De la comedie la tragedie, nu-i decât un pas. La fel și de la iubire la ură. Depinde de întorsătura pe care o ia situația.
O după-amiază memorabil de drăguță îți doresc, Alex! 🙂
Bine mai zici, Petru. Din nefericire pentru noi, cu fiecare zi care trece, parcă zâmbetul ne piere, când vedem şi simţim până în măduva oaselor ce se întâmplă în ţara noastră.
O seară liniştită îţi doresc, Petru. 🙂
Eu mă străduiesc în fiecare duminică să ridic moralul cititorilor cu câteva bancuri inspirate din realitate. De parcă ar fi și altele! 🙂
Să fii iubită și mereu veselă, Ștefania! 🙂
Râdem/zâmbim ca să nu plângem și să nu ne luăm câmpii. Dar așa parcă în această stare de inconștiență sau aparentă indiferență suntem niște oameni puternici!
Dacă măcar ni se pare că suntem puternici și tot e un pas înainte. E rău atunci când credem că nu putem schimba nimic, că totul e dinainte stabilit. Resemnarea e jalnică, ce să mai zic de haz?!
Din ceea ce pot simți eu…experiența de viață nu mi-e deloc vastă, ne-am cam obișnuit să îndurăm. Dar merg pe premisa că o să izbucnim. Și un om care îndură multe și ajunge să izbucnească își schimbă radical lumea în care trăiește!
Izbucnirile noastre sunt tot atât de rare și imprevizibile precum cutremurele de peste 7 grade din Vrancea. Pușchea pe limbă!
Cred ca trebuie sa avem rabdare ca apare odata soarele si pe ulita noastra! O seara cat mai placuta iti doresc!
Zâmbetul, mata vezi bine,
Ne este un dar ceresc.
Nu e dat pentru oricine,
Nu acelor ce muncesc!
Însă, tot la noi se spune
Că facem haz de necaz,
Iar necazul de sus vine:
De la cei ce n-au obraz.
Facem haz, dar cei de sus
Se hlizesc și ei la noi,
Findcă de nas ei ne-au dus
Și ne-au lăsat în nevoi!
Oricum, plânsu’ nu ne-ajută
Și nici un român nu uită
Că, la urmă cine râde,
Viața parcă îi surâde.
Aşa este, din păcate… Mai facem noi haz de necaz, dar treaba este de-a dreptul… tragică!
O zi frumoasă, dragă Petru! 🙂
De la comedie la tragedie, nu-i decât un pas. La fel și de la iubire la ură. Depinde de întorsătura pe care o ia situația.
O după-amiază memorabil de drăguță îți doresc, Alex! 🙂
Bine mai zici, Petru. Din nefericire pentru noi, cu fiecare zi care trece, parcă zâmbetul ne piere, când vedem şi simţim până în măduva oaselor ce se întâmplă în ţara noastră.
O seară liniştită îţi doresc, Petru. 🙂
Eu mă străduiesc în fiecare duminică să ridic moralul cititorilor cu câteva bancuri inspirate din realitate. De parcă ar fi și altele! 🙂
Să fii iubită și mereu veselă, Ștefania! 🙂
Râdem/zâmbim ca să nu plângem și să nu ne luăm câmpii. Dar așa parcă în această stare de inconștiență sau aparentă indiferență suntem niște oameni puternici!
Dacă măcar ni se pare că suntem puternici și tot e un pas înainte. E rău atunci când credem că nu putem schimba nimic, că totul e dinainte stabilit. Resemnarea e jalnică, ce să mai zic de haz?!
Din ceea ce pot simți eu…experiența de viață nu mi-e deloc vastă, ne-am cam obișnuit să îndurăm. Dar merg pe premisa că o să izbucnim. Și un om care îndură multe și ajunge să izbucnească își schimbă radical lumea în care trăiește!
Izbucnirile noastre sunt tot atât de rare și imprevizibile precum cutremurele de peste 7 grade din Vrancea. Pușchea pe limbă!
Cred ca trebuie sa avem rabdare ca apare odata soarele si pe ulita noastra! O seara cat mai placuta iti doresc!
Aici a apărut deja soarele și teamă mi-e că mă va coace, ca ieri! 😉 O zi plăcută să ai, draga mea prietenă! 🙂
La noi Ponta se vrea tare
Peste viața ce-o trăim.
O să vadă fiecare,
De-l votăm, de mai zâmbim…
Cu vrăjeli și cu minciuni,
Multe voturi poți s-aduni,
Că românul e naiv,
Nu de-acuma, ci nativ.