10 obiceiuri bizare

Posted on by racoltapetru6

1. Australienii aborigeni, în loc să-și strângă mâna în semn de politețe, așa cum facem noi, își demonstrează prietenia un pic altfel. Aceștia își ating organele genitale atunci când se salută.

2. Fetele din Tibet, ca să se căsătorească, trebuie să aibă în trecut câteva zeci de parteneri sexuali.

3. În Oceania, obiceiurile locale cer ca fetele să fie virgine atunci când se căsătoresc. Mai mult de atât, mireasa trebuie să „scape” de virginitate cu ajutorul prietenilor mirelui. Aceștia o dezvirginează pe mireasă, cu ajutorul unui cuțit din piatră. Apoi, timp de trei zile, aceasta trebuie să întrețină cu ei raporturi sexuale. După aceste trei zile, mireasa trece în patul altor bărbați din trib și după ce aceștia își satisfac nevoile, mireasa ajunge în patul soțului legitim.

4. Indienii „topinamba” din Brazilia, consideră că femeile sunt atrase de organele genitale gigantice. Din acest motiv, bărbații se supun la diferite chinuri și-și pun chiar viața în pericol, doar ca să aibă parte de o mărire considerabilă a penisului. Aceștia se lasă mușcați de diferite insecte veninoase sau chiar de șerpi, drept rezultat, organul se umflă și devine imens.

5. În unele comunități nepaleze există un obicei ca frații să se căsătorească cu o singură femeie. Acest ritual vine din dorința rudelor de a nu împărți averea sau, mai exact, pământul. Soția trebuie să aibă un orar bine gândit ca să reușească să fie cu toți soții, atunci când ei au nevoie de ea.

6. În Papua Noua Guinee, un trib obișnuia să își lase copii să-și înceapă viața sexuală la vârsta de șase ani, vârstă sugerată pentru fetițe. Băieții însă, trebuie să aștepte să împlinească măcar zece ani. Chiar dacă sexul nu era interzis de la o vârstă fragedă, băieții și fetițele nu aveau voie să mănânce la aceeași masă, fără să fie soț și soție.

7. Unele triburi africane obligă bărbatul să treacă un test sexual înainte de nuntă. Acesta trebuie să facă sex cu mama miresei de atâtea ori de câte ori vrea ea. Tot el trebuie să demonstreze cât de dotat și valoros este ca viitor ginere. Mai mult ca atât, ginerele, înainte de asta, trece de un control minuțios în fața socrului. Acesta îi verifică dinții, ochii, corpul, ca să demonstreze că este sănătos.

8. În Kamceatka de Nord, în cele mai îndepărtate sate, se păstrează un obicei vechi, foarte pitoresc. Musafirii care vin în vizită, au dreptul să facă sex cu stăpâna casei. Iar soțul acesteia nu are voie să refuze. Mai mult de atât, dacă în urma raportului sexual, femeia rămâne însărcinată, se consideră că în această casă s-a instalat fericirea și succesul.

9. Membrii unor triburi din estul Africii, pentru a preveni raporturile sexuale înainte de căsătorie, cos labiile tinerelor și lasă doar o deschizătură mică pentru ca acestea să poată urina și elimina sângele în perioada ciclului.

10. Bărbații din unele triburi din Africa de Sud, ca să nu aducă pe lume gemeni, considerați drept o pedeapsă a păcatului și a blestemului, își taie un testicul.

Sursa: e-mail

O comoară nebănuită: aurul din fecalele umane

Posted on by racoltapetru6

O comoară nebănuită: Cât valorează aurul din fecalele umane

Un grup de cercetători americani caută metode de a extrage aurul și alte metale prețioase din fecalele umane, după ce a identificat cantități importante din aceste metale în reziduurile din stațiile de epurare din Statele Unite ale Americii.

comoara

Potrivit bbc.com, dacă aceeași concentrație de metale prețioase ar fi fost descoperită în roci, exploatarea minereului ar fi fost considerată viabilă din punct de vedere economic. Detaliile acestui studiu au fost prezentate la cea de-a 249-a adunare națională a American Chemical Society (ACS), care a avut loc în Denver, Colorado.

Extragerea metalelor din reziduuri ar putea ajuta, de asemenea, la scăderea nivelului de eliberare a substanțelor toxice în mediul înconjurător. „Aurul pe care l-am găsit era la nivelul unui depozit mineral minim”, a declarat coautoarea studiului, profesorul Kathleen Smith, de la US Geological Survey (USGS), Institutul de geologie american.

