Casa părintească

Posted on by racoltapetru6

Au trecut aproape trei ani de când m-am mutat, fără tragere de inimă, din casa părintească. Principalul motiv a fost frigul din timpul iernii, cu toate că aveam o sobă de teracotă și ardeam lemne din greu. Construcția e veche de un secol, iar căldura se pierdea prin pereți, geamuri și pe la uși.

De câte ori intru în curte și văd casa părăsită, simt o remușcare pentru că am plecat din locul unde m-am născut și am copilărit. Nici nu se pune problema s-o vând, pentru că ar însemna să-mi înstrăinez amintirile. Dar mi-e jale și când o văd atât de tristă și ponosită, fără niciun suflet în ea. Anul ăsta, însă, mi-a venit gândul cel bun și ideea unei soluții fericite: o voi reabilita. Astfel voi reîncălzi la propriu, dar și la figurat, cuibul din care am plecat și în care s-ar putea să mă întorc oricând, apartamentul în care stau nefiind al meu.

După cum spuneam mai sus, cea mai mare problemă o reprezintă scurgerea căldurii, iar pentru a o combate se impune o renovare masivă. Începând de la izolarea termică a pereților, continuând cu schimbarea geamurilor și ușilor în cele de termopan și, nu în ultimul rând, dotarea cu electronice și electrocasnice cu consum redus și eficiență superioară.

Firește că am primit și critici la această inițiativă, cum că ar fi o lucrare costisitoare și nerentabilă, dar i-am convins pe toți că merită. E o investiție în viitor care întinerește o casă și o face rentabilă dacă va trebui vândută. Felul în care se prezintă acum ar descuraja orice cumpărător sau chiriaș, dar după reabilitare și obținerea unui certificat energetic o să fie cu totul altceva. Și ca aspect, dar mai ales ca și confort, iar asta îmi va fi confirmată de echipa de auditori energetici a companiei Enermed SRL București, formată din experți în certificare energetică, audit energetic și termografie în construcții.

pret-certificat-energetic avizez proba superblog

Energia este tot mai prețuită în zilele noastre, iar o casă modernă e aceea care o folosește eficient. Chiar dacă e o construcție veche, cu ambiție și inspirație se poate aduce la nivelul celor ridicate în zilele noastre. Cu atât mai mult cu cât vrei să-ți păstrezi amintirile și să le dai noi valențe prin continuitate și adaptare la prezent. Casa așteaptă, curtea îmi surâde, grădina mă cheamă, iar eu îmi amintesc mereu refrenul melodiei „Casa părintească nu se vinde…” Și nici n-o voi face.

Acest articol participă la competiția SuperBlog Spring 2016

La emoticonul vesel

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* În Ardeal, el și ea în noaptea nunții:
– Draga mea, vrei mai întâi una mică?
– Văleu, ai două?

* Pe-un deal, Vasile lucra. Deodată se aude un strigăt de pe alt deal.
– Vasileee!!!
– Da, măăă!
– Tu ești, măăă!?
– Da, măăă…
– Bine, măăă!… credeam că m-o mințit nevastă-ta că-i singură!

* – Costică, tu de ce nu faci afaceri cu Ionescu?
– Nu pot.
– De ce?
– A fost logodit cu prima mea nevastă!
– Și?
– Nu pot intra în afaceri cu unul mai inteligent ca mine!

* Patronul unei întreprinderi se hotărăște să meargă să facă o vizită neanunțată muncitorilor, să verifice cum lucrează aceștia. Plimbându-se pe șantier, vede la un moment dat un tânăr care fuma tacticos la umbra unui pom, rezemat comod de trunchiul copacului. Văzând că tânărul nu se sinchisește de apariția lui, patronul se apropie de el și îl întreabă:
– Cu cât ești tu plătit pe lună?
– Cu 100 de euro, răspunde băiatul.
– Uite, îți dau 100 de euro, dar cară-te și să nu te mai văd pe aici!
Tânărul ia banii și pleacă. Nervos, patronul îl cheamă pe șeful de șantier și îl întreabă:
– De cât timp lucra leneșul ăsta în firma mea?
– A, băiatul acela? Nu lucra aici! Venea doar să ne aducă pizza!

* – Ascultă-mă pe mine, Nae, ca să fii fericit în viață trebuie să ai o sănătate de fier și un serviciu bun.
– Bulă, tu ești fericit?
– Sigur că da, sunt sănătos tun, iar nevastă-mea are un serviciu bun!

