Alimente poluate legal

Posted on by racoltapetru6

Există o poluare legalizată a alimentelor

În ultima vreme, tot mai multe clinici și laboratoare de cercetare fundamentală din țările civilizate comunică aproape zilnic pe internet efectele nefaste ale poluării alimentare. Datoria medicilor este aceea de a explica oamenilor că este mai bine să consume o hrană naturală decât o hrană tratată chimic, cu E-uri. Cei care produc alimente cu E-uri (substanțe care se folosesc la prepararea produselor în scopul ameliorării calității acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare) au un interes pur comercial.

Produse de pe raft

În ultimii ani, mai multe școli de medicină și agenții de protecție a consumatorului au demonstrat că E-urile sunt nocive, chiar cancerigene, cu toate că sunt permise de lege. Cu alte cuvinte, există o poluare legalizată a alimentelor. În istoria speciei umane, mecanismele fiziologice sunt antrenate să recunoască și să metabolizeze tot ce este aliment natural. De aceea, impactul cu E-urile este enorm, pentru că organismul uman nu le recunoaște ca hrană, nu le acceptă și se revoltă, în felul acesta apărând bolile.

Autorii americani consideră aspartamul una din cele mai periculoase substanțe de pe piața alimentară, notat cu E 951. Cu toate acestea, îl găsim în foarte multe produse dulci: prăjituri, gumă de mestecat, napolitane, creme. Au fost raportate 90 de simptome ca urmare a folosirii acestei substanțe, printre care cefaleele (durere de cap), spasme cerebrale, îngrășare, tulburări de vedere, scăderea auzului, tulburări de memorie, oboseală, palpitații. De asemenea, aspartamul are un rol în declanșarea unor tumori cerebrale, a sclerozei multiple, epilepsiei, bolii Alzheimer, malformațiilor și a diabetului.

Există un principiu străvechi în medicina naturistă care spune că nimic nu este mai periculos decât a administra o substanță străină timp îndelungat, în mod repetat. Metabolismul omului este făcut, prin naștere, să recunoască, să accepte și să prelucreze un aliment natural. O substanță străină nu poate fi administrată timp îndelungat fără să provoace anumite efecte secundare.

Iată mai jos doar câteva dintre cele mai periculoase otrăvuri legalizate în țara noastră:

E 555 (silicatul de aluminiu și potasiu) este folosit în sare, lapte praf și făină. Deși se cunoaște că aluminiul este cauza unor probleme placentare în timpul sarcinii și este asociat cu boala Alzheimer, este permis în România.

E 210 (acidul benzoic) se adaugă la băuturi alcoolice, produse de brutărie, brânzeturi, condimente, dulciuri, medicamente. Poate provoca crize de astm, în special la persoane dependente de medicație, și poate reacționa, provocând hiperaciditate la copii. În urma testării pe animale de laborator, a fost asociat cu cancerul.

E 211 (benzolatul de sodiu) este folosit ca antiseptic, conservant alimentar și pentru a masca gustul unor alimente de calitate slabă. Băuturile răcoritoare cu aromă de citrice conțin o cantitate mare de benzolat de sodiu (până la 25 mg/250 ml); se mai adaugă în lapte și produse din carne, produse de brutărie și dulciuri, este de asemenea prezent în multe medicamente; se cunoaște că provoacă urticarie și agravează astmul. Asociația consumatorilor din Piața Comună Europeană îl consideră cancerigen, însă este permis în România.

E 250 (nitriul de sodiu) este utilizat în stabilirea culorii roșiatice a cărnii conservate (fără nitrit, hot dogs și șunca ar arăta gri-cenușiu) și dă o aromă caracteristică. Adăugarea de nitriți în alimente poate duce la formarea de cantități mici de substanțe cu potențial cancerigen, în special în șuncă.

Companiile care procesează carnea adaugă acum, pe lângă nitrit, acid ascorbic sau izoascorbic, pentru a împiedica formarea de nitrozamine. Industria cărnii justifică utilizarea nitriților pentru efectul lor inhibator asupra dezvoltării bacteriilor producătoare de toxină botulinică.

