Ora de somn

Posted on by racoltapetru6

Ora 2, adică timpul când începea perioada din zi cea mai urâtă pentru el. Și toate astea de când a vorbit mama cu învățătoarea, iar cea din urmă i-a recomandat să-i facă un program de somn obligatoriu în fiecare după-masă. Zicea că e cam pirpiriu și somnul o să-l mai fortifice. Auzi vorbă? El pirpiriu?! Doar putea să aducă găleata plină cu apă de la fântână de unul singur (atunci când nu-l vedea nimeni), chiar dacă încă nu împlinise opt ani. Și patul îl făcea singur, așa cum văzuse la mama. Să nu mai vorbim de lăzile cu căpșuni sau prune pe care le aducea singur din grădină sau din livadă. Dar oamenii mari o țin întotdeauna pe-a lor, chiar dacă nu e adevărat.

Acum trebuia să stea o oră în pat și să țină ochii închiși, cu toate că nu-i era somn. Dacă era prins că nu doarme, pierdea leul pe care îl primea drept premiu în fiecare zi. Fără această recompensă nu ar fi acceptat nici în ruptu’ capului să suporte o asemenea pedeapsă. Iar mama îl pândea din când în când pe geamul ce dădea spre bucătărie. El, însă, pândea pe sub sprâncene secundarul leneș al ceasului de pe masă. Doamne, cât de mult mai era pâna la ora trei!

E drept că avea deja 27 de hârtii de câte un leu și-i număra de fiecare dată când mai adăuga una. Mai avea mult până să strângă banii pentru bicicleta mult visată, dar până la urmă va reuși. Nu cheltuia niciodată din acești bani și mai bine se lipsea de dulciuri. Deși ar fi renunțat bucuros la toată suma, numai să fie scutit de orele de somn și lăsat să-și vadă de treabă. Pentru că se auzea până în dormitor cum tata crăpa lemne afară. Și cu toții știau că e plăcerea și datoria lui să aducă lemnele crăpate în casă și să le așeze frumos lângă sobă, ca să se usuce și să fie la îndemână. Nimeni din familie nu știa să le aranjeze mai bine ca el, precum cărțile din biblioteca școlii: una lângă alta, fără risipă de spațiu. Dar cine să-l înțelegea pe el?

Fratele lui mai mare era lăsat să măture prin curte și să care apă în casă, iar pe deasupra mai primea și bani! Când culegeau fructe, el primea sarcina cea mai ingrată: să culeagă doar ce pică din pom, fără dreptul de a se urca sus, unde erau cele mai sănătoase și frumoase exemplare. Nici la prășit mălaiul nu voiau să-l lase, dar el prindea momentul când părinții nu erau atenți, lua sapa din podul grajdului și fugea cu ea la câmp. Până la urmă l-au prins, dar le demonstrase că se pricepe. Chiar și la masă era nedreptățit. Toți primeau carnea cea mai bună, cu os, numai lui i se dădea ficatul, pipota și pieptul de la pui. Iar din pâine nu i se dădea niciodată colțul, ci doar felii gata tăiate. Îi venea să plângă de câte trebuia să suporte, dar risca să fie observat, și atunci adio leu. Trecuse de jumătate de oră din supliciu și trebuia să strângă din dinți pentru a mai suporta timpul neîndurător. Sunetul toporului se auzea din ce în ce mai rar și ăsta nu era semn bun.

Copil prășind

Tic-tac, tic-tac… și gândurile lui erau fugărite parcă de acest ritm nesuferit. Doamne, ce tortură trebuie el să suporte în timp ce toată familia muncește și probabil că râd pe socoteala lui. Oare cât timp va dura acest supliciu? Doar era deja în clasa a II-a și ceilalți copii de vârsta lui nu erau obligați să doarmă. Chiar râdeau când le spunea necazul lui și îl ispiteau să iasă pe terenul de fotbal. Nu putea s-o facă în ora de somn, dar nici după aia, fiindcă avea treabă prin gospodărie și nu se cădea să-și lase deoparte îndatoririle, doar era bărbat, ca tata. Iar spre seară avea de făcut teme. Numai la sfârșitul săptămânii se întâlnea cu băieții, și atunci se încingea un meci pe cinste. Seara venea acasă murdar și plin de julituri, dar mulțumit.