Pe lângă aur și argint, fecalele umane conțin cantități din metale rare, precum paladiu și vanadiu. „Suntem interesați de colectarea metalelor valoroase care pot fi vândute, inclusiv metalele mai importante din punct de vedere industrial, cum sunt vanadiul și cupru, care se folosesc la fabricarea telefoanelor mobile, computerelor și aliajelor”, a spus Kathleen Smith.

Cercetătorii estimează că șapte milioane de tone de reziduuri solide sunt filtrate în stațiile de epurare americane în fiecare an. Circa jumătate din această cantitate de reziduuri este folosită ca fertilizator pe terenuri agricole și în păduri, în timp ce cealaltă jumătate este incinerată sau trimisă la gropile de gunoi.

Oamenii de știință experimentează utilizarea acelorași substanțe chimice (levigat) pe care industria minieră le folosește pentru a extrage metalele din roci. Deși unele dintre aceste substanțe au o proastă reputație din cauza efectelor negative grave pe care le au asupra mediului, atunci când apar scurgeri sau accidente mai mari, Smith spune că, într-un mediu controlat, acestea ar putea fi folosite pentru recuperarea metalelor din reziduurile de la stațiile de epurare.

Într-un studiu anterior, o altă echipă de cercetători a stabilit, în urma unor calcule, că reziduurile generate de un milion de americani ar putea conține o cantitate de metale ce ar putea valora până la 13 milioane de dolari.

Sursa: Mediafax

O frumoasă lansare de carte

Posted on by racoltapetru6

Ieri a avut loc în orașul meu, Seini, lansarea cărții „Revolta din ogradă”, manifestare pe care o așteptam cu mari emoții, fiind ceva nou și cu totul deosebit pentru mine. Grație primăriei – prin primărița noastră, Gabriela Tulbure – care s-a implicat în buna desfășurare a evenimentului, și prin directorul Casei de Cultură, domnul Dan Skorka, dar și a directorului Liceului Agricol din localitate, Pop Mihai, totul a decurs minunat.

Am fost găzduiți într-o clasă cu elevi din clasa a V-a, care, împreună cu profesoara și diriginta lor, Codruța Crișan, citiseră cu atenția cartea și chiar desenaseră personajele pe un panou expus lângă tablă. După introducerea făcută de directorul adjunct, Kadar Ioana, am fost invitat să vorbesc eu, dar am găsit de cuviință că cea mai bună prezentare este critica făcută de colegul de blog, Erwin Lucian Bureriu, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

A luat apoi cuvântul prietena mea, Crina Pop, președinta Asociației Persoanelor cu Dizabilități Fizice din Satu Mare, precum și Dan Skorka, care este și fondatorul Cercului Literar din Seini. Amândoi au vorbit în termeni foarte elogioși, iar mie mi s-a părut că trăiesc într-un vis frumos, mai ales când toate cele 50 de persoane din sală mi-au cântat „La mulți ani”!

După aceste mărețe momente s-a trecut la întrebările adresate de elevi, o altă surpriză plăcută pentru mine. S-a dovedit încă o dată cât de atent au citit cartea, prin faptul că au înțeles mesajele transmise din derularea acțiunii și comportamentul fiecărui personaj. Iar la sfârșit, foarte mulți dintre ei au solicitat câte o carte cu autograf. În total, peste 50 de exemplare.

Înainte de a ne despărți de cadrele care și-au dat concursul la reușita acestei minunate lansări de carte, ne-am întreținut cu cafea, sucuri, apă minerală, sărățele, saleuri și o delicioasă prăjitură „Fulg de nea”, care a fost foarte apreciată. Îmi fac mea culpa pentru cei care se așteptau să fac poze și să le postez aici, dar numai reprezentantul primăriei ne-a imortalizat. Dacă o să le pună pe facebook, le voi prelua și eu pe pagina mea.

Important este că am trecut cu bine peste această încercare și mulțumesc din nou celor care au fost alături de mine. Iar voi ați fost primii!

