După o perioadă în care au construit piramide pentru a-și îngropa morții iluștri, egiptenii antici au renunțat la aceste construcții și au trecut la îngroparea în mormintele din Valea Regilor. De ce au încetat să mai înalțe spectaculoasele monumente piramidale? O nouă teorie propune o explicație neașteptată: tocmai din cauză că ajunseseră să le construiască prea bine.

Ideea îi aparține lui Peter James, inginer constructor, care a fost chemat în Egipt pentru a ajuta la conservarea a ceea ce a mai rămas din învelișul exterior al „Piramidei Înclinate” (sau Piramida Romboidală) – una dintre piramidele din necropola regală de la Dashur, la 40 km sud de Cairo. Inițial, piramidele erau îmbrăcate la exterior cu plăci netede de piatră calcaroasă, dar acest înveliș exterior a dispărut, în cazul multora dintre ele. Teoria curentă susține că aceste plăci au fost furate de diverși hoți oportuniști, în decursul timpului.

Dar, dacă această teorie ar putea explica dispariția învelișului din partea de jos a piramidelor, ea nu explică și distrugerile localizate mai sus. Peter James a observat că nu existau urme de schele sau indicii ale tăierii intenționate și simetrice a blocurilor de piatră în partea superioară a piramidelor; degradarea părea să fi avut loc la întâmplare.

Peter James și-a prezentat observațiile în jurnalul STRUCTURE, elaborând totodată o nouă teorie asupra modului în care avusese loc degradarea învelișului exterior al piramidelor; el crede că acest fenomen i-ar fi făcut, în cele din urmă, pe egipteni să renunțe la ridicarea acestor construcții care cereau o muncă enormă, dar se degradau rapid în ceea ce privește aspectul exterior.

Cauza ar fi, după opinia lui Peter James, dilatarea termică, proces care ducea la modificarea volumului pietrei în funcție de variația temperaturii și care, cu timpul, a dislocat plăcile de piatră și le-a făcut să se desprindă și să cadă. În timpul zilei, temperaturile la suprafața piramidelor pot ajunge la 40 grade Celsius, în timp ce noaptea scad la 3 grade Celsius; așadar temperatura fluctuează zilnic cu 37 de grade, în medie. Astfel, blocurile de material de construcție își măresc și reduc volumul în mod repetat, ceea ce determină, în timp, dislocarea lor.

Fotografiile făcute Piramidei Înclinate arată cum dilatarea termică a determinat deplasarea blocurilor de piatră spre margini, unde, în cele din urmă, s-au desprins. Pe măsură ce piatra se mișca, praful și nisipul care cădeau din ele umpleau spațiile dintre ele, reducând spațiul în care pietrele aveau loc să se dilate și să se contracte.

Multiplicând această mișcare, repetată zilnic, cu numărul de zile care au trecut de la ridicarea piramidei, se poate înțelege de ce învelișul exterior s-a deplasat spre extremități, unde pietrele venite din direcții opuse s-au presat între ele până când s-au desprins și au căzut. Atunci ar fi putut fi adunate de oameni și luate de lângă piramidă.

Piramida Înclinată este una dintre cele mai bine păstrate piramide egiptene și oferă un prilej excelent de a cerceta modul în care s-a produs degradarea învelișului. Peter James este de părere că motivul pentru care Piramida Înclinată mai are încă porțiuni mari din înveliș, în vreme ce alte monumente de acest gen, precum Marea Piramidă și Piramida Roșie, nu mai păstrează nimic din ele, este, în mod ironic, tocmai faptul că Piramida Înclinată a fost construită mai prost decât celelalte două.

Pe măsură ce egiptenii deveneau mai pricepuți la construirea piramidelor și dezvoltau tehnici de construcție mai performante, pietrele erau tot mai bine îmbinate, golurile dintre ele dispărând, astfel încât structurile nu mai puteau absorbi forțele produse de dilatările și contracțiile repetate ale pietrei de calcar. În cazul piramidelor mai bine construite apăreau mari crăpături în învelișul exterior și, crede Peter James, acesta ar putea fi motivul pentru care egiptenii și-au mutat, în cele din urmă, necropolele în Valea Regilor. Tocmai perfecțiunea piramidelor a devenit cea mai mare imperfecțiune a lor, învelișul lor neted fiind distrus chiar de precizia cu care a fost construit.

Sursa: The Atlantic; Descopera.ro

Enigma aurului: moartea unor stele a dat naștere aurului de pe Pământ?