Tic-tac, tic-tac… Gata, e fix ora trei! A sărit din pat ca un arc, dar a intrat în bucătărie prudent, căscând ca un somnoros proaspăt trezit. Mama s-a uitat la ceas și la privit suspicios, însă i-a dat leul pregătit din timp. Mulțumind din fugă, a zbughit-o pe ușă afară, îndesând hârtia în buzunar. Tata se odihnea pe o buturugă și trăgea cu sete dintr-o țigară. Lângă el erau lemnele gata crăpate, care-l așteptau pe el. Băiatul sări în sus de bucurie și apoi se aruncă în brațele părintelui pentru a-i mulțumi. Avea ce să lucreze cel puțin două ore! Tatăl l-a mângâiat pe creștet și i-a spus zâmbind:

– Doar nu credeai că o să te las fără ocupație?! Hai, treci și distrează-te și tu, că mie mi-a ajuns deocamdată!

Iar puștiul a uitat toată ora de tortură și a simțit din nou că viața e frumoasă.

În ce țară mănâncă oamenii cel mai bine?

Posted on by racoltapetru6

Cât de sănătoasă este alimentația unei țări? Un studiu recent, care a cuprins 125 de țări, arată că Olanda este pe locul întâi, în timp ce locuitorii din Chad se hrănesc cel mai puțin sănătos.

mancare

Cercetarea a fost realizată de Oxfam (o confederație internațională de 17 organizații care activează pentru combaterea sărăciei și a injustiției) și a ținut seama de mai multe aspecte: dacă oamenii au suficientă hrană, dacă își pot permite să mănânce, dacă hrana disponibilă e de bună calitate, care este prevalența bolilor legate de alimentație.

Printre cele 125 de țări analizate, Olanda este pe locul 1, fiind urmată de Franța și Elveția, în vreme ce Marea Britanie este pe locul 13, iar SUA – pe locul 21. România ocupă în acest clasament locul 51. Olanda a ocupat locul 1 ca urmare a faptului că are prețuri relativ scăzute la alimente, față de nivelul veniturilor, are o rată scăzută a diabetului și o diversitate nutrițională mai ridicată decât a altor țări europene. Printre primele 12 țări se clasează, de asemenea, Austria, Belgia, Danemarca, Suedia, Australia, Irlanda, Italia, Luxemburg și Portugalia.

Totuși, nici aceste țări campioane nu au obținut scoruri bune din perspectiva tuturor criteriilor. Olanda, de exemplu, are o rată ridicată a obezității, aproape o cincime din populație având un indice de masă corporală de peste 30 (valorile sănătoase sunt între 18 și 25). Dintre țările din Top 12, Australia are cea mai ridicată rată a obezității, 27% dintre locuitori fiind obezi.

Pe ultimul loc al clasamentului s-a situat Chad, un stat din Africa, unde hrana consumată în mod curent de majoritatea locuitorilor are o valoare nutrițională scăzută, este scumpă față de posibilitățile oamenilor și este preparată cu un acces redus la condiții igienice. În această țară, unul din 3 copii este subponderal. Pe ultimele 10 locuri ale clasamentului se situează mai multe țări africane subsahariene și Republica Yemen. În aceste țări, alimentația este alcătuită preponderent din cereale și rădăcinoase cu conținut scăzut de nutrienți.

Rezultatele cercetării mai arată că SUA au cea mai accesibilă hrană, ca preț, în vreme ce în Anglia hrana este cel mai puțin accesibilă. Hrana de calitatea cea mai ridicată se găsește în Islanda, iar de calitatea cea mai scăzută – în Madagascar.