E 132 (indigotina) este un colorant care se adaugă în tablete și capsule, înghețată, dulciuri, produse de patiserie, biscuiți; poate provoca greață, vomă, hipertensiune arterială, urticarie, probleme de respirație și alte reacții alergice. Este permis în România.

E 123 (anaranthul) este obținut din planta cu același nume și este folosit în amestecuri pentru prăjituri, umpluturi cu aromă de fructe, cristale pentru jeleuri. Poate provoca astm, eczemă și hiperaciditate; în teste pe animale a provocat defecte neonatale și moarte fetală.

E 122 (azorubina) este un colorant roșu, obținut din gudron (un produs petrolier), care se adaugă la dulciuri, marțipan, cristale pentru jeleuri, peltea. Poate produce reacții adverse la persoanele astmatice și la cele alergice la aspirină. Este interzis în Japonia, Suedia, SUA, Austria și Norvegia. Este permis în România.

E 155 (brun HT) este utilizat în ciocolată și prăjituri. Poate produce reacții adverse la persoanele alergice la aspirină și la cele astmatice. Se cunoaște, de asemenea, că poate produce sensibilitate dermică. Este interzis în Danemarca, Belgia, Franța, Germania, Elveția, Suedia, Austria, SUA, Norvegia. Este permis în România.

E 952 (ciclamat de sodiu) este un îndulcitor artificial care poate produce migrene și alte reacții adverse; unele testări au arătat că poate fi cancerigen. Este interzis în SUA (din 1970) și Anglia din cauza potențialului cancerigen. Este permis în România.

E 312 (galat de dodecil) se folosește pentru a preveni râncezirea alimentelor grase; poate provoca iritație gastrică sau cutanată. Nu este permis în alimente pentru sugari și copii mici deoarece provoacă tulburări hematologice; este asociat, de asemenea, cu tulburări nervoase. Se folosește în uleiuri, margarină, untură, sosuri de plante. Este permis în România.

E 420 (sorbitol și sirop sorbitol) este un îndulcitor artificial și umectant care se obține din glucoză sau prin sinteză chimică; se folosește în dulciuri, fructe uscate, hrană săracă în calorii, siropuri farmaceutice și este printre primii șapte conservanți utilizați la produsele cosmetice. Nu este permis în hrana pentru sugari și copii mici deoarece poate provoca tulburări gastrice. Este permis în România.

Oficialii noștri ne spun că în felul acesta ne-am aliniat la standardele europene; mult mai normal ar fi să ne aliniem la standardele bunului simț, iar dânșii să-și facă datoria față de acest popor.

Sursa: e-mail

Cât timp dedică românii cititului?

Posted on by racoltapetru6

Românii alocă în medie doar o oră și jumătate pe lună pentru a participa la spectacole de teatru, a merge la cinema și pentru vizite la galeriile de artă, iar cititul, în timpul liber, ocupă doar 13 minute pe zi, însă timpul dedicat lecturii scade odată cu vârsta, potrivit unui studiu INS.

citit

Cu vizitele, aniversările, conversații în familie sau cu prietenii și conversații telefonice, românii consumă în medie 39 de minute zilnic. În schimb, își fac timp doar trei minute pe zi (90 de minute pe lună) pentru divertisment și cultură (spectacole de teatru, cinema, galerii de artă etc.). Același timp, de 3 minute pe zi, potrivit datelor INS, este dedicat zilnic ascultării radioului, iar pentru activități religioase, întruniri politice se alocă un sfert de oră.

Dintre celelalte modalități de petrecere a timpului liber, cititul ocupă, în medie, 13 minute zilnic, durată care scade în funcție de vârstă. Astfel, copiii de 10-14 ani citesc în timpul liber în medie 26 de minute zilnic, tinerii de 15-24 ani 19 minute zilnic, iar persoanele de 25 și peste, în medie, 10-12 minute zilnic. Pentru sport și activități în aer liber, românii dedică în medie 16 minute zilnic, mai mult bărbații (20 de minute), față de femei (12 minute).

