Când i-am dăruit lui Adi un set de ștampile personalizate, cumnată-mea și ceilalți vizitatori m-au privit ca pe un ciudat. Nepotul meu de 9 ani avusese un grav accident pe terenul de fotbal, unde o poartă de metal neasigurată s-a răsturnat peste el, provocându-i un traumatism sever la coloana vertebrală. De câteva zile era internat în spital, iar medicul era pesimist în ceea ce privește recuperarea lui. Nu putea să meargă și, din această cauză, căzuse într-o depresie adâncă. Băiatul, care până acuma era prea activ, alergând mereu după minge și visând să ajungă mare fotbalist, precum Mutu sau Gică Hagi, își vedea visul năruit și refuza orice dialog cu cei din jurul lui, dar și mâncarea. Nici măcar tableta electronică de alături nu-i mai trezea interesul.
Stând la biroul meu și jucându-mă involuntar cu ștampila pe care o foloseam deseori, mi-a venit, instantaneu, o idee și astfel că am comandat mai multe bucăți de Printer G7, de la Colop. Poate că era o idee trăsnită, dar merita să încerc, căci țineam foarte mult la Adi, iar el știa asta. Stătea cu ochii ațintiți în tavanul imaculat al salonului și nici nu cred că a observat când m-am așezat lângă el. Am scos cu gesturi largi prima ștampilă și o foaie de hârtie. Pe ștampilă era poza lui Mihai Neșu, un fotbalist de care auzise și el, și care a fost mult timp imobilizat la pat, tot din cauza unui accident pe teren. Am început să-i vorbesc despre el, despre voință și reușite, și simțeam că i-am captat interesul. Apoi i-am arătat poza de pe Printer și am început să aplic ștampile cu tuș negru. După fiecare aplicare se vedea îndemnul: TU POȚI!
Era ceva nou pentru Adi și i se părea interesant. A început să se uite cum mă jucam eu și, în cele din urmă, a întins mâna după ștampilă. M-am bucurat foarte mult să-i ofer tableta, ca suport, și câteva foi A4. Întâi a cercetat poza de pe printer, după care a început să ștampileze cu sârguință. Când se umplea o pagină, o punea cu grijă deoparte și lua alta. După un timp, am scos o altă ștampilă și i-am oferit-o. Poza de pe ea era cu Gică Hagi și mesajul: TU POȚI SĂ TE RIDICI! A zâmbit și inima mea s-a umplut de fericire. A mai umplut câteva pagini, de data asta cu un tuș de culoare albastră, după care chiar s-a ridicat în șezut. Era o victorie a vieții și l-am îmbrățișat. În ziua aceea a acceptat să mănânce, dar a continuat să se distreze cu ștampilele. A urmat cea cu poza lui Mutu, cu tuș de culoare roșie, și mesajul TU POȚI SĂ MERGI! Terapia cu medicul ortoped putea să înceapă.
Adișor nu merge încă normal, dar luptă în fiecare zi să-și revină. Pe pereții din camera lui sunt lipite foile ștampilate, cu mesajele care-l mobilizează. Îl vizitez aproape zilnic și îl felicit de fiecare dată, iar el îmi mulțumește mereu pentru că l-am trezit la viață. De fapt, ne-am ajutat reciproc, fiindcă și eu mi-am personalizat Printerul G7 de la Colop cu poza lui. De câte ori pun o ștampilă, îmi amintesc de nepotul meu și de puterea pe care i-a dat-o acest mic obiect, adesea nebăgat în seamă. Și astfel, ziua de lucru trece mai ușor și mai plăcut.
Acest articol participă la competiția SuperBlog 2014
racoltapetru6 
Necunoscut de simple sunt caile .. Doar sa credem cu desavarsire . Recuperare rapida din inima ii doresc acestui sufletel .
Cuvintele tale sunt bine alese și aidoma cu credința mea! Mulțumesc mult pentru comentariu și îți doresc o zi binecuvântată!
Insanatosire grabnica! Un gest frumos! Cu siguranta baiatul isi va reveni, avand alaturi oameni care il iubesc 🙂
O zi frumoasa!
Sigur își va reveni! Chiar dacă nu va putea să joace fotbal de performanță. Sunt și alte ocupații frumoase în viață.
Să-ți fie ziua minunată, Ileana! 🙂
Frumoasă poveste, Petru. 🙂
Mă bucură mult părerea ta! 🙂
Frumoasa poveste. Mult succes la concurs. Sper sa fie apreciata pentru ca este emotionanta.
Mulțumesc intens pentru vizită și comentariu, dragă Ionica! Și eu sper să fie precum zici tu! 🙂
Ce frumoooos! O idee grozava. Sa ai o seara frumoasa!
Mulțumesc din suflet, Costin! Să ai o zi desăvârșită!
O poveste emotionanta si ingenioasa. O seara minunata!
Toată recunoștința mea pentru aprecieri, Marius! O zi binecuvântată îți doresc!