* – De câte ori ne certăm, tu ești foarte calmă. Cum reușești?
– Mă duc să spăl vasul de toaletă.
– Și te calmează asta?
– Da, pentru că îl spăl cu periuța ta de dinți!

* Ploua torențial. Un bețiv se împiedică și cade într-una dintre multele și marile băltoace de pe trotuar. Cineva, văzând incidentul, în dorința de a-l ajuta, vrea să-l ridice pe caldarâm. Bețivul însă protestează vehement:
– Lăsați-mă pe mine! Eu știu să înot! Salvați mai întâi femeile și copiii!

* – Medicul meu de familie a insistat să mă vedeți, îi spune Bulă psihiatrului. Dumnezeu știe de ce! Sunt fericit în căsătorie, sigur pe meserie, am mulți prieteni și n-am necazuri.
– Hm!, zice doctorul, luând o rețetă. Și de mult sunteți așa?

* Maria și Ioana stau de vorbă:
– Cred că soțul meu mă înșală, zice Maria.
– De ce crezi asta?
– Nu mă mai bate de trei săptămâni!…

* Nu vă fie frică de femeile deștepte. Și pe ele le prostește dragostea!

* Bulă e foarte supărat că și-a pierdut umbrela și nu-și amintește unde a lăsat-o. Un prieten îl întreabă:
– Când ai observat că n-o mai ai?
– Păi, când a încetat ploaia și am vrut s-o închid!

* Un medic mergea spre București. La un moment dat, în plin câmp, mașina i se defectează. O trage pe dreapta și începe să facă cu mâna la alte mașini, poate îl ajută cineva.
Nu a oprit nimeni, dar după mai mult timp, oprește un tractor.
– Ce s-a întâmplat, domnule?, întrebă tractoristul.
– S-a defectat și nu mă pricep.
Se uită tractoristul puțin la motor și îl repară. Medicul, în culmea bucuriei, îl servește pe tractorist cu un Kent. Acesta se uită lung și la medic și la țigări și exclamă:
– Prost-prost colega, dar fumezi țigări bune!

* Studentul se întoarce de la examen, părinții îl asaltează:
– Hai spune, cum a fost?
– Nimic deosebit, numai că examinatorul s-a nimerit să fie o persoană foarte credincioasă. După fiecare frază zisă de mine, ridica ochii spre cer și repeta:
– Doamne ferește!

* Dacă vrei să schimbi lumea, fă-o când ești burlac. După căsătorie nu vei mai putea schimba nici canalul tv.

Pendulând printre desene animate

Posted on by racoltapetru6

EmpireEmpire Film îmi oferă ocazia unei plăcute întoarceri în timp, rememorând cu nostalgie primele titluri de desene animate, cu care mi-am îndulcit copilăria și apoi adolescența. Trebuie să călătoresc mulți ani în urmă, pe vremea când televiziunea era la începuturi, iar televizorul un lux pe care puțini și-l puteau permite. Primele animații ce-mi persistă în minte sunt cele cu Mihaela, dinaintea telejurnalui de seară. Erau cel mult zece minute în care eram vrăjiți de aventurile fetiței de pe micul ecran. Duminica după-amiază era, în schimb, un adevărat regal de desene animate, oferit în mai multe reprize de Gala Desenului Animat.

Atunci i-am văzut pentru prima dată pe Tom și Jerry, Mickey Mouse, Donald și Pluto, Chip și Dale, Popey Marinaru și mulți alți eroi celebri de care m-am îndrăgostit instantaneu și pe care i-am urmărit multă vreme. Pe măsură ce creșteam, apăreau și alte titluri cu personaje diferite și subiecte incitante, cum ar fi „Motanul Felix”, „Aventuri în epoca de piatră”, dar mai ales năstrușnicii Ștrumfi, care au dat o culoare aparte perioadei de adolescență.

smurfsSmurfs1_DVD_3D

De fapt, fiecare etapă din viața mea a avut câte un reper prin filmele animate care erau în vogă, iar eu nu pierdeam prilejul să profit de noutăți, chiar dacă revedeam de mai multe ori aceleași producții. Pentru că desenele animate se pot revedea din când în când, fără teama că te vor plictisi dacă știi ce se întâmplă. Umorul sau aventura sunt mereu vii și provocatoare.  De aceea m-a bucurat enorm apariția videoului și a casetelor cu care m-am dotat din plin, chiar dacă nu mai am vârsta și mintea unui copil. În sinea mea, simt că sunt Senior-junior, cu dorințe și plăceri ce nu s-au estompat prea mult.