Copiii fac sport sau au diverse activități în aer liber timp de 41 de minute pe zi, tinerii de 15-24 ani, 37 minute zilnic, iar persoanele în vârstă de 65 de ani și peste nu petrec în medie pe zi mai mult de 8 minute cu activități sportive sau în aer liber.

În timp ce necăsătoriții petrec timpul în aer liber și cu activități sportive în medie 30 de minute zilnic, persoanele divorțate și cele căsătorite alocă numai 10-11 minute zilnic, iar cele văduve, în medie 6 minute.

Sursa: Mediafax

Zâmbete nevinovate

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* – De ce ai furat mașina asta?
– Mă gândeam că nu are stăpân.
– Cum așa?
– Mașina stătea la poarta cimitirului.
.
* Un bețiv merge la consult la un doctor oftalmolog.
– Domnule doctor, beau ce beau și, după o sticlă de whisky, încep să văd șoricei. Ce trebuie să fac?
– Să lași băutura!
– Și totuși, nu ar fi o soluție mai bună să cumpăr o pisică?
.
* – Ioane, sunt însărcinată! Copilul e al tău!
– Cum așa, Mărie?! Păi noi nici măcar nu am făcut dragoste!
– Știu Ioane! Și eu sunt șocată!
.
* Datorită creșterii salariului minim, vor crește și amenzile de circulație.
Polițiștii ne liniștesc: șpăgile rămân neschimbate!
.
* Un bărbat însurat își vizită iubita într-o zi.
– James, iubitule, îți stă foarte bine cu barbă, dar tare aș vrea să te razi, ca să-ți pot admira frumosul chip în voie…
– Nu pot, draga mea, nevastă-mea adoră barba asta.
– Te rog, te rog, îl imploră ea…
– Ți-am zis că nu pot, soția mea e nebună după barba mea…
Ea îl mai rugă o dată, plânse puțin și el, în final, cedă. În aceeași seară, James se strecură în patul soției, în timp ce ea dormea, și-și lipi fața de fața ei:
– Oh, Michael… nu trebuia să vii în seara asta! Soțul meu trebuie să vină din clipă în clipă…
.
* Bulă beat, noaptea, pe strada Victoriei. Se oprește în fața Guvernului. Vine la el un polițist:
– Circulați, nu aveți voie să staționați.
– De ce, domnule polițist?
– Deoarece este sediul Guvernului.
– Și ce dacă, bă? Eu am bani să cumpăr toți parlamentarii, senatorii și miniștrii.
Apare și nevasta lui Bulă:
– Scuzași-l, domnule polițist, așa face el la beție. Cumpără toate rahaturile.
.
* Doctorul consultă o femeie, după care îi cheamă soțul la discuții:
– Domnule, am o veste bună și una proastă pentru dvs. Voi începe cu cea proastă: nevasta dvs. are sifilis. Vestea bună: nu l-a luat de la dvs.
.
* Era odată un doctor care la orice consultație îți spunea că ai hemoroizi. Într-o zi merge la el un tip ce-și rupsese mâna cu o zi înainte.
– Din cauza hemoroizilor, spuse, ca de obicei, doctorul.
– Cum așa? Doar eram la cules de mere și s-a rupt craca cu mine. Ce treabă au hemoroizii cu asta?
– Păi, dacă te-a mâncat în fund să te urci în copac…
.
* La o clinică de tratament pentru bătrâni, înainte de a se interna, bătrânii trebuiau să treacă pe la un medic, care le dădea sfaturi în funcție de boală și buzunar. Intră primul bătrân.
– Ce pensie ai?
– 3000 de lei.
– De la masă să nu-ți lipsească friptura, sticla de vin și fructele tropicale.
Al doilea bătrân avea o pensie mai modestă, de 1000 de lei.
– De la masă să nu-ți lipsească legumele, îi spune doctorul.
Al treilea bătrân avea o pensie de doar 300 de lei.
– Tataie, aer, cât mai mult aer și plimbări lungi, lungi!
.
* Oră la facultatea de medicină, la cadavre.
PROFU: – Prima calitate a unui viitor medic este că nu trebuie să îi fie greață. Priviți!
Și profu’ băgă un deget în fundul cadavrului, iar apoi îl băgă în gură.
PROFU: – Cine face ca mine?
Vine un student, bagă degetul în fundul cadavrului și apoi îl bagă în gură.
PROFU: – A doua calitate a unui viitor medic trebuie să fie spiritul de observație: eu am băgat un deget în fundul cadavrului, dar altul în gură.
.
* – Doctore, trebuie să mă ajutați, soțul meu e grav bolnav: mă crede câine.
– Și cum se manifestă?
– Îmi cere să-i fiu credincioasă mereu!
.
* Înaintea anesteziei, pacientul îl întreabă pe chirurg:
– Domnule doctor, ce șanse am?
– Execut operația pentru a suta oară.
– Oh, atunci sunt liniștit.
– Normal. Odată și odată trebuie să-mi reușească.