Cea mai mare rată a diabetului se întâlnește în Arabia Saudită, iar dintre țările analizate, țara cu cea mai gravă problemă în ceea ce privește obezitatea este Kuweit (42% din populație suferă de această afecțiune). Totuși, arată raportul, în ceea ce privește obezitatea, problema este la nivelul cel mai grav în Insulele Pacificului, care nu au fost însă incluse în analiză. În insula Nauru, de exemplu, 71% din populație suferă de obezitate.

Rate mari ale obezității se înregistrează și în multe țări cu venituri medii, Fiji, Mexic și Venezuela situându-se între primele 10 țări în ceea ce privește acest aspect. În Egipt și SUA, o treime dintre locuitori sunt obezi. În schimb rata obezității este extrem de scăzută în Bangladesh, Nepal și Etiopia. Raportul Oxfam mai arată că malnutriția este cel mai răspândită în Burundi, unde 67% din populație este subnutrită și 35% dintre copii sunt subponderali. Probleme serioase din acest punct de vedere au și Yemen, India, Madagascar. În India există cel mai mare procent de copii subponderali din lume – 44%.

Ca urmare a rezultatelor obținute, oxfam a redactat și o listă de recomandări privind măsurile ce trebuie intreprinse pentru remedierea situației. Printre acestea se numără investițiile în micile exploatări agricole, gestionarea efectelor schimbărilor climatice și o reglementare mai bună care să combată specula cu alimente, pentru a împiedica creșterea prea mare a prețurilor.

Sursa: Mail Online

Zâmbete recomandate

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Un avocat își cumpără ultimul tip de Lexus. Ajunge la serviciu și când coboară din mașină trece un camion cu viteză și-i face praf portiera. Avocatul înnebunește… începe să urle, să facă un scandal teribil. În câteva minute vine poliția la locul accidentului. Avocatul continuă să facă scandal. La un moment dat, polițistul care scria procesul verbal îi spune în scârbă:
– Așa sunteți voi, avocații. Vă gândiți numai la partea materială. Dumneata nu ai văzut că, în urma accidentului, brațul stâng ți-a fost smuls din umăr??!
– Aoleu! Acum am rămas și fără Rolex!!!, zbiară avocatul.
.
* La înmormântarea unei femei, pe marginea gropii stăteau soțul și amantul femeii. Amantul plângea cu lacrimi fierbinți. Soțul femeii îl consolează impasibil:
– Hai, liniștește-te, o să mă recăsătoresc!
.
* Fiul meu de patru ani m-a întrebat zilele trecute:
– Tati, tu ce ți-ai dorit mai mult, un băiat sau o fetiță?
– Fiule, sincer să fiu, eu mi-am dorit mai mult să mă distrez!
.
* Secretara blondă, în prima zi de lucru, primește sarcina să facă niște cafea băieților. Cum nu a mai făcut niciodată cafea, se duce la restaurantul de vis-a-vis cu un termos în mână:
– D-le chelner, intră în acest termos 6 cafele?
– Da, domnișoară, intră și mai mult, zice chelnerul.
– Vai ce bine! M-ați salvat! Faceți 6 cafele atunci. Două cu zahăr, două fără și două cappuccino…
.
* Bulă vine în vizită la bunică-sa:
– Ce, iar se ceartă părinții?
– Da. Mama a adus de la mare nu știu ce gonoree. L-a împărțit cu tata, cu unchiul Vasile și cu vecinul de vizavi. Acum toți urlă și se ceartă. Iar eu nu înțeleg: sau a adus prea puțin sau nu a împărțit la toți în mod egal?!
.
* Dacă rămâneți înzăpezit cu mașina pe una din șoselele naționale, stați cu căciula bine trasă pe cap. În acest mod nu vă veți putea smulge părul pentru că ați dat o grămadă de bani pe cauciucurile de iarnă.
.
* În semn de omagiu, un interlop autohton a aruncat azi în maneliști doar cu chipul lui Eminescu.
.
* Un reprezentant al Mitsubishi Motors vine în România să testeze eventualitatea deschiderii unei fabrici de piese de schimb. Pe coclauri, prin Moldova, i se sparge un colier și-i fierbe apa de la motor.
– E un service prin apropiere?
– Nea Costel tractoristu’ se mai pricepe…
Se uită nea Costel tractoristu’, ia o sârmă din gard, înlocuiește colieru… Dă-i cheie… Merge.
Ajuns la București, japonezul raportează: Piață saturată, piese de Mitsubishi pe toate gardurile…
.
* La congresul mondial al femeilor s-a hotărât ca ele să ceară acasă egalitate în drepturi cu soții lor. După șase luni:
Englezoiaca: – I-am spus lui John de egalitate…
– Și, ai văzut ceva?
– Primele zile nu, dar apoi a dus copiii la teatru, a adunat frunzele de pe verandă…
Franțuzoaica: – I-am spus lui Pierre de egalitate…
– Și, ai văzut ceva?
– Primele zile nu, dar apoi a început să le citească povești copiilor, i-a dus în parc…
Românca: – I-am spus lui Vasile de egalitate…
– Și, ai văzut ceva?
– Primele zile nu, apoi am început să văd, dar doar cu stângu’…
.
* Doi tineri îndrăgostiți, stând pe o bancă, într-o noapte, sub clar de lună. Fata, romantică, zice:
– Ce de stele sunt pe cer, o minunăție!
– Aha… căcălău!
.
* Omul din Neandertal o întreabă pe femeia lui:
– Te culci cu mine?
– Nu!
– De ce?
– Nu am chef!
Ia omul paru’ și îi dă una zdravănă peste cap.
– Acum te culci cu mine?
– Nu!
– De ce nu?!?
– Mă doare capul!!!
.
* Ce spun femeile din diferite țări când sunt prinse în flagrant delict?
Englezoiaica: – John, tu ești un gentleman, așa că închide ușa pe dinafară.
Franțuzoaica: – Jean, ce-i al tău e pus deoparte.
Românca: – Ioane, numa-n cap nu da!