CloudyMeatballsCloudyWACOM1_DVD_3D

Astăzi urmăresc și cumpăr cu aceeași bucurie filme de desene animate vechi, dar mai ales noi. Dintre cele din urmă amintesc seriile cu „Little Stuart” și „Stă să plouă cu chiftele”, dar lista e mult mai lungă, fiindcă sunt multe producții extraordinare care mă atrag imediat ce apar.

Acest articol participă la competiția SuperBlog Spring 2016

 

Eunucul: Iza (V)

Posted on by racoltapetru6

Recuperarea era greoaie și dificilă, mai ales cu un psihic atât de afectat precum al lui Romi. Pe lângă medicamente și asistență sanitară, era nevoie de tact și consiliere psihologică, pe care Iza se străduia să le ofere ca la carte. Un mod de a-i combate gândurile negre erau discuțiile lungi, bazate mai mult pe viața de până acum a femeii și unele planuri pentru viitor. A încercat de mai multe ori să-l provoace pe bărbat la destăinuiri, iar în cele din urmă a reușit, câte puțin în fiecare zi.

Mama lui Romi murise pe când era atât de mic încât nici nu și-o amintea. Tatăl l-a abandonat imediat când a reușit să-l plaseze într-un orfelinat, unde nu l-a mai vizitat niciodată. La opt ani a fost adoptat de o familie tânără și înstărită, dornică de a oferi iubire, dar care nu puteau avea copii. Se părea că soarta îi surâdea în cele din urmă, dar viața îi pregătise noi încercări. Tatăl vitreg, un cardiac slab la trup și ambiții, s-a stins subit după doi ani. Mama Sabina era mai durdulie, însă chipeșă și tare drăgăstoasă. Băiatul era și el drăgălaș, cu ochi albaștri, gropițe în obrăjori și bine dezvoltat la trup. Astfel că, din clasa a cincea, avea deja prietene și colege mai mari care suspinau pe ascuns după el.

Problema a fost iscată chiar de mama lui vitregă, căreia îi dispăruse dragostea maternă, dacă existase vreodată, și, în schimb, simțea o iubire pedofilă pentru băiețașul adoptat. Mai în joacă, mai în serios, Sabina a ținut morțiș să-l inițieze deja pe Romi în tainele amorului. Poate că se simțea neglijată de bărbați și voia să se răzbune în acest fel. Ori singurătatea o doborâse, iar, după câteva pahare de coniac, mintea ei era confuză și uitase că băiatul nu avea mai mult de 12 ani. Astfel și-a pierdut Romi fecioria și s-a ales cu o amantă de 30 de ani, în loc de mamă.

Cu o poftă nesățioasă pentru sex, Sabina îi împărtășea cele mai ascunse taine ale amorului și îi arăta toate secretele plăcerii. Ca în orice început, băiatul s-a arătat încântat să demonstreze că-i precoce într-un domeniu atât de misterios pentru cei de-o vârstă cu el. Îi plăcea să o facă fericită pe voluptoasa femeie, să fie lăudat și apoi răsplătit cu daruri pentru virilitatea lui. Dar, cum era și firesc la vârsta lui, a intervenit plictiseala de a face iar și iar același lucru, cu aceeași femeie. Acum, că învățase atâtea lucruri, voia să le împărtășească și altor fete. Sabina a simțit această dorință, iar de aici și până la o gelozie cruntă n-a fost decât un pas.

Dezastrul s-a produs când l-a prins pe Romi în cameră cu o fată, amândoi dezbrăcați. Femeia s-a repezit la rivală, a lovit-o puternic și a tras-o de păr pe scări în jos. Băiatul a sunat la poliție, fiindu-i frică pentru viața tinerei. A urmat un scandal de toată frumusețea, iar Romi a fost plasat imediat într-un centru de reeducare. Majoritatea băieților de aici erau agresivi și fără educație, acuzați că au tâlhărit în mod repetat, au violat și chiar au ucis. Intrase pe poarta unui iad, în care doar violența și tăria îți puteau asigura supraviețuirea.

Sabina n-a mai avut voie să-l vadă pe băiat, ba mai mult, din cele auzite ulterior, a fost internată într-o instituție de bolnavi psihici, unde a și murit un an mai târziu. Romi a evadat de câteva ori din internat, dar de fiecare dată a fost adus înapoi, bătut de îngrijitori și apoi trimis la carceră pentru o perioadă. Nu s-a dat bătut și a învățat să riposteze, mai ales față de ceilalți băieți. An după an, era tot mai temut de colegi, iar angajații au început să-l respecte și chiar să-l invite printre ei când jucau cărți sau aveau vreo petrecere. Vițian, cel mai alunecos dintre ei, l-a luat sub aripa sa, arătându-i toate trucurile pe care le știa. Cu timpul a ajuns să-și depășească maestrul și să fie cel mai de temut jucător și bătăuș.