Cura de singurătate

Posted on by racoltapetru6

Într-o postare anterioară vorbeam de rezultatele unor cercetări, care arătau că singurătatea e dăunătoare și scurtează viața celor care, voit sau nu, o adoptă. Sunt sigur că e adevărat, însă nici stresul provocat de o socializare continuă și obositoare nu cred că e binefăcător. Și nu afirm asta doar pentru că de o săptămână am rămas singur cuc într-un apartament de două camere., ci fiindcă orice lucru din viață, care este prea mult, devine dăunător. Chiar dacă-i recomandat de toți specialiștii și susținut de nenumărate sondaje.

Nepoata din Graz, Austria, a suferit o intervenție chirurgicală și soră-mea a trebuit să fie în preajma ei, mai ales că nu o vizitase demult. Și eu am insistat să stea vreo două săptămâni acolo, până când fata ei o să-și poată relua activitatea.  Astfel că am rămas singur-singurel, iar în oraș nu ies decât foarte rar și când e absolută nevoie. Singurătatea dintr-un bloc în care te-ai mutat de curând e mult mai apăsătoare decât cea dintr-o casă cu curte. Doar că eu am experiență în acest domeniu și mi-am făcut-o chiar prietenă în timpul celor 15 ani în care am locuit singur într-o garsonieră din Baia Mare. Iar pe atunci nici nu știam ce e acela Internet.

Chiar dacă au trecut câțiva ani de atunci, timp în care nu am rămas singur mai mult de 24 de ore, mi-a luat puțin timp să mă readaptez. Nu mai cunosc ce e aceea plictiseală de câteva decenii, iar ăsta e un mare avantaj pentru ca singurătatea să nu devină o povară, ci mai degrabă un prilej de a-mi pune în ordine gândurile, de a face bilanțuri amănunțite și planuri elaborate în toate domeniile. Între pereții locuinței sunt doar eu și Singurătatea, deci, până la urmă, nu sunt chiar singur. Dacă mai pun la socoteală prietenii de pe blog și televizorul pornit toată ziua, e chiar aglomerație în jurul meu. Deși pe ușă nu mai intră nimeni cu zilele, iar nopțile par a fi reci și mute.

Gândurile mele nu sunt deloc tăcute și câteodată se exprimă prin cuvinte, dar e bine că nu mă aude nimeni. Am mai văzut oameni care vorbesc uneori singuri, așa că nu consider să am nevoie de terapie. Poate că tocmai această refulare face parte din modul meu de a mă relaxa și a mă simți mai bine. Zilele acestea am simțit o împăcare, o mulțumire pentru ceea ce sunt și încredere pentru ce visez să realizez. Pot să-mi fac speranțe, chiar dacă știu că nu toate se vor materializa. Până la dezamăgiri, vreau să mă bucur de ele. Iar când așteptările nu-mi vor fi satisfăcute, n-o să mă supăr prea tare, fiindcă până atunci o să am timp să-mi fac alte planuri. Ele țîșnesc cu putere, precum un stol de lilieci dintr-o peșteră suprapopulată, și nu pot fi oprite de câteva neîmpliniri.

