Istoria sarmalelor

Specialiștii americani au decis că sarmalele sunt produse tradiționale românești, prezentându-le într-un documentar preluat de către CNN, printre 12 feluri tradiționale  de Sărbători din întreaga lume.

sarmale de post

Paternitatea sarmalelor este disputată de câteva țări precum: Ungaria, Turcia, Polonia, Croația, Bosnia, România. Mai mult, în interiorul României, sașii și maghiarii spun că au făcut sarmale înainte de români. Dar americanii au decis că sarmalele sunt produse tradiționale românești. Le-au inclus pe o listă restrânsă a „celor mai tradiționale mâncăruri de Sărbători”, într-un documentar prezentat de portalul „Travel and leisure”, care oferă informații de călătorie și de petrecere a timpului liber pretutindeni pe glob (preluat de CNN). Sarmalele românești au fost prezentate alături de alte 12 feluri tradiționale de Sărbători din întreaga lume.

Încă din Epoca de Piatră

Oamenii din epoca de piatră au inventat, odată cu oala de lut, și o serie de alte modalități de preparare a mâncărurilor, inclusiv a cărnii. Deci inventarea oalei în care se fierbea carnea a fost primul pas către diversificarea felurilor de mâncare. Așa cum arată unele picturi rupestre foarte vechi, oamenii își înveleau bucățile de carne în diferite frunze comestibile. Astfel, se poate spune că primele sarmale ar fi fost inventate de oamenii primitivi. Cum arătau acele sarmale, ce fel de carne se punea în ele, nu avem de unde să știm pentru că nu există astfel de date. Dar istoria sarmalei este extrem de veche, existând dovezi că în mod sigur oamenii din perioada Epocii de Gheață cunoșteau tehnica înfășurării cărnii mărunțite în frunze. Aceasta înseamnă că sarmaua există de cel puțin 15.000 de ani.

Cum s-a păstrat acest obicei culinar

Așa cum arată mai multe studii, nici nu era nevoie de o transmitere a tradiției învelirii cărnii tocate în frunze, deoarece oamenii au reinventat sarmaua și în culturi izolate din diferite triburi din Jungla Amazonului și Papua Noua Guinee. În triburi formate din copii alungați din unele triburi amazoniene, care nu știau cum se prepară mâncarea, s-a dovedit că aceștia au reinventat-o. Din acest motiv, ipoteza conform căreia indienii ar fi preluat o tradiție foarte veche a gătitului sarmalelor nu are susținere reală. Dimpotrivă, s-a dovedit că, în India veche, cu 2.000 de ani înainte de Hristos, sarmalele au apărut chiar în triburi foarte izolate din junglă. De la aceste triburi se zice că ar fi preluat persanii sarmaua, care ar fi ajuns mai târziu în Europa prin Orientul apropiat.

Originea sarmalelor – motiv de dispută în Europa

Atât grecii, cât și albanezii, bulgarii și, nu în ultimul rând, croații și turcii cred că ei sunt inventatorii sarmalei. Denumirea de sarma, comună pentru români și croați, este asemănătoare cu „sarmi” în bulgară și „sarmalaki” în greacă. Aceasta nu spune însă nimic despre identitatea celor care au preluat primii acest deliciu culinar sau dacă au fost reinventate în zona balcanică de un popor anume. Mai mult de atât, sarmalele croate diferă de cele bulgărești aproape la fel cum diferă sarmalele oltenești de cele moldovenești. Mulți cercetători nu exclud deloc ipoteza conform căreia sarmalele balcanice din sud ar avea o altă origine decât cele românești, care ar fi reinventate pe teritoriul țării noastre. În sprijinul acestei ipoteze vine și faptul că românii stau cel mai bine la capitolul creativitate din tot sud-estul Europei. Alegerea sarmalei ca mâncare națională poate fi astfel o idee justă, deși avem de-a face cu un preparat culinar prezent și la vecinii noștri din Balcani.

SARMALE BULGĂREȘTI

Bulgarii au și ei sarmalele lor, pe care le prepară nu doar cu carne de porc, de vită sau amestec, ci și cu carne de miel, capră, cu amestecuri de cârnați, cu carne de rață sau de gâscă. Acestea se condimentează cu sare, piper și plante aromatice, apoi se rulează în foi de varză (dulce sau murată), sfeclă, ștevie sau frunză de viță-de-vie.

SARMALE GRECEȘTI

Se prepară sarmale obișnuite cu carne și orez, în foi de viță, și se pun în straturi, așezând între ele orez amestecat cu unt și parmezan. Se toarnă deasupra iaurt și se presară bucățele de unt și roșii tăiate cubulețe și se coc în cuptor. Se servesc calde cu sos avgolemono (un sos de ou cu zeamă de lămâie).

SARMALE TURCEȘTI

Se prepară ca și cele românești, dar numai din carne de miel sau berbec, iar în compoziție se adaugă stafide.

Sursa: Revista Felicia