Anii nu au trecut doar cu cărți de joc, petreceri și învățătură, ce-i drept mai puțină. În ultimii ani, avea voie să iasă în oraș, iar primele gânduri erau îndreptate către scopul vieții lui: femeia. Rămăsese la fel de atrăgător, ba chiar se împlinise și arăta ca un făt frumos atunci când se aranja. Așadar, avea succes la fete doar la simpla apariție, darămite când intervenea și șarmul lui. Poate că tocmai de aceea nu era credincios în relații, făcând mereu alte și alte cuceriri, fără să-i pese de lacrimile care le provoca și inimile zdrobite pe care le lăsa în urmă. Aidoma unui blestem ce-i oferea cu ușurință suflete, fără să le poată iubi mai mult de câteva zile. Dar în acele iubiri punea atâta patimă, atâta măiestrie, încât niciuna dintre cuceriri nu regreta că s-a lăsat sedusă, ba chiar și-ar fi dat viața pentru încă o noapte de amor.

Pantoful destinului

Posted on by racoltapetru6

Viața lui Rică e plină de întâmplări interesante și amuzante, dar și pentru lecțiile de viață ce se pot desprinde din ele și merită consemnate. Tema de astăzi a competiției SuperBlog Spring, mi-a amintit un moment de răscruce din trecutul prietenului meu.

Pe atunci eram amândoi singuri și nu pierdeam nicio ocazie să petrecem, mai ales la sfârșit de săptămână, când nunțile erau prilejul ideal de distracție și pentru a cunoaște fete. La o astfel de nuntă a cunoscut Rică o domnișoară care l-a vrăjit după un singur dans și câteva cuvinte schimbate. Atât de zăpăcit a fost toată noaptea, încât a uitat să întrebe cum o cheamă sau unde ar putea să o mai întâlnească. S-a trezit spre dimineață, când fata nu mai era de găsit, iar cei pe care i-a întrebat nu știau despre cine e vorba.

Întâmplarea sau soarta a făcut ca la plecarea din restaurant să vedem un pantof prins în grătarul din fața ieșirii. Fața prietenului meu s-a luminat pe loc, exclamând cu bucurie:

– E pantoful ei! Știu sigur, că i-am remarcat de la început.

Deși eram cam sceptic, l-am ajutat să scoată grătarul și apoi să extragem cu grijă prețiosul trofeu, fără să-i provocăm daune. L-a privit admirativ și la pupat fără jenă, după care l-a strecurat în buzunar.

A doua zi, am colindat împreună prin magazinele de pantofi, întrebând dacă au vândut recent astfel de pantofi și dacă-și amintesc ceva despre cumpărător. Era singura pistă la care ne-am gândit, mai ales că nu era un pantof oarecare, ci unul cu stil, frumos lucrat și cu un toc care-l completa perfect. Precis că purtătoarea lui nu era o femeie ștearsă, ci una cu un caracter ales și puternic.

It's a jungle out there

 

Am ajuns astfel la un magazin pantofi Carmine Shoes, unde ni s-a spus că doar ei au astfel de creații, dar foarte mulți au cumpărat de la ei și n-ar putea să ne ajute cu informații mai detaliate. Plus că Cenușăreasa noastră ar fi putut să apeleze la oferte pantofi dama printr-un simplu link. Mai ales că era vorba de pantofi stiletto, foarte solicitați de doamnele avizate.

Ne-am resemnat obosiți, flămânzi și mai ales dezamăgiți, poposind la un restaurant din apropiere, unde am comandat ceva de mâncare. Rică a pus pantoful pe masă, mângâindu-l și admirându-l totodată. Unii clienți îl priveau zâmbind, alții credeau că-i lipsește o doagă, doar o persoană s-a apropiat și l-a surprins cu vocea-i inconfundabilă:

– Extraordinar! Ăsta e pantoful meu!

Era fata pe care o căutase toată ziua și care, la rândul ei, spera să-l reîntâlnească! Plecase de la nuntă în grabă și tare rău i-a părut de pantoful pe care a fost nevoită să-l abandoneze. Dar se pare că tocmai acest incident le-a facilitat regăsirea, ca într-o poveste cu Happy End. Astfel și-a cunoscut Rică viitoarea nevastă, cu care a întemeiat o familie frumoasă și fericită.