De felul meu sunt organizat, iar în aceste zile liniștite am satisfacția de a-mi respecta cu sfințenie orarul de zi cu zi, fără vreun pericol de a interveni ceva sau cineva în derularea lui. Astfel, la ora 6 fix mă ridic din pat și mă duc în baie. Pe la 6:20 am primul contact cu calculatorul și trec în revistă mesajele primite.  7:15 e ora micului dejun, după care trec la lucrul pe blog și răspunsuri la mesjele de orice fel. Prânzul îl iau la ora 12:30, după care urmează lecturi și vizionări de filme. La ora 17:30 iau o gustare – sau ujină, cum îi mai spune pe aici -, de obicei un măr. Cina e programată pe la 19:45 . Dacă rezist mă uit la filmul de seară, însă, dacă somnul mă împresoară, mă culc pe la 21.00. De multe ori mă trezesc în plină noapte și mai urmăresc un film.

singuratate

Realizez că, de fapt, nu sunt singur deși nu-i nimeni lângă nimeni. Nici liniștea nu se aude așa cum ar fi de așteptat. Cura de singurătate e benefică și simt că mă revigorează. Chiar și ritmul cardiac e mai regulat, iar trupul mi-e mai ușor. Nu pot să știu cât va dura izolarea mea, dar e o experiență plăcută pe care aproape că o uitasem. Iar revenirea între oameni va fi cu atât mai benefică, la momentul potrivit.

Vă rog să-mi spuneți dacă am un comportament deviat și trebuie să mă tratez. Până nu mi se agravează boala, în cazul în care ea există.

Leacuri băbești

Posted on by racoltapetru6

STRAȘNIC MEDICAMENT
(poezie satirică de Ion Pribeagu)
.
Motto:
În această lume slută
Un strop de umor ajută!
.
Sandu, un amic simpatic,
Cum sunt mulți în Capitală,
Era predispus săracul
Totdeauna la răceală.
.
Și s-a întâmplat deodată,
Sandu să se îmbolnăvească,
Nu de tuse-obișnuită,
Ci de una măgărească.
.
Cu convulsii ne’ntrerupte,
Că la față se înroșea,
Și întruna zi și noapte,
Tot tușea și iar tușea.
.
A luat medicamente,
Prafuri, droguri și chinină,
S-a frecat cu unguente,
Cu eter, hemoglobină.
.
Ș’a pus prișniț la picioare,
Și ventuze și muștar,
Iod la piept și pe spinare,
Însă totul în zadar.
.
Ș-a fost sfătuit să meargă
Și la Baba Safta Musea,
Poate că-i prepară dânsa,
Vreun leac să-i treacă tusea.
.
Mulți tămăduiți de dânsa,
O slăveau în chip și fel,
D’aia, cu nădejdi la babă,
Într-o zi s-a dus și el.
.
Baba Safta – c’o privire,
I-a spus verde, fără teamă:
– Tusea o să-ți treacă numai
Dacă bei lapte de mamă!
.
Caută-o femeie care
Are-un copilaș și vrea,
Și plătește-i să te lase,
Să sugi lapte de la ea!
.
Și’n cel mult o lună-două,
Să nu-ți pară curios,
Îți dispare toată tusea
Și te faci iar sănătos!
.
Ș’a găsit la Copșa Mică,
Pe Frușina lui Tărîță,
Pepenoasă și voinică,
Și c’un copilaș de țâță.
.
S-a înțeles cu ea, să vie,
Zilnic între cinci și șapte,
Fără nici o silnicie,
Să-și bea porția de lapte.
.
Și venea sărmanul Sandu
După sfatul bătrânicăi
Să se vindece cu leacul
De la pieptul Frușinicăi.
.
Să desăvârșească-efectul
Și gâtleju’a-și limpezi,
El venea să-și bea tainul
Și de două ori pe zi.
.
Drăgăstoasă și avidă
După-avânturi tinerești
Într-o zi, i-a spus timidă:
– Altceva nu mai dorești?
.
– A, ba da! – răspunse Sandu
Cu un aer mulțumit –
Dacă-aș ști că nu te superi
Aș dori ș’un biscuit!
.
Concluzie:
În această lume slută
Foarte mulți vor să se… vindece.