Originea aurului din Univers este enigmatică, de vreme ce el nu se formează în stele obișnuite, precum elementele mai ușoare, ca fierul și carbonul. Un studiu recent propune o ipoteză explicativă: întreaga cantitate de aur existentă pe Terra își are originea în coliziunile nucleelor superdense ale unor stele moarte.

Ciocnirile unor stele neutronice – nucleele extrem de dense ale unor stele care au explodat – ar putea cataliza formarea metalului prețios. „Cantitatea de aur produsă și expulzată în timpul contopirii a două stele neutronice ar putea fi de 10 ori cât masa Lunii”, estimează Edo Berger, de la Harvard-Smithsonian Center for Astrophysics (CfA), conducătorul studiului.

Cercetătorii au studiat o explozie de raze gamma – un tip de explozie care se numără printre cele mai „strălucitoare” din Univers, deoarece emite o cantitate enormă de radiații -, observată de sonda orbitală Swift a NASA, în luna iunie a acestui an. Explozia de raze gamma, numită GRB 130603B, este localizată la cca. 3,9 miliarde de ani-lumină de Pământ și a durat mai puțin de două zecimi de secundă. După eveniment, cercetătorii au observat că explozia a dat naștere unei luminozități care scădea treptat în intensitate și era dominată de lumina infraroșie. Specialiștii cred că această strălucire luminoasă provine de la „elemente radioactive exotice”, care s-ar fi putut forma din materia bogată în neutroni împrăștiată în Univers prin coliziunea a două stele neutronice.

Aurul este rar pe Pământ deoarece este rar în Univers, în general. În ansamblu, cercetătorii estimează că impactul stelelor ar fi expulzat o cantitate de materie egală cu aproximativ o zecime din masa Soarelui, din care o parte ar putea fi aur. Combinând estimările cantității de aur produse într-o singură explozie de raze gamma cu numărul de astfel de explozii care au avut loc de-a lungul existenței Universului, se poate conchide că tot aurul din Univers ar putea proveni din astfel de explozii de raze gamma, cred cercetătorii.

Sursa: FOXNews

Ceea ce nouă ni se poate părea scârbos sau nici măcar nu ne gândim că s-ar putea găti și chiar că unii oameni mănâncă așa ceva, mâncăruri neobișnuite sau mâncăruri ciudate, în unele țări sunt mâncăruri obișnuite sau chiar delicatese. În acest articol doresc să vă prezint unele dintre cele mai ciudate mâncăruri din diverse colțuri ale lumii. Deși în lume sunt foarte multe preparate culinare ciudate, care mai de care mai scârboase și mai neobișnuite, am ales 10 care mi s-au părut ieșite din comun și în același timp interesante.

1. Kopi Luwak, este cea mai scumpă cafea din lume, jumătate de kilogram costă între 120 și 600 de dolari. Ce face ca această cafea să fie atât de specială este că boabele sunt obținute din excrementele unui animal de mărimea unei pisici, Common Palm Civet. „Boabele” de cafea colectate sunt ușor spălate și prăjite pentru a nu le distruge aroma.

2. Penisul de bou este o adevărată delicatesă în țările orientale, în timp ce în țările vestice se folosește drept hrană pentru câini. De cele mai multe ori se consumă fiert sau prăjit, dar la fel de bine se poate mânca și crud. Unii spun că au gustul asemănător cu cel al calmarilor.

3. Cuiburi de pasăre, sunt construite de lăstuni care își lipesc cuibul scuipând un compus chimic, care se întărește în contact cu aerul. Acesta este motivul pentru care în China acest compus este cel mai scump produs animal și este considerat o delicatesă. În contact cu apa, cuiburile devin gelatinoase și sunt consumate adesea ca supă sau ca desert.

4. Caterpillar Fungus, este o specie de ciuperci parazite care crește pe larvele insectelor. Ciuperca intră în corpul omizilor, omorându-le și mumificându-le, pentru ca în primăvară să poată ieși din pământ prin corpul acestora. În unele țări această ciupercă parazită se consumă împreună cu omida moartă. Ciuperca este adesea folosită ca medicament pentru combaterea stărilor de oboseală sau chiar cancer, de către chinezi și tibetani, de asemenea este și un bun afrodisiac. Se mai poate folosi și ca ingredient pentru supe.

5. Șobolanii sunt o mâncare obișnuită în Coreea de Sud, unde sunt vânați și mâncați zilnic, pentru că sunt o masă ieftină, iar gustul lor seamănă cu cel de pui. Nu este doar mâncarea săracilor, în China fiind serviți chiar și la restaurante.