Planeta Paradis: Xilu și Vulon

Posted on by racoltapetru6

Halanii își incinerau morții și nu îi jeleau în seara înhumării. Dimpotrivă, petreceau la lumina focului sacru și relatau din faptele memorabile ale defunctului. Momentul culminant era când se prindeau într-un cerc în jurul patului de flăcări înalte și se roteau dansând și cântând, acompaniați de diferite instrumente muzicale primitive, dar ingenioase. Alcoolul din diferite băuturi era un factor important de stimulare cu această ocazie.
.
Problemele au început a doua zi, după ceremonia incinerării, când trebuia ales noul Mare Șef. De obicei, acest râvnit titlu, ce aducea multe avantaje familiei, se transmitea fiului cel mai mare. Doar că, de data asta, cel trecut într-o lume mai bună, după cum era credința halanilor, avea doi băieți gemeni și o fată ceva mai tânără. Deși fiii semănau la chip, caracterul le era total diferit și asta se putea observa imediat, prin comportament. În timp ce Xilu se arăta liniștit și calculat în tot ce făcea, Vulon se remarca imediat prin aroganța temperamentală și vorbire. Iar atunci când simțea că nu e apreciat la valoarea pretinsă, apela la violența verbală și chiar fizică. Oamenii se temeau de el și de anturajul pe care și-l formase. De aceea ar fi dorit ca viitorul Mare Șef să fie Xilu, însă legea lor spunea că-i nevoie de o departajare.
.
Le trebuia un conducător neînfricat și priceput la vânătoare, un exemplu pentru supuși. Iar în cazul unei confruntări cu alte popoare, el trebuia să fie cel mai puternic luptător. Pentru a vedea cine-i cel mai potrivit, se impunea o luptă între cei doi, cu arme neletale. Mai precis o bâtă cu capetele îmbrăcate în material textil. În acest fel loviturile, deși dureroase, nu puteau provoca răni grave și câștiga acela care-și punea adversarul la pământ. Vulon își pregătise demult bâta și zâmbea încrezător, înconjurat de banda lui, în timp ce Xilu părea îngrijorat și se întreba dacă n-ar fi mai bine să renunțe și să-i cedeze șefia fratelui său. Dar legea era lege și oamenii așteptau cu nerăbdare să se distreze și să câștige preferatul lor.
.
Pământenii erau invitații de onoare, iar Ucu le furniza toate informațiile necesare, pentru a înțelege obiceiurile lor. După ce juriul le-a dat ultimele indicații, cei doi frați au intrat pe terenul din centrul fuiului și lupta a început. Vulon ataca încontinuu, cu țipete și amenințări, vrând să decidă cât mai repede soarta duelului. Xilu se apăra liniștit și atent, evitând sau barând loviturile năpraznice care-i erau adresate. Asta până când a prins un moment propice și a aplicat lovitura potrivită, doborându-și adversarul și câștigând șefia poporului său.
.
În timp ce halanii săreau în sus de fericire, iar Xilu le mulțumea pentru susținere, Vulon s-a ridicat rapid și furios de jos, împingând cu forță vârful bâtei în spatele fratelui său. Nimeni nu bănuia că ar putea fi ceva grav, dar când sângele a început să se scurgă pe bustul gol al celui atacat, lumea s-a alarmat. Relu și Ucu au sărit primii în ajutor și doar atunci și-au dat seama de unde provenea rana adâncă și letală. Vulon mascase între materialele de la capetele bâtei câte un cuțit bine fixat, iar atunci când a lovit cu putere, cuțitul a penetrat stratul moale și apoi trupul victimei.
.
A fost un truc mârșav și laș, care trebuia pedepsit cu legea cea mai dură. Vinovatul era excomunicat din fui și nimeni nu avea voie să ia legătura cu el, dacă nu voia să-i împărtășească soarta. Prietenii lui știau asta și s-au ferit să-i mai ia apărarea. Văzând că a rămas fără sprijin în fața atitudinii neiertătoare a celor din jur, Vulon și-a aruncat arma însângerată și a ieșit din cercul de luptă. Câțiva vânători l-au însoțit până departe, dând ordin paznicilor de la hotare ca, în caz când îl văd că se apropie, să-l vâneze ca pe un animal. În acest timp, Xilu se stingea în brațele lui Relu, iar halanii se pregăteau pentru încă o noapte a incinerării.
.
Cei patru comandanți aveau o misiune grea: să aleagă un nou succesor în funcția de Mare Șef. Iar ăsta nu era un lucru ușor, ținând cont că Xilu nu mai avea decât o soră, iar femeile nu cunoșteau arta vânătorii și a luptei. Toată seara și o bună parte din noapte au venit cu propuneri, care erau combătute cu argumente de ceilalți, ajungându-se de unde au plecat. Cea din urmă persoană a fost adusă în discuție de Ucu, iar motivele invocate de el erau foarte solide. Printre acestea, cel mai important era potențialul pericol pe care-l reprezentau ronii. Deși s-ar putea să mai dureze, va veni timpul când vor fi obligați să-și apere neamul și teritoriile, și cine era acela care a reușit să-i înfrunte până acum? Relu!
.
Chiar dacă nu era halan, a dovedit încredere și bunăvoință de câte ori a fost nevoie. Are arme puternice și prieteni bravi, care au venit cu el de departe și îl vor urma oriunde. A ucis un Zeu Șarpe și nu a fost pedepsit, a trecut chiar și peste vraja sirenelor fără să înnebunească. Cu siguranță că era omul cel mai potrivit să le fie Mare Șef, numai să vrea.