La ce vârstă încep copiii să mintă?

Posted on by racoltapetru6

Deși anterior se credea că vârsta minimă la care copiii spun minciuni ar fi de 3 ani și jumătate, un experiment recent arată că mititeii pot începe să mintă mult mai devreme: la 2 ani. Dar există și o latură bună a fenomenului: micuții care spun devreme minciuni au capacități cognitive mai avansate.

copilas

Psihologul Angela Evans, de la Universitatea Brock, și Kang Lee, de la Universitatea Toronto, au publicat recent, în jurnalul Developmental Psychology, un articol în care arătau că, discutând cu un grup de copii de diferite vârste, aceștia au spus minciuni în următoarele proporții:

25% dintre cei de doi ani

50% dintre cei de trei ani

80% dintre cei de patru ani

Cel mai interesant aspect este însă faptul că această capacitate de a spune minciuni este legată de dezvoltarea cerebrală. Copiii care spun minciuni nu sunt „mai avansați din punct de vedere moral”, spune Angela Evans, dar sunt ceva mai avansați din punct de vedere cognitiv.

Abilitatea copiilor de a minți, ce înțeleg ei și ce nu înțeleg ei despre minciună și adevăr, metodele de a le încuraja onestitatea – toate aceste aspecte sunt de mare interes, de exemplu într-un context judiciar, când copiii sunt implicați ca martori în cadrul unor anchete.

Angela Evans a organizat un experiment în care a pus 41 de copii cu vârsta de doi ani și 24 de copii de trei ani să ghicească despre ce jucărie este vorba după sunetele pe care le producea aceasta. La un moment dat, adultul care menevra jucăria ascunsă părăsea camera, spunându-i copilului să nu uite despre ce jucărie este vorba. Cu ajutorul unei camere ascunse, se putea vedea dacă mititeii trișau sau nu. Întorcându-se în cameră, adultul îl întrebă pe copil dacă s-a uitat la jucărie. Copiii de doi ani care nu spuneau adevărul nu păreau totuși să aibă intenția de a induce în eroare adultul; ei ar fi vrut să nu se fi uitat la jucărie și spuneau, așadar, ce ar fi vrut ei să fi făcut: deci, spuneau că nu s-au uitat.

Angela Evans a testat apoi copiii pentru a afla ce nivel al dezvoltării cognitive trebuie să aibă pentru a fi capabili să spună o minciună. „Când minți”, a explicat ea, „trebuie să te gândești la ce s-a întâmplat, să te abții de a spune ce s-a întâmplat cu adevărat și să poți oferi un răspuns alternativ.”

Rostirea de minciuni a fost corelată cu rezultate mai bune la un test ce presupunea că micuții să se abțină de a da răspunsul „evident”. Li se cerea să spună „noapte” când vedeau o fotografie ce reprezenta Soarele și să spună „zi” când vedeau o imagine a Lunii.

Psihologul a mai observat că, deși copiii pot începe să mintă de la o vârstă foarte fragedă, copiii mai mici tind să se dea de gol atunci când li se pun întrebări de verificare, de exemplu: „cum arată jucăria?” Asemenea situații, spune specialistul, le pot da părinților prilejul de a discuta cu copilul despre ce e bine și ce e rău. Iar pentru a-i liniști pe părinți, psihologul le reamintește acestora că toți spunem minciuni și că acesta nu e un lucru absolut rău, în orice împrejurare.

Sursa: CBC News

Prostituarea intelectului

Posted on by racoltapetru6

Am intrat în democrație fără să fim pregătiți pentru o așa de mare schimbare. Cei mai mulți dintre noi au rămas pe loc, buimăciți de schimbările majore din jurul lor. Alții s-au aventurat înainte, curajoși și plini de speranța unei vieți la care nici nu visau pâna atunci. S-a început cu crâșme, case de amanet sau de schimb valutar, precum și alte surse imediate de venituri, aproape toate la limita legii. Trăiam într-o altă lume și fiecare căuta să profite de noile condiții. Nici „cea mai veche meserie din lume” nu putea să rămână pe dinafară, iar meseriașele care prestau până atunci pentru un pachet de Kent sau o pungă de cafea, s-au adaptat și au ridicat prețul.