Prima navă spațială 100% românească

Posted on by racoltapetru6

10 ianuarie: lansarea se amână din pricina faptului că s-a deschis chederul de la ușă. Încercarea de a-l repara la loc, cu aracet, nu a ajutat la nimic.

11 ianuarie: crezând că repararea chederului va dura câteva zile, echipajul a băut în noaptea anterioară, fiind prea mahmuri pentru a controla naveta.

12 ianuarie: deși totul era pregătit pentru lansare, s-a amânat din nou pentru că cineva a pierdut cheile.

13 ianuarie: lansarea se amână pentru că echipajul nu vrea să decoleze într-o zi de 13.

14 ianuarie: lansarea se amână din nou pentru că cineva a spart, peste noapte, geamul rachetei crezând că înăuntru e vreun casetofon de furat.

15 ianuarie: chederul cedează din nou. Se decide să se înlocuiască cu unul de la un Mercedes.

16 ianuarie: ideea cu chederul de Mercedes se discută în ședință, dar nu există cvorum.

17 ianuarie: se decide că e bine cu cheder de la Mercedes și se face comanda.

18 ianuarie: vine chederul, care este montat de nemți în 20 de minute. Inginerii români vor să verifice dacă nemții au făcut treabă bună și reușesc „performanța” să desprindă chederul.

19 ianuarie: se folosește un cheder de-al nostru, dar bine fixat cu sârmă. Echipajul urcă la bord, dar nu reușește să comunice cu centrul de comandă. Hoțul de acum câteva nopți nu găsise casetofonul și furase stația.

20 ianuarie: stația nouă este montată. Se fac verificări. Nu funcționează. După patru ore cineva observă că nu era conectată la nici o sursă de energie. Pentru că se făcuse prea târziu, lansarea s-a amânat…

21 ianuarie: agitație toată ziua. Naveta a fost ridicată pentru că era parcată în loc nepermis.

22 ianuarie: echipajul și inginerii dau un comunicat de presă prin care-și exprimă regretul și anunță că renunță la această lansare.