Frumoasa poveste si o ideie de apreciat! Mult succes Petru.
Mă bucură mult părerea ta și-ți mulțumesc efervescent, Melania! 🙂
Pentru un sufletel suferind nimic nu este in zadar. Ma bucur ca ajutorul tau i-a dat curaj pentru viata. Succes Petru pentru ca esti tare talentat la a povesti.
Inspirația și ștampilele de la Colop au avut rolul principal în această terapie. Mulțumesc foarte mult pentru aprecieri, Dana! 🙂
Mi-au dat lacrimile la citirea povestii tale. Suferinta copiilor si a bartanilor ma emotioneaza de fiecare data. Frumos din parte ta ca ai facut tot ce ai putut pentru Adi. Felicitari!
Lacrimile tale m-au atins benefic și pe mine, drept pentru care-ți sunt recunoscător, Alina! Să ai o zi binecuvântată! 🙂
Frumoasa poveste si foarte bine scrisa. Felicitari!
Mulțumesc apăsat și îndatorat, Anca! 🙂
O pveste emotionanta dar cu un final fericit. Felicitari si pentru gestul tau uman dar si pentru frumosul articol.
Mă bucur și eu că finalul e fericit, altfel nici nu mi-ar fi plăcut să povestesc. Recunoștință deplină pentru frumoasele tale aprecieri, Corina! 🙂
O poveste foarte sensibila ne-ai prezentat Petru. Un copil trebuie ajutat indiferent de cine, dar nu trebuie lasat sa sufere. Iti multumesc pentru frumoasa poveste. Felicitari pentru tema aleasa.
Săru-mâna și bine ai venit pe acest blog, Aurelia! Mulțumesc, totodată, pentru cuvintele tale minunate! 🙂
Nu stiam ca o banala stampila poate sa faca asemenea minuni. Doar tu puteai sa nascocesti o poveste atat de sensibila. Te stiu un bun povestitor si de aceea aveam certitudinea ca vei scrie ceva frumos. Sincer, aceasta poveste m-a induiosat asa cum sper, din tot sufletul, sa-i sensibilizeze si pe jurati. Felicitari, iniderent de ce vor spune altii! Sa ai o seara minunata!
Cred că am avut noroc cu o muză foarte darnică, care m-a inspirat și a fost alături de mine! 😉 Restul a fost o rutină plăcută. Îți mulțumesc intens pentru cuvintele frumoase, dragă Crina. O dimineață plăcută și o zi pe măsură îți doresc, din toată inima! 🙂
Povestea asta inmoaie orice inima, chiar si pe cea de piatra, zau, Petru! Esti senzational! Sunt fericita ca am crezut in tine de la inceput, stii asta, dar as vrea sa-ti spun ca mi-ai intrecut asteptarile! Felicitari si bafta multa!
Cred că tocmai încrederea ta și a celorlalți prieteni fideli de pe blog mă face să fiu mai competitiv și să caut niște povestiri deosebite. Mulțumesc mult pentru aprecieri și urări, draga mea prietenă! 🙂
Câte minuni face Iubirea….
Iubirea și credința sunt esențiale în viață.
Si in povestea asta minunata ai reusit sa ne incanti cu talentul tau de povestitor de neintrecut. Ganduriile si sentimentele de a ajuta un copil bolnavi au fost atat de puternice incat ai reusit sa convingi sa pretuieaca viata si bucuria de a trai!O seara minunata iti doresc!
Sunt fericit că te-am încântat și pe deplin recunoscător pentru complimentele tale! Sper să ai parte de o zi fermecătoare, dragă Gabi! 🙂
Succes in competitie, Petru ! 🙂
Povestea care precede altor POVESTI, ar trebui trimisa la TIPAR
s-o citeasca si lumea ” nevirtuala ” !!! 🙂 🙂 🙂
Ferice de tine ca te-ai ” debarasat ” de parsivenia politicii dambovitene basisto-pemepisto-penelista si ticluiesti POVESTI asa frumoase ! 🙂
Eu am ajuns acum pe la Monica Macovei……
O zi ferice dar musai fara ploaie ! 🙂
Aliosa.
Aprecierile și urările tale sunt neprețuite, dragul meu prieten, deci îți mulțumesc cu ardoare! Îmi place și expresia de debarasare, deși nu-i văd substanța, din moment ce n-am fost atașat unui partid sau unui anumit politician. Prefer să stau mai deoparte, ca să pot vedea pădurea întreagă! 😉
Te salut cu cele mai bune gânduri, Alioșa! 🙂
Este impresionantă şi frumoasă totodată povestea ta, Petru. Tâlcul poveşti este dumnezeiesc şi demn de luat aminte. Mulţumesc.
Ai o seară liniştită, Petru şi numai bucurii! 🙂
Eu sunt cel care trebuie să-ți mulțumesc mai mult, pentru caracterizarea pe care ai făcut-o și care m-a măgulit profund!
O zi desăvârșită îți doresc, Ștefania! 🙂