Dezlegare la umor

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* La 3 dimineața, se aude o bătaie în ușă. Se scoală el cu greu, se duce, deschide ușa și vede pe unul zâmbind:
– Ce vrei mă, la ora asta, la mine la ușă? E 3 dimineața!
– Scuze, dar n-ați putea să mă împingeți?
– Du-te bă de aici, la 3 dimineața?
Îi închide ușa în nas, nervos, și se duce în pat lângă nevastă. Aceasta îl întreabă:
– Cine a fost la ora asta?
– Unu’, cică vrea să-l împing!
Ea se ridică într-un cot:
– Ți-aduci aminte când ai avut pană la motor? Nu te-a împins nimeni și ai stat 4 ore în mijlocul drumului. Era așa de greu să dai o mână de ajutor?
– Bine, zice el.
Se ridică, își trage repede o pereche de pantaloni, iese afară și începe să strige:
– Bă, unde ești?
Se aude un glas:
– Aici!
– Unde aici?
– Aici, în leagăn!
.
* Dacă i-am putea convinge pe chinezi că testiculele jihadiștilor sunt afrodisiace, în maximul 10 ani teroriștii ar dispărea.
.
* Adam se întoarce acasă, noaptea târziu. Eva, care îl aștepta fără să doarmă, îl ia în primire:
– Te vezi cu altă femeie, nu-i așa?
– Nu fi absurdă, tu ești singura femeie de pe Pământ, îi răspunse el.
Mai târziu, în timp ce dormea, Adam se trezește gâdilat pe spate.
– Ce faci acolo?
– Tu ce crezi? Îți număr coastele…
.
* Singurul defect al câinilor e că iubesc orice jigodie de om!
.
* La ședința de partid, secretarul întreabă:
– Tovarăși, știe cineva ce este acela un paradox?
În sală se lasă o mare liniște.
– Bine, o să vă explic eu cu exemple, ca să înțelegeți mai bine. Deci, tovarășa Popescu, dacă ar veni la dumneata un american și ți-ar oferi 100 de dolari ca să te culci cu el, te-ai duce?
Aia se sclifosește nițel că e femeie măritată, dar pe urmă zice că da, că e bani buni.
– Dar dumneata, tovarășa Ionescu, te-ai culca cu un englez pentru 100 de lire?
– Bineînțeles, tovarășe secretar, aș lua-o ca pe o sarcină de partid.
– Și un ultim exemplu: tovarășa mea de viață, tu te-ai culca cu un franțuz pentru 100 de franci?
Răspunsul este tot da, desigur.
– Vedeți tovarăși, acesta este un PARADOX: țara e plină de curve și noi n-avem valută!
.
* La Jilava:
– Cum îl tundem pe Videanu?
– Cu bordură…
.
* Când eram burlac, știam o singură ciorbă cu smântână: aia de burtă.
Acum pun smântână și-n ceai.
Așa pățești dacă îți iei nevastă ardeleancă.
.
* Iohannis a cerut transformarea Parlamentului bicameral în Parlament unicameral, dar, în ritmul în care se fac arestări, cred că în scurt timp vom avea un Parlament semicameral.
.
* – Iubito, cum au reacționat părinții tăi când le-ai spus că vrem să ne căsătorim?
– Este o situație destul de neclară.
– Adică?
– Tata nu a zis nimic încă, iar mama așteaptă să spună ce crede el, pentru a-l contrazice.
.
* Două prietene:
– Ce lanț de aur cu verigi superbe! De unde îl ai?
– Am pus laolaltă inelele de logodnă primite.
.
* Cum îți dai seama de un bărbat dacă este beat?
– Strigă în gura mare că nu îi e frică de nevastă și de soacră.
.
* – Am o prietenă care a început să facă haltere, ca să întinerească.
– Și acum pare mai tânără?
– Într-adevăr, acum nu mai arată ca o femeie de 40, ci ca un bărbat de 38!
.
* Zicală românească: „Câinele care latră, nu mușcă”.
Zicală chinezească: „Câinele care latră, nu e suficient de bine prăjit”.
.
* Ce ia un moldovean când îl doare capul?
– Alcoolcamin…
.
* Reporterul către Cristi Tănase:
– Cristi, ce erai astăzi dacă nu jucai fotbal?
Cristi Tănase: – Virgin.
.
* La școală, învățătoarea le dă temă de casă elevilor să facă o frază cu cuvântul „evident”. A doua zi, fiecare copil citește ce-a scris:
– Aseară, eu cu mama și cu tata am mâncat la restaurant. Evident, mama nu a mai gătit și acasă, zice unul.
– Ieri am fost la Paul acasă. Evident, ne-am jucat, zice altul.
– Ieri seară, zice Bulișor, am văzut-o pe bunica cu ziarul New York Times în mână. Evident, mergea la toaletă, că ea nu știe să citească în engleză