Această poveste a fost scrisă cu deosebită plăcere pentru competiția SuperBlog Spring 2016

Frumusețea s-a născut la sat

Posted on by racoltapetru6

Bunica mea a fost cea mai frumoasă dintre bunicile pe care le-am văzut vreodată. Și mama mea le depășea cu mult la frumusețe pe toate femeile pe care le cunoșteam. Sora mea seamănă foarte mult cu ele și asta m-a făcut să trag o concluzie firească, fără ajutorul cercetătorilor britanici, ci doar pe fapte concrete: toți cei din familia mea, la fel ca și cei din localitate, ba chiar din toată țara, au un avantaj incomensurabil: condițiile în care trăiesc și beneficiile care rezultă din asta.

Fiind celibatar, deci liber în concepții și neînfrânat în a admira frumusețile feminine, pot să vă spun cu mâna pe inimă că, oriunde mă întorc, văd în jurul meu doar românce frumoase, tocmai fiindcă moștenesc obiceiurile predecesoarelor lor, a mamelor și bunicilor. Chiar dacă s-au mutat la oraș și au alte activități, n-au uitat ce este bun pentru sănătate și, inclusiv, pentru frumusețe. Pentru că frumusețea vine și din stomac, la fel cum dragostea vine și din inimă, nu numai din suflet.

farmec

E drept că, de la o vreme, nu ne bizuim numai pe stomac pentru a fi frumoși și sănătoși. Se vede asta îndeosebi la femeile noastre, care au apelat la Gerovital și au rămas mereu fermecătoare, indiferent de vârstă. Tot eu vă pot spune un secret, pe care multe femei îl știu: din 2016, a apărut o nouă gamă de produse Gerovital Plant. Așa că, fie vorba între noi bărbații, să nu ne mirăm dacă vom fi fermecați și mai profund de femeile întâlnite. Mai ales că ingredientul principal folosit în acest produs miraculos este un ulei organic din flori de mac, care are darul de a proteja pielea de stresul urban, exact de ce era nevoie pentru a păstra condițiile de la țară. Și nu vă temeți: produsele sunt la fel de naturale precum hrana bunicelor noastre! Vă dați seama, băieți? Că-mi  amintesc acum de versurile compuse în tinerețe:

Femeia cea mai frumoasă

Este cea de peste gard,

Chiar și dacă-i mai bățoasă,

Dup’-un Farmec ca-l ei ard.

Eu chiar am avut întâlnire cu câteva dintre vecinele ce folosesc acest produs de la Gerovital și pot să vă spun că avea o piele fină, un ten perfect și o încredere debordantă în persoana ei. Spre deosebire de mine, care, fiind atât de impresionat, am rămas cam fără cuvinte și a trebuit să cer o a doua întâlnire. Nu e simplu să cucerești o româncă atât de frumoasă, dar merită să te lupți pentru inima ei!

Acest articol participă la competiția SuperBlog Spring 2016

 

Fain e să fii român!

Posted on by racoltapetru6

De ce e fain să fii român, când călătorești. 11 motive

”Știu, sunt mulți care se rușinează cu cetățenia lor românească, când merg în străinătate. Călătorind în jurul lumii, mi-am dat seama că nu-i deloc rău să fii român. Ba dimpotrivă. Relaxează-te și bucură-te de originile tale, oriunde mergi. Uite și cîteva motive să faci asta:

 – Ai un pașaport bun pe care scrie U.E. și n-ai probleme cu viza, aproape nicăieri. Dacă erai unul dintre cei 2,5 miliarde de chinezi sau indieni de pe pământ, ai fi măsurat cozile la ambasadă în kilometri.

– Dacă într-o expediție prin junglă vei fi înconjurat de lighioane, o să te descurci, cu calm. Ești pregătit de mic pentru astfel de situații, de când te alungau câinii prin cartier. Colegul tău japonez de expediție o să clacheze emoțional.

– Datorită climei de acasă, te adaptezi ușor și în locurile călduroase și în alea friguroase. Dacă erai norvegian și mergeai în Africa, te-ai fi înroșit ca un posterior de babuin, din prima zi. Dacă erai, în schimb, un african și mergeai în Norvegia (în situația absurdă în care primeai viza) ți-ar fi înghețat chiar și lucrul de care erai cel mai mândru.