 

Pierdut blog…

Posted on by racoltapetru6

S-a întâmplat pe la mijlocul lunii trecute. Mai funcționase el cu sincope și am crezut că o să-și revină iar, după vreo două săptămâni. Apoi mi-am amintit de noua taxă pe care orice site care se termină cu ro este obligat să-l plătească de la 1 ianuarie 2014. Și mi-am dat seama că s-ar putea ca primul meu blog să fie pierdut pentru totdeauna.

În ziua de 2 mai 2011, am reușit să-mi fac primul meu blog, pe site-ul Weblog.ro și eram fericit precum un proaspăt tătic. Până atunci aveam oroare să scriu pentru că nu am avut talent deloc la caligrafie. La început postam doar un articol pe săptămână și îmi invitam prietenii să-și dea cu părerea despre conținut și calitate. Am primit sfaturi, mi-am introdus diacritice și am învățat mereu câte ceva. Cu timpul am ajuns să postez în fiecare zi, ba chiar și câte două materiale.

E drept că pe acel site erau greu să lucrezi și de multe ori nu reușeam să editez ceea ce scriam. Să nu mai vorbesc de comentariile pe care încercam să le fac la alte postări și pe care cu greu le puteam afișa. Primeam plângeri și de la ceilalți bloggeri, care voiau să comenteze și nu puteau. Cu toate greutățile, nu m-am dat bătut și am reușit să public peste 1070 articole din diferite domenii. Au fost peste 1000 de ore de muncă și străduința de a oferi subiecte cât mai interesante. Care s-au pierdut în cine știe ce abis cauzat de interesele materiale ale guvernanților și poate și de acelea ale managerului site-ului în cauză.

Blog

Nu-mi pare rău pentru munca depusă, fiindcă prin ea am prins ceva experiență. Regret doar subiectele de proză inedită pe care probabil n-o să le mai pot recupera niciodată. weblog.ro@petrișor6yahoo.com a fost prima mea iubire și e firesc să fi fost atașat de ea, cu toate fițele pe care și le da. Erau zile în care aveam câte 3-400 de cititori/articol și asta mă făcea fericit, chiar dacă nu puteam să le aflu părerea. În 30 de luni de activitate am reușit să strâng 20 de comentarii (cât primesc aici într-o zi), dar eu am scris peste 500. Ei și? Eu am sperat la îndreptarea păcatelor și nu m-am gândit la moartea păcătosului.

Astăzi, sufletul mi-e mai sărac și capul mi se apleacă pe umărul singurului „fiu” ce mi-a mai rămas. Acest blog, prin care-mi pot descărca tristețea și pune speranța în viitor. Poate că fiul celălalt se va întoarce într-un fel sau altul și o să pot măcar să-l văd. Oricum nu-l voi uita și voi spera mereu că acolo, undeva, mai există stocate trăirile pe care le-am imortalizat în niște rânduri. Deocamdată nu-mi rămâne decât să declar sec: „Pierdut blog, găsitorul este rugat să mă anunțe dacă-l vede pe undeva”.

Cei mai răi din istorie

Posted on by racoltapetru6

1o. Delphine LaLaurie

LaLaurie a fost o persoană foarte sadică, dar care făcea parte din înalta societate a New Orleans-ului. Casa acesteia era un loc al groazei. Pe 10 aprilie 1834, un incendiu a izbucnit în bucătăria vilei acesteia, iar pompierii au găsit doi sclavi legați cu lanțuri de plită. Se pare că aceștia provocaseră incendiul pentru a atrage atenția. Pompierii au fost conduși către pod, unde era o adevărată surpriză. Peste o duzină de sclavi desfigurați și mutilați erau încătușați de zidurile și podeaua încăperii. O mare parte a acestora fuseseră supuși unor experimente medicale macabre. Un bărbat părea a fi subiectul unei bizare operații de schimbare de sex, o femeie era închisă într-o cușcă, iar membrele îi fuseseră rupte și rearanjate astfel încât să semene cu un crab, o altă femeie cu mâinile și picioarele amputate, iar pielea tăiată circular pentru a semăna cu o omidă. Gurile câtorva erau cusute și astfel muriseră de foame, în timp ce mâinile altora erau cusute de diferite părți ale corpului. Majoritatea erau morți, însă mai erau și câțiva care implorau să fie uciși pentru a le fi curmată suferința. LaLaurie a reușit să fugă și nu a mai fost prinsă niciodată.

