Efectele traumelor se transmit de-a lungul generațiilor

Copiii și nepoții unor oameni care au suferit evenimente traumatizante au un risc mai mare de a suferi probleme mentale, precum depresie ori schizofrenie, iar oamenii de știință nu au reușit să explice pe deplin acest fenomen. Un studiu recent pe animale de laborator sugerează că efectele traumei se pot transmite de la părinți la urmași prin faptul că trauma modifică expresia unor gene în spermatozoizi, iar această modificare este transmisă la urmași.

Descendenții unor șoareci traumatizați și deveniți, din această cauză, depresivi, prezintă și ei comportamente depresive asemănătoare cu cele ale părinților, iar aceste modificări psihice și comportamentale sunt transmise de la tați la urmași prin intermediul spermatozoizilor, arată studiul, publicat în Nature Neuroscience.

Se observase de mult timp că oamenii care au suferit din copilărie traume, precum abuzuri sau război, prezintă adesea diferite dezechilibre hormonale, produse, cred oamenii de știință, de modificarea expresiei unor gene, a modului în care funcționează acestea în reglarea proceselor biologice.

Dacă aceste modificări pot fi transmise generațiilor următoare, era o chestiune controversată, deoarece nu era vorba de anumite gene asociate în mod specific cu trauma și tulburările psihice aferente (nu sunt cunoscute gene specifice asociate cu depresia, de pildă), ci de expresia unor gene, de modul în care funcționează unele gene prezente în mod obișnuit în orice organism uman.

Factorii externi ce modifică genele ar putea explica de ce anumite tulburări psihice sunt mai frecvent întâlnite în unele familii: ele pot fi moștenite, de-a lungul mai multor generații, de la descendenți care au suferit în viață traume ce au modificat expresia unor gene.

Autorii studiului au supus pui de șoareci masculi și pe mamele lor unor perioade prelungite de stres intens, luându-i pe pui de la mamele lor, pentru mai multe ore, fără un orar prestabilit. Șoarecii masculi traumatizați au prezentat comportamente modificate, inclusiv reducerea fricii de spații deschise și de lumina puternică, precum și simptome de depresie.

Aceste schimbări, cred cercetătorii, ar fi urmarea unor modificări în așa-numitul micro-ARN non-codant fragmente de acid nucleic care nu codifică sinteza de proteine – din sângele și creierul șoarecilor. În împrejurări normale, micro-ARN reglează expresia genelor. Dar trauma la care au fost supuși acești șoareci determină o supra-expresie a microArn în creier și o reducere a sintezei anumitor proteine, iar acest fenomen duce la modificarea comportamentului animalelor.

După ce șoarecii masculi traumatizați au avut și ei urmași, cercetătorii au monitorizat și comportamentul acestora din urmă. Au constatat că puii manifestau și ei aceleași simptome ale traumei ca și tații lor, deși ei nu fuseseră supuși unor experiențe traumatizante. Simptomele au apărut ulterior și la a treia generație de șoareci.

Oamenii de știință au constatat că, la șoarecii traumatizați, secvențele de microARN apăreau în număr neobișnuit de mare în spermatozoizi, nu numai în creier, și acest lucru ar putea explica de ce aceste efecte ale traumei sunt transmise la urmași. Dar aceste modificări nu apar și la a doua generație, deci mecanismul transmiterii la generația a treia este enigmatic. Nu se știe încă în ce mod se ajunge de la modificarea secvențelor de microARN din creier la modificarea microARN din spermatozoizi.

Ca ipoteze, ar fi posibil să fie implicate în apariția acestor efecte multiple fie un hormon de stres, fie o neuropeptidă, fie molecule numite citokine, dar nu se știe cu precizie, iar descifrarea acestui mister va necesita cercetări ample. Comunitatea medicală începe abia acum să devină conștientă de aceste efecte transgeneraționale, iar acest studiu ar putea contribui la schimbarea opticii privind tratamentul traumelor: tratarea primei generații afectate nu este suficientă pentru a asigura și sănătatea optimă a generațiilor următoare.

Sursa: The Verge

Uluitoare descoperire despre tabloul Mona Lisa

Istoricul de artă, Gianfranco Salvatori, susține că poate dovedi fără urmă de îndoială că adevăratul autor al celebrului tablou „Mona Lisa” este Michelangelo. El argumentează în recenta carte publicată, „Leonardo, no: Michelangelo, si!”, că da Vinci și Michelangelo sunt autorii unei fraude ce are să dea peste cap lumea artei.