– Călătorești ca turist, backpacker, explorator sau afacerist. Dacă ai fi fost somalez sau nord-coreean, ai fi călătorit ca refugiat.

– Vorbești binișor engleza și asta te ajută peste tot în lume. Chiar dacă n-ai fost studios la școală, ai prins limba lui Brad Pitt și Clint Eastwood, din filme. Dacă-ai fi fost spaniol sau italian, i-ai fi auzit pe băieții ăștia vorbind doar în limba ta.

– Mulți occidentali superficiali au o părere atât de proastă despre țara ta, încât n-ai cum să-i dezamăgești. Aproape orice vei face, le vei depăși așteptările. Dacă ai fi fost neamț și n-ai fi avut chiloții aranjați pe culori, erai deja o dezamăgire.

– Și într-un taxi din Argentina, și într-o cârciumă din Franța, și într-o discotecă din Thailanda vei spune des ”This song is from my country”. Dacă ai fi fost rus, n-ai fi știut să spui asta.

– Dacă te enervezi tare, poți să înjuri temeinic pe oricine, pe limba ta. Dacă ai fi fost englez, ai fi încasat-o de la a doua silabă… ”Fuck y…”

– Când te vei întoarce acasă, mama te va aștepta cu masa plină de bunătăți, cum numai ea știe să prepare. Dacă ai fi fost thailandez, mama putea să fie de fapt tata.

– În orientul mijlociu, localnicii te invită amabili la ei acasă, auzind că vii din România, o țară pe care o respectă. Dacă ai fi fost american, te-ar fi invitat oricum la ei acasă, dar nu-ți mai dădeau drumul decât pe recompensă.

– Dacă un dubios vrea să-ți dea curs mai bun ca la bancă, te prinzi repede că-i hoț. Dacă ai fi fost scandinav, aveai deja buzunarele goale.

Acum, dacă tu ești supărat că te-ai născut român, nu cred c-o să te conving să-ți schimbi părerea. Lamentează-te puțin, așteaptă viața viitoare și poate, cine știe, vei fi neamț. Sau poate congolez. Eu unul cred că doar o viață am și-n aia sunt român. Și nu e rău deloc.”

Sursa: calatorcutricolor

Curiozități despre anul bisect 2016

Posted on by racoltapetru6

Anul 2016 este bisect. Asta înseamnă că luna februarie are 29 de zile. Dacă astronomic totul se reduce la o explicație simplă, din punct de vedere al numerologiei anul bisect dezvăluie o serie de curiozități.

Din patru în patru ani, luna februarie are 29 de zile. Acești ani pot fi recunoscuți după faptul că numărul lor se divide cu 4. Un lucru ciudat, însă, se întâmplă atunci când vorbim de anii care se termină în două zerouri, sau anii seculari precum 2100, 2200 etc. ”De exemplu, 2100, deși se împarte la 4, nu o să fie an bisect. Anii care se termină în două zerouri, anii seculari – așa se numesc – sunt bisecți doar dacă primele două cifre sunt divizibile cu 4. Următorul an bisect va fi 2400, pentru că anii seculari sunt bisecți doar din 400 în 400 de ani”, spune Ovidiu Ignat, directorul Complexului Astronomic din Baia Mare.

De asemenea, există și supersitiții legate de anul bisect: în acest an se spune că nu este bine să te căsătorești, dar nici divorțul nu este recomandat – se crede că mirii vor divorța destul de repede. Nici schimbări majore, precum locul de muncă, rezidența ori culoarea părului nu sunt de bun augur în acest an, potrivit superstițiilor, precum nici demararea proiectelor mari, ca și construcția unei case, achiziții scumpe ori demararea unor afaceri.

O credință aparte spune că o dată la patru ani, ciupercile din pădure devin, toate, otrăvitoare, de aceea, în acest an nu se culeg ciuperci. Credința populară mai spune că argintul este cel care ne ferește de necazuri, de aceea se recomandă purtarea bijuteriilor de argint. Acestea ajută la întărirea aurei energetice, scrie aceeași sursă.

Anii bisecți pot fi recunoscuți și după faptul că atunci au loc olimpiadele de vară. Persoanele născute, însă, pe 29 februarie, se pot considera pe cât de ghinioniste, pe atât de norocoase. Asta pentru că majoritatea spun că în anii bisecți se serbează o singură dată, în timp ce în restul anilor, își pot ține ziua de două ori, atât în 28 februarie, cât și în 1 martie. (a.s.)

Sursa: ”Graiul Maramureșului”