BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
Un fan oltean, un fan dinamovist și unul stelist, fiind într-o țară musulmană, sunt prinși bând o sticlă de Jack Daniels, sunt arestați și aruncați în închisoare până la stabilirea pedepsei. În fine, vine ziua judecății, sunt aduși în fața molahului care le arată bunăvoință, condamnându-i la doar 30 de lovituri de bici, după care vor fi liberi să plece. Ba mai mult, spre norocul lor, în ziua respectivă era o mare sărbătoare musulmană, așa că molahul îi dă fiecăruia voie să ceară ceva înainte de a fi biciuiți.
Primul care urmează a fi biciuit este olteanul, care după ce se gândește puțin zice:
– Legați-mi o pernă în spate.
I se leagă perna, dar nu rezistă decât la primele 10 lovituri, după care se rupe, așa că tot trebuie să sufere celelalte 20 de lovituri înainte de a fi dus pe brațe suferind și plângând.
Următorul este dinamovistul, care zice:
– Legați-mi 2 perne în spate.
Dar nici măcar cele două perne nu pot rezista decât la 15 lovituri, trebuind să sufere ca și olteanul pe celelalte. Ultimul care trebuia biciuit era fanul stelist, dar înainte de a-și spune dorința, molahul îi zice:
– Ești fanul celei mai faimoase echipe din țara ta, cu cei mai loiali și pasionali suporteri, așa că poți avea două dorințe!
Auzind asta, stelistul spune:
– Mulțumesc pentru bunătatea pe care mi-o arătați și drept recunoștință vreau 100 de lovituri de bici, în loc de cele 30.
– Nu numai că ești un om de onoare, ești și foarte curajos, îi spune molahul, privindu-l cu respect. Dacă 100 de lovituri sunt ceea ce dorești, atunci 100 de lovituri vor fi. Acum ai dreptul la cea de-a doua dorință, deci care este?
– Vă rog legați-l pe dinamovist în spatele meu!
.
* Un țăran, într-o căruță plină ochi, cu un singur măgar amărât, care nu se urnea din loc, striga frenetic:
– Dii, Murgule! Dii, Surule! Dii, Florica! Dii, Maricica!
Un bărbat se uită la el și îl întreabă dacă a uitat cum se numește măgarul. Țăranul răspunde:
– Evident că știu cum îl cheamă, dar vreau să-i dau impresia că lucrează în echipă.
.
* Unei tipe îi plăcea la nebunie fasolea, dar din nefericire îi provoca reacții jenante. Când s-a căsătorit a hotărât să renunțe la fasole de dragul iubitului. La un an după nuntă, venind spre casă pentru a sărbători, i se strică mașina. Locuind la țară și neavând alt mijloc de transport, sună acasă să anunțe că întârzie și porni agale pe jos. Trecând pe lângă un local își dă seama că îi este foame și intră dă ia o gustare… mai ales că a simțit o puternică aromă de fasole la care cu greu ar fi putut rezista cineva.
Se gândi că oricum mai avea mulți kilometri până acasă și se va elibera de gaze până ajunge. Înainte de a-și da seama, mănâncă 3 porții de fasole. Tot drumul fu însoțit de pârțâieli, așa că atunci când ajunse era sigură că se poate abține. Soțul îi ieși în întâmpinare, extrem de entuziasmat:
– Iubito, am o surpriză pentru cina din seara asta.
Apoi o legă la ochi și o conduse la masă; vru să o dezlege, dar sună telefonul, așa că o rugă să promită că nu deschide ochii până nu vine el. Dar fasolea își mai făcea efectul și presiunea devenise de nesuportat… așa că își ridică puțin piciorul și îi dădu drumul cu putere. Nu numai că fu zgomotoasă, dar mirosea ca un camion cu chimicale ce a trecut peste o turmă de sconcși care au mâncat varză stricată. Luă repede un șervețel și împrăștie mirosul. Apoi ridică cealaltă bucă și mai dădu drumul la încă 3… asta i-a adus aminte de ouăle clocite pe care le găsise ieri în hambar.
Auzind vocea soțului încă la telefon, continua să elimine gazele, scoțând cele mai năstrușnice zgomote. Cuvintele soțului de „la revedere” puseră capăt libertății de a trage vânturi, mai flutură de câteva ori șervetul de masă pentru a împrăștia mirosul, zâmbi, era inocența întruchipată când te uitai la ea. Soțul îi ceru scuze pentru întrerupere, o întrebă dacă a tras cu ochiul, dar ea îl asigură că nu. Bucuros că nu i-a fost stricată surpriza, o dezlegă la ochi pentru a-i vedea pe cei 12 invitați la cină, care veniseră să îi ureze „Aniversare fericită”.