Dovada afirmației lui Salvatori a fost la îndemâna tuturor, în Biblioteca Națională a Franței, sub forma unei confesiuni scrise de mână, ascunsă între volume. Autorul, da Vinci însuși, povestește cum aflat în Florența, într-un bar, își pierdea timpul liber jucând cărți cu… Ghici cine?: Michelangelo. De precizat este și faptul că amândoi băuseră mai multe pahare decât trebuia. La un moment dat, cei doi au pus pariu că învingătorul îi va da o sarcină de îndeplinit celuilalt. Câștigând, lui da Vinci i-a venit magnifica idee de a dori ca Michelangelo să picteze un  tablou. Nimic ciudat, până la ultimul detaliu: pictura va purta numele lui da Vinci. Zis și făcut. Da Vinci l-a învățat timp de o lună tehnica lui de sfumato, pentru ca falsul să fie perfect. Totul a culminat cu portretul asistentului lui da Vinci, Gian Giacomo Caproti, cunoscut ca și Salai, deghizat în haine de femeie.

După această întâmplare, fiecare s-a dus pe drumul său: Michelangelo la Roma pentru a sculpta mormântul papei Iulius al II-lea, iar da Vinci la Milano. După o perioadă, celui din urmă i-au fost solicitate serviciile la curtea regelui Francisc I. Pe durata șederii sale în Franța, da Vinci a scris întreaga poveste într-un carnețel, pe care avea să îl publice, recunoscându-i meritele și admirându-i talentul prietenului său, Michelangelo. Dar, când regele i-a spus că „Mona Lisa” este cea mai frumoasă pictură pe care a văzut-o, italianul a devenit așa de gelos pe colegul său de breaslă, încât s-a hotărât să nu mai spună adevărul. Atât da Vinci, cât și Michelangelo au luat cu ei acest secret în mormânt.

În urmă cu doi ani, Salvatori, analizând o fotografie macro a tabloului, a realizat că pe gene, ascunse în strălucirea vopselei, erau vizibile literele MBDRMF, care sunt inițialele propoziției: „Michelangelo Buonarroti Di Roma Me Fecit (Michelangelo Buonaroti, la Roma, m-a creat). Descoperirea i-a fost întărită de către jurnalul găsit în biblioteca franceză.

Sursa: thearttribune.com/historia.ro

Bărbații nu mai sunt cum erau odată: ce eveniment din important din istoria omenirii i-a făcut mai firavi?

Acum 7.000 de ani, în Europa Centrală, trecerea la agricultură sistematică și inventarea plugului au modificat scheletul bărbaților: dacă înainte de această tranziție, oasele picioarelor erau foarte puternice, similare cu cele ale atleților de azi, după trecerea la agricultură, când viața a devenit mai ușoară, aceleași oase au devenit mai asemănătoare cu cele ale persoanelor cu vieți sedentare de azi.

Un studiu realizat la Universitatea Cambridge a arătat că, în urmă cu cca. 7.300 de ani, bărbații din populațiile ce trăiau de-a lungul Dunării, în regiunea ocupată azi de Germania, Ungaria, Republica Cehă și Serbia, aveau femure și tibii mai solide, asemănătoare cu cele ale alergătorilor de cursă lungă; în schimb, 3.000 de ani mai târziu, bărbații aveau picioare mai puțin puternice: aceleași oase deveniseră mai puțin robuste, mai asemănătoare cu cele ale persoanelor sedentare de azi.

Cercetătorii explică schimbarea prin faptul că, pe măsură ce oamenii au început să practice agricultura, renunțând la viața de vânători-culegători, oasele au devenit mai puțin zdravene, deoarece progresul tehnologiilor și specializarea oamenilor în diferite meserii a făcut ca aceștia să parcurgă distanțe tot mai mici pe jos și să care poveri mai puțin grele.

Cercetătorii au descoperit aceste modificări scanând în 3-D oase ale piciorului (femure și tibii) provenite de la schelete găsite în morminte; cel mai vechi dintre schelete datează din jurul anului 5.300 î.e.n., iar cel mai recent – din 850 e.n.

Bărbații au fost afectați în mai mare măsură decât femeile, la ei micșorarea forței piciorului (ilustrată prin modificările vizibile la nivelul oaselor) fiind mult mai evidentă.

Sursa: Mail Online