. Nu vei câștiga nimic de pe urma acestor postări, din contră, vei fi catalogată cel puțin ca o persoană imatură.

Nu posta pe Facebook informații despre planurile de vacanță

Este foarte bine că tu și iubitul tău plecați în vacanță. Dar păstrați vestea mare pentru voi și spuneți-le prietenilor că ați fost în vacanță după ce v-ați întors. Postați pozele pe care le faceți în vacanță atunci când ajungeți acasă. Altfel este posibil ca atunci când vă întoarceți să găsiți casa mai goală decât ați lăsat-o. Hoții se folosesc de aceste informații ca să spargă liniștiți locuințe, știind că proprietarii sunt la mii de kilometri distanță. Pe lângă lucrurile pe care este posibil să nu vi le mai recuperați niciodată, mulți te vor considera cel puțin ca imprudentă.

Sursa: „Graiul Maramureșului”

Poftiți de zâmbiți!

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* O blondă își găsește mașina din parcare cu portiera înfundată. Un trecător binevoitor o sfătuiește să sufle în țeava de eșapament până când portiera revine la forma inițială. Blonda nu stă mult pe gânduri și începe să sufle. În timp ce era în plină activitate, o altă blondă apare:
– Ce faci, dragă?
– Păi, uite, suflu ca să îndrept portiera.
– Vai dragă, da’ fraieră mai ești! N-o să reușești niciodată!
– De ce?
– Păi nu vezi că ai geamurile de la mașină deschise!?

* Într-o duminică în care soldații aveau oră liberă, un plutonier intră în sala de mese și zbiară:
– Unde e soldații??!!
Un fruntaș răspunde:
– Joacă șah pe terasă!
Plutonierul pleacă bombănind:
– Ei bine, las că le iau eu mingea.

* – Nu toate visele se îndeplinesc, de exemplu, eu când eram mic, îmi doream să mă fac bucătar, a zis Bill Gates.

* – Nu am niciun folos după câinele ăsta!, se plânge Gheorghe vecinului său.
– Cum? Nu păzește casa?
– Nu chiar. De exemplu, noaptea trecută a lătrat atât de tare încât n-am auzit când au venit hoții.

* Să nu te simți niciodată aiurea dacă te zgâiești la sânii unei tipe care poartă un maieu când plouă.
Ploaia e de la Dumnezeu.

* Femeile pot face mai multe lucruri deodată, am văzut chiar eu cu ochii mei una care cu o mână conducea, cu cealaltă se aranja în oglinda retrovizoare, iar cu mașina îl lovea pe ăla din față.

* Un grup de cercetători britanici au descoperit că bărbații care nu se uită la meciuri fac mai mult sex decât cei care se uită.
La fel și soțiile bărbaților care se uită la meciuri.

* Iubita mea mă calcă pe nervi. Își lasă lucrurile împrăștiate prin toată casa.
Cred că o face intenționat ca să le găsească nevastă-mea.

* – Ce inel frumos! Scump?
– Foarte scump: două accese de isterie, trei vaze sparte și aproape o lună fără sex.

* Îmi place să mă joc cu mintea nevestei mele.
Azi i-am cumpărat flori deși n-am făcut nimic rău.

* Directorul începu să țipe:
– Nu se mai poate, firma asta parcă e casă de nebuni!
– Nu, răspunse un salariat, e mai rău.
– Cum adică mai rău?, urlă directorul.
– Într-o casă de nebuni, măcar directorul e sănătos.

* Soția se ceartă cu soțul:
– În viața mea au existat numai doi bărbați adevărați!
Soțul curios:
– Și cine-i al doilea?
– Tu nici pe primul nu-l cunoști.

* În perioada în care Octavian Goga a fost prim ministru nu exista televiziune. Aparatele de radio erau puține. De asemenea și ziarele erau puține. Așa că oamenii nu-i prea cunoșteau pe politicieni. Demnitarii nu aveau mașină cu șofer. Pentru deplasări foloseau taxiul, apoi se făceau decontările.
Primul ministru, Octavian Goga, urma să vorbească la radio. A luat un taxi până la Casa Radio. Ajuns acolo, l-a rugat pe șofer să aștepte. Șoferul i-a spus că nu poate să-l aștepte pentru că se grăbește să ajungă acasă să-l asculte pe primul ministru care urmează să vorbească la radio. Atunci Octavian Goga, încântat, i-a dat un bacșiș gras.
Văzând bacșișul, șoferul i-a spus primului ministru: „Îl bag în pizda mă-sii pe primul ministru! Eu vă aștept pe dumneavoastră!”
Întâmplarea a povestit-o chiar Octavian Goga.