„Puritanii”, tradiționaliștii și biserica, condamnă cu vehemență prostituția și nu vor accepta niciodată faptul că ea a existat, există și va exista mereu, într-o formă sau alta. Spun asta fiindcă cei care o critică sunt obtuzi și cred că doar prin sex te poți prostitua. Ei îl consideră ceva tabu, care nu poate fi făcut decât dacă cei în cauză se iubesc, sunt căsătoriți sau/și vor să procreeze. Ori pe ascuns, să nu știe nimeni ce mare păcat ai săvârșit! De aceea, chiar dacă există bordeluri, e bine să nu vorbim de ele și, mai ales, să nu le legalizăm.

Dicționarul limbii române spune că este prostituție și „folosirea degradantă a calităților, a talentului”, fără a limita sfera de activitate a celui care o practică. Putem deduce că și alte talente sau aptitudini care sunt oferite de o persoană poate fi încadrată la capitolul prostituție, atunci când ele sunt folosite în mod „degradant”, sau umilitor, înjositor. Iar această situație poate interveni când prestația nu este recompensată la valoarea ei, sau condițiile de muncă nu sunt la un nivel corespunzător. Dacă sexul e un serviciu oferit de cineva – bărbat sau femeie – și el este apreciat la adevărata lui valoare, rezultă că nu mai este prostituție. Doar noi vrem să-l catalogăm așa.

Oamenii se prostituează zi de zi, vânzându-și serviciile și talentele pe bani puțini și în condiții improprii, dar nu sunt condamnați de lege. Începând de la minerul care coboară într-o mină șubredă, continuând cu țăranul care nu-și poate scoate banii cheltuiți pe recoltă și cu mulți alți muncitori care lucrează la negru, fără asigurări sociale și medicale. Dar cea mai gravă prostituție e cea în care îți vinzi creierul și îl pui la dispoziția unor parveniți ai societății.

Mulți intelectuali s-au bucurat când au scăpat de cenzură și au crezut că vor putea gândi, vorbi și scrie tot ce le trece prin cap. Însă au văzut că nu prea erau băgați în seamă, și atunci au acceptat să fie racolați de diverși oameni de afaceri dubioși, moguli care le puneau la dispoziție instrumentele necesare pentru a avea o audiență majoră și un câștig mai mare. Doar că din nou nu mai aveau voie să spună ce gândesc ei, ci doar ce le dă voie „stăpânul”. Categoria cea mai mare de mercenari în manipularea mass-mediei o reprezintă, bineînțeles, jurnaliștii. Îi vezi zi de zi la televizor, îi citești în presă și poți să ghicești cu ușurință ce opinie are fiecare. Tocmai pentru că știi pe cine servește, pentru cine se prostituează.

La noi nu se mai ține cont de deontologia jurnalistului, de adevărul pe care trebuie să-l respecte fiecare dintre ei. Contează doar „adevărul” trasat de viziunea celui care te plătește și trebuie să-i critici pe toți dușmanii lui, să arunci cu gunoi în ei. Un exemplu dintre cei mai prostituați „jurnaliști” este Mircea Badea, care apelează la cele mai extravagante metode pentru a-l satisface pe Dan Voiculescu. Atîta timp cât îl plătește, dar fiți siguri că dacă-și schimbă șeful, își modifică imediat și concepțiile.

Am ajuns să știm ce o să spună fiecare personaj din mass-media, încă înainte de a deschide gura. E deajuns să știm din ce partid face parte, de la ce televiziune e sau la ce ziar lucrează. Fiecare are ținta lui și NICIODATĂ nu o să critice vreun aspect negativ care provine din propria curte! Au acceptat să li se spele creierul și să nu mai aibă propriile lor opinii, de dragul unui câștig material mai mult sau mai puțin consistent. Aceasta este prostituția care ne face cel mai mult rău, și nu cea pe care ne încăpățânăm să o stigmatizăm. Să-ți vinzi intelectul e cu mult mai grav decât a-ți împrumuta trupul. Corpul se poate spăla și odihni, dar mintea va suferi și provoca traume permanente, ție și celor din jurul tău.