Duet întrerupt

Posted on by racoltapetru6

De la Ploiești, am rămas doar noi doi în compartiment. Stăteam față în față lângă geamul întredeschis și priveam pierduți la imaginile care se derulau cu repeziciune. Din când în când și parcă la comandă, privirile ni se întâlneau pentru o secundă, iar atunci ne scuzam printr-un surâs sfios. O mai sondasem eu când eram înconjurați de călători gălăgioși, dar acum eram atât de aproape și atât de singuri, încât fiecare imagine purta o amprentă puternică, copleșitoare. Avea ochii mari și adânci, iar chipul îi era luminos ca un astru blând. Părul îi cădea liber pe ambii umeri, gingași și bucuroși să-i fie sprijin, iar mâinile mici și gingașe fremătau pe masa pliantă care ne despărțea.

Cuvintele s-au insinuat cu timiditate, la început banale și fără miez, dar apoi tot mai concrete și esențiale. O chema Natalia și provenea din mijlocul Moldovei, iar asta explica frumusețea-i nativă. Venea pentru prima dată în Capitală, ca profesoară de muzică, și îmi arătă vioara care era așezată printre bagaje. I-am spus că la mine era tocmai pe dos, fiind în ultimul an de școală. Iar la vioară nu mă pricepeam deloc, deși mi-ar fi plăcut să mă înscriu în clasa ei. A zâmbit cu tot chipul, dezvăluindu-mi alte laturi ale frumuseții sale și dându-mi curaj în a le explora.

Trenul gonea prea repede și se apropia tot mai mult de Gara de Nord. Iar eu simțeam că mai avem atâtea să ne spunem, că ne-am întâlnit cu un scop anume, dar eram în criză de timp și gândurile nu mai prindeau contur. Cea mai importantă întrebare nu voia să se lase rostită, ca o notă dintr-o compoziție muzicală ce nu iese și riscă să strice toată melodia. Garnitura a intrat pe peron și s-a oprit ca o sentință. Ne-am ridicat timizi în picioare, ea sortându-și geamantanele, iar eu privind-o tâmp, fără grai. Se vedea clar că zăbovește înadins și aștepta să-i spun ceva important, însă gura parcă-mi era plumbuită. Când a ieșit pe ușa compartimentului, nu am reușit decât să-i zâmbesc amar. La fel de amar ca surâsul ei de despărțire.
.
Mi-am revenit doar după ce a dispărut în mulțime, și nu mi-am iertat-o, pedepsindu-mă, pedepsindu-mă gălăgios prin invective dure, în timp ce lumea se uita la mine ca la un descreierat. Cum de nu am reușit să-i dau întâlnire acelei ființe minunate, cu care m-am înțeles atât de bine și care sunt sigur că nu m-ar fi refuzat?! Oare mi-am făcut iluzia că o voi întâni întâmplător prin Bucureștiul atât de mare?
.
Au trecut câteva luni, în care întorceam capul după orice siluetă care-i semăna. De fiecare dată oftam dezamăgit când mă convingeam că nu e ea. Și apoi am văzut-o într-un tramvai ticsit de lume. Era chiar în ultimul vagon, iar eu o priveam fascinat din stație cum se îndepărta. Ne-am făcut reciproc cu mâna și ne-am zâmbit încă o dată. Era ca o notă finală a unui duet care n-a mai avut ocazia să se exprime. Și ce bine ne-am simțit în acele momente de intimitate, în care doar trenul ne acompania!