* Putin cu Medvedev:
– Bombardăm România?
– S-o bombardăm naibii, domnule președinte. Cu ce să-ncepem?
– Păi, Mitea, eu zic să-ncepem cu infrastructura, să le belim fabricile. Uite, asta de tractoare din Brașov.
– S-a închis, și s-au închis toate, domnu’ președinte.
– Păi, obiective nevralgice – Institutul ăsta de vaccinuri, Cantacuzino.
– Închis de zece ani, domnu’ președinte.
– Spitalul de arși, că le-ar trebui în caz de război.
– Și-așa nu funcționează, domnu’ președinte.
– Spitalul de copii din Timișoara să-l bombardăm!
– Tocmai a fost restituit bulibașei Vișinel Cîrpaci.
– Parlamentul!
– O să se bucure poporul român că scapă de ei.
– Să le bombardăm cartierul Primăverii, Rahovei, Ferentari!
– În primul stau țeparii mari, parlamentarii, în ultimele două, hoții de buzunare. De ce să le rezolvăm noi problemele interne?
– Rafinăriile de petrol!!!
– Domnu’ președinte, le-am cumpărat noi, sunt ale noastre, ale Rosneftului.
– Nu știu, Mitea, ții cu noi sau cu românii!!? Vrei să-i bombardăm sau nu?!?!
– Da, domnu’ președinte. Să-i bombardăm. Să le bombardăm autostrăzile.
– Alea-s autostrăzi? Care se prăbușesc la o lună după darea în folosință sau la prima ploaie?
– Nu știu. Pădurile. Codrii României. Să ardă ca un snop de paie.
– Le-au cam tăiat singuri. Nu prea au mai rămas.
– Moldova! Să bombardăm Moldova.
– N-o să se observe, domnu’ președinte. Au avut anul ăsta niște alunecări de teren de n-a mai rămas piatră pe piatră.
– Vasluii!!! Orașul Vaslui!!
– Sunt toți la muncă în Italia. Mai sunt pompierii, primarul și fochistul de la primărie.
– Mitea, trebuie să bombardăm ceva. Ceva mic.
– Nu știu, domnu’ președinte. De 20 de ani practică tactica pământului pârjolit. Ne-au luat-o înainte, au prevăzut tot.

Eunucul: Răzbunare cu preaviz (III)

Posted on by racoltapetru6

– Să nu-mi mai faci niciodată una ca asta!, se răsti Calup către Dragoș, imediat când intră în biroul acestuia. Eu nu vin la poliție, poliția vine la mine dacă are nevoie de informații.

– Stai blând, că nu numai infractorii vin pe aici, ci și prietenii. Am niște vești pe care nu puteam să ți le dau în altă parte.

– Vești bune, sper.

– Și, și…

– Cum adică?, se supără namila în timp ce se arunca pe scaunul cam mic pentru șezutul lui impresionant. Parcă am stabilit că Rita va recunoaște uciderea lui Bombonel, în legitimă apărare. O să primească o pedeapsă cu suspendare, doar suntem doi martori cu greutate.

– Nu despre asta e vorba, omule. Firește că așa ne-am înțeles, și fata e de acord, mai ales după ce ai convins-o tu. Dar am o veste care o să te dea peste cap.

– Zi odată, nu mă mai fierbe, îl zori Calup în timp ce-și aprindea trabucul.

Dragoș scotoci după un dosar, din care scoase o poză, pe care o puse în fața grăsanului.

– Recunoști persoana de la volan?

Calup apucă fotografia cu degetele-i butucănoase și o cercetă cu o figură tot mai uluită.

– Nu se poate! Când și unde a fost făcută?, se burzului el.

– Așadar, îl recunoști!

– Mda… Pare a fi Romică.