5. Creierul de maimuță nu este numai o mâncare scârboasă, dar este și una foarte riscantă, deoarece consumând-o poți contracta diverse boli de creier fatale. Creierul se mănâncă chiar crud în unele părți ale Chinei. Descrierea servirii creierului de maimuță este oripilantă. Se aduce maimuța vie, într-un coș la masă, deasupra căruia se pune o placă de lemn cu o gaură în centru. Se scoate capul maimuței prin acea gaură, i se rade blana de pe cap, apoi cu ajutorul unei dălți și a unui ciocan se face o incizie în vârful capului, iar partea de sus a craniului este înlăturată. Cu o lingură se iau bucăți de creier, care trebuie consumat înainte ca maimuța să moară.

7. Paianjenii din Cambodgia se cresc special pentru a fi consumați, fiind mâncați prăjiți. Au o textură crocantă, iar unii consideră că au un gust asemănător cu al crabilor.

8. Larvele de albină, denumite hachinoko în China și Japonia, au devenit foarte populare în urmă cu câțiva ani, atunci când sătenii, în lipsă de pește sau orice fel de carne, au fost nevoiți să găsească o altă sursă de proteine. Larvele sunt gătite în sos de soia, având un gust dulceag și o textură fărâmicioasă.

9. Balut, este un ou de rață clocit care conține în interior fetuși de rață dezvoltați aproape în întregime. Acesta se mănâncă direct din coajă și sunt considerate delicatese în Filipine, Cambodgia și Vietnam. Aceste preparate se vând pe străzi, noaptea, de către bucătari ambulanți și se crede despre ele că sunt puternic afrodisiace, foarte bogate în proteine. Se servesc adesea cu bere, iar în timp ce mănânci vei vedea pene, capul, aripile și scheletul fetusului care abia se formează.

10. Sângele și fierea de șarpe sunt de asemenea considerate o delicatesă în Jakarta Centrală, unde acestea se prepară în scopuri medicinale. Metoda de preparare este următoarea: se taie capul șarpelui și se stoarce sângele într-un vas de sticlă, se adaugă fierea și apoi se servește ca tratament împotriva problemelor respiratorii, problemelor de piele, dureri de burtă sau indigestii. Curajul de a bea sângele care se scurge direct din corpul șarpelui este considerat o dovadă de bărbăție.

În aceste imagini a fost surprins Titanus giganteus, cea mai mare insectă din ordinul coleopter și una dintre cele mai misterioase creaturi de pe planetă.

Potrivit oamenilor de știință, insecta, cunoscută sub numele de gândacul titan, poate avea o lungime de aproximativ 18 centimetri și un maxilar atât de puternic încât este capabil să rupă un creion de lemn fără nici o problemă. Totuși, în ciuda acestor caracteristici teribile, animalul nu prezintă un pericol pentru oameni.

Insecta se ascunde în selva din Africa de Sud, însă până acum nu au fost găsite larve ale acestei creaturi. Totuși, specialiștii presupun că larvele au diametrul de 5 cm și lungimea de până la 30 de cm și, judecând după găurile găsite în arborii morți, ei cred că înainte să atingă maturitatea acestea stau în subteran unde se hrănesc cu lemn aflat în descompunere. Ciudat este și faptul că masculul matur nu se hrănește în timpul vieții, însă are nevoie de energie pentru a putea zbura și a-și găsi o parteneră. Cercetătorii spun că această energie este asigurată de rezervele pe care insecta le adună când ea se află în stadiul de nimfă. Pentru că dimensiunile insectei sunt foarte mari, ea nu poate să-și ia zborul direct de la sol, motiv pentru care se urcă în arbori de unde se lansează în zbor.

Femelele sunt observate extrem de rar, tocmai din cauză că ele stau și așteaptă să fie găsite de masculi, care să le fertilizeze ouăle. Pentru a se apăra, femela scoate un sunet asemănător cu un șuierat, cu scopul de a intimida atacatorul. În cazul în care această strategie nu funcționează, ea își folosește maxilarul în luptă.

De asemenea, gândacul titan are picioare incredibil de lungi și ghiare ascuțite, care pot sfâșia carnea animalelor și a oamenilor. Cu toate acestea, până acum nu s-au înregistrat astfel de cazuri.

Aceste creaturi trăiesc în selva din Brazilia, Bolivia, Columbia, Ecuador, Peru și Guyanele, acolo unde locuitorii încearcă noaptea să le prindă pentru a le vinde sau a le arăta turiștilor. De fapt, ciudatele animale se vând cu aproximativ 400 de lire bucata, iar în ultimul an au stimulat turismul în zonă.

Surse: Daily Mail, Oddity Central