 

Umor australian

Posted on by racoltapetru6

ÎN LOCUL BANCURILOR DE DUMINICĂ
.
Următoarele întrebări despre Australia provin de la potențiali vizitatori. Au fost postate pe website-ul unei agenții de turism australiene, iar răspunsurile sunt cele oferite în realitate de către oficialii site-ului care au, în mod evident, simțul umorului.
.
* I: Bate vreodată vântul în Australia? Nu am văzut niciodată la televizor că ar ploua, deci cum cresc plantele? (întrebare venită de la cineva din UK)
R: Importăm toate plantele gata crescute, iar după aceea doar stăm prin preajmă privindu-le cum mor.
.
* I: Voi putea vedea canguri pe stradă? (întrebare venită din USA)
R: Depinde cât de mult alcool veți bea.
.
* I: Aș vrea să merg pe jos de la Pearth la Sydney – pot urma șinele de cale ferată? (întrebare venită din Suedia)
R: Sigur, sunt numai trei mii de mile, luați multă apă cu dvs.
.
* I: Este periculos să umbli prin tufișuri în Australia? (Suedia)
R: Deci este adevărat ce se spune despre suedezi.
.
* I: Există ATM-uri în Australia? Îmi puteți trimite o listă a locurilor unde se află acestea în Brisbaine, Cairns, Townsville și Hervey Bay? (UK)
R: Cumva ultimul dvs. sclav a murit?
.
* I: Îmi puteți da câteva informații despre cursele de hipopotami în Australia? (SUA)
R: A-fri-ca este continentul acela în formă de triunghi, la sud de Europa. AUSTRALIA este insula aceea mare din mijlocul Pacificului, care nu are… sau mai bine nu. Sigur, hipopotamii se întrec în fiecare marți noapte în Kings Cross. Veniți dezbrăcat.
.
* I: În care direcție este nordul în Australia? (USA)
R: Stați cu fața la Sud, apoi răsuciți-vă cu 180 de grade. Contactați-ne când sosiți și vă vom da și restul detaliilor.
.
* I: Pot aduce cu mine tacâmuri în Australia? (UK)
R: De ce? Folosiți-vă degetele, cum facem și noi.
.
* I: Îmi puteți trimite programul Corului de băieți din Viena? (Vienna Boys’ Choir)? (USA)
R: Austria este țara aceea micuță învecinată cu Germania, a cărei… sau mai bine nu. Sigur, Vienna Boys Choir cântă în fiecare marți noaptea în Kings Cross, imediat după cursa de hipopotami. Veniți dezbrăcat.
.
* I: Pot purta tocuri înalte în Australia? (UK)
R: Sunteți politician britanic, nu-i așa?
.
* I: Există supermarket în Sidney, și laptele se găsește pe tot parcursul anului? (Germania)
R: Nu, noi suntem o civilizație pașnică de vânători/tăietori de lemne. Laptele este ilegal.
.
* I: Vă rog trimiteți o listă a tuturor medicilor din Australia care pot distribui ser împotriva veninului de șarpe cu clopoței. (USA)
R: Șerpii cu clopoței trăiesc în America, care este locul de unde veniți dvs. Toți șerpii australieni sunt perfect inofensivi, pot fi prinși în siguranță și transformați în animale de casă.
.
* I: Am o întrebare despre un animal faimos în Australia, dar i-am uitat numele. Este un fel de urs și trăiește în copaci. (USA)
R: Se numește urs căzător (Drop Bear). Se numește astfel pentru că pică din arborii de cauciuc și mănâncă creierul oricui trece pe sub aceștia. Îi puteți speria stropindu-vă cu urină umană înainte de a ieși la plimbare.
.
Sursa: e-mail