– Pare?! Chiar el este, colega. Se pare că Bombonel avea dreptate, iar oamenii tăi te-au mințit. Eunucul trăiește și o duce bine mersi în Cluj-Napoca. A fost fotografiat la ieșirea din oraș, la volanul unui Logan, și a fost amendat pentru depășirea vitezei. Am un fost coleg cu care țin legătura și care l-a legitimat. El e!

– Nu-mi vine să cred! Îl omor cu mâna mea! Îi omor și pe cei care m-au mințit!

– Calm, calm, măi omule. Dacă tot omori în stânga și-n dreapta o să ți se-nfunde până la urmă, oricâte rotițe ai unge. Lasă-mă pe mine să mă ocup, nu degeaba sunt șeful poliției din localitate. Să nu uiți că am o facultate în spate…

– Lasă că știu eu cum ai luat examenele…

– Contează că le-am luat și am diploma. Tu câte clase ai?

– Mă piș pe clasele tale. Tu câți bani ai în cont? Asta contează în viață, nu bucățile de hârtie primite tot pe bani.

– Hei! Să nu uităm că suntem în aceeași oală, iar dușmanul este el, cel pe care tu l-ai „operat”. Mă lași să-mi fac treaba sau te duci tu cu gorilele tale și o dai iar în bară?

– Asta n-o să se mai întâmple! A avut noroc, asta e! A doua oară îl căsăpesc că nu mai rămâne un centimetru întreg.

– Greșit! Mă duc eu și-l găsesc. Îl arestez pentru… furt sau proxenetism și îl bag în mașină. Pe drum, o să încerce să evadeze, iar eu o să-l împușc mortal. Simplu și legal.

– Vezi să nu mergi singur, că ăsta știe să se bată.

– În fața glonțului, nu există apărare. Totuși, voi lua pe cineva de încredere cu mine.

– Dacă ai nevoie de oameni, îți dau eu câțiva. Băieți antrenați și înarmați.

– Nu e cazul. Doar să nu uiți că-mi rămâi dator. Mă vei sprijini în candidatura la primărie și îi vei compromite pe adversari.

– Totdeauna mi-am ținut promisiunile. Dovadă e și scumpetea de mașină cu care te plimbi. Așa-i că-i mișto?

– Este, este. Dar e doar o mașină. Dacă vrem să construim ceva durabil, trebuie să ne asigurăm spatele, că lumea-i rea și invidioasă.

A doua zi dimineață, Dragoș și încă doi polițiști din secție, au pornit spre Cluj-Napoca. În marea metropolă îi aștepta Vlad, un fost coleg de facultate cu care Tatuatu păstrase legătura. După strângerile de mână și câteva glume pe seama trecutului, Vlad îl întrebă:

– Ia spune, mai păstrezi tatuajele cu femei pe brațe? Că ne-am mirat cum de-ai fost admis cu ele, în ciuda regulamentului.

– Sigur că le am și nu le voi șterge niciodată. Să-l văd eu pe ăla care o să mă oblige! Dar să trecem la treabă. Care-i adresa inculpatului?

– Ahaaa, că de aia ai venit. Îmi pare rău, dar nu te prea pot ajuta. Știu doar că stă în pădurea din marginea orașului. Nici nu-mi închipuiam că locuiește cineva într-un asemenea loc.

– În pădure?! Ce pădure?, își exprimă Dragoș mirarea.

– Aici e aici, că-i vorba de pădurea Baciului, un loc ciudat și bântuit. Mulți au dispărut în adâncul ei, iar alții și-au pierdut mințile. Nu te-aș sfătui să intri acolo, mai bine aștepți până îl găsim în trafic.

– Povești de speriat copii. Avem și noi păduri dese prin Maramureș, dar nu m-au speriat niciodată. Nici de așteptat n-am timp, că sunt cu băieții și trebuie să ne întoarcem la treabă. Spune-mi doar pe unde să o iau, mai departe mă descurc eu.

Vlad întinse o hartă și îi arătă traseul. Într-adevăr, erau doar câțiva kilometri de la ieșirea din Cluj-Napoca, iar drumul părea floare la ureche. După ce-i mulțumi colegului, Dragoș își luă oameni și porni, cu harta alături.