9. Ilse Koch

Poreclită „Cățeaua de la Buchenwald”, din cauza cruzimii sadice cu care trata prizionierii, Ilse Koch a fost căsătorită cu un alt nazist malefic, membru SS, Karl Otto Koch, dar l-a depășit pe acesta cu felul ei depravat și inuman, dar și lipsa totală de respect pentru viața umană. Se folosea de sexualitatea sa umblând goală prin lagăr, iar dacă vreun bărbat îndrăznea să-i arunce o privire era împușcat pe loc. Cea mai infamă acuzație la adresa ei a fost aceea că alegea prizionieri cu tatuaje interesante pentru a fi uciși. Din pielea acestora ar fi confecționat mai apoi lampadare pentru propria casă. Din nefericire nu s-au găsit dovezi pentru a putea proba această acuzație. După război a fost arestată și a stat în închisoare sub diferite acuzații, spânzurându-se în celulă, în 1967, din cauza sentimentului de vinovăție.

8. Shirõ Ishii

Ishii a fost un microbiolog și general-locotenent al Unității 731, o unitate pentru războiul biologic al armatei Imperiale Japoneze, din timpul celui de-al doilea război Chinezo-Japonez. Acesta s-a născut în fostul sat Shibayama și a studiat medicina la Universitatea Imperială Kyoto. În 1932 și-a început experimentele preliminare legate de războiul biologic, într-un proiect secret al armatei Japoneze. În 1936 a fost înființată Unitatea 731. Ishii a construit un complex uriaș – peste 150 de clădiri și peste 6 kilometri pătrați – lângă orașul Harbin din China. Numeroasele atrocități comise de Ishii, împreună cu subordonații săi din unitatea 731, includ: vivisecția oamenilor, inclusiv a femeilor însărcinate (după ce, în prealabil, fuseseră însărcinate de către doctori), amputarea membrelor prizionierilor și reatașarea acestora în alte părți ale corpului. Unora dintre prizionieri le erau congelate membrele pentru a studia cangrena rezultată în urma decongelării.

Tot oameni erau folosiți și pentru a testa efectele grenadelor sau ale aruncătoarelor de flăcări. De asemenea, prizionierii erau inoculați cu diferite boli sub pretextul vaccinării, pentru a putea fi studiate efectele respectivelor boli. Pentru a putea studia efectele bolilor venerice, prizionierii erau infectați în mod deliberat cu sifilis și gonoree, prin viol. Deoarece i-a fost oferită imunitate de către Forțele Americane de Ocupație, la sfârșitul războiului, Ishii nu a făcut nici măcar o zi de închisoare pentru faptele sale și a murit la 67 de ani, în urma cancerului la gât.

7. Ivan al IV-lea al Rusiei

Cunoscut și ca Ivan cel Groaznic a fost Cneaz al Moscovei între 1533 și 1547 și a fost primul conducător al Rusiei care a luat titulatura de Țar. În 1570, Ivan a crezut că elitele orașului Novgorod plănuiau să fugă în Polonia și a plecat în fruntea unei armate pentru a le opri fuga. Soldații conduși de Ivan au construit ziduri în jurul orașului, pentru a preveni ieșirea populației. Între 500 și 100 de persoane erau adunate zilnic de către trupe, pentru a fi torturate și ucise în fața lui Ivan și a fiului acestuia. În anul 1581, Ivan și-a bătut nora însărcinată pentru că nu purta haine modeste, lucru care a dus la avort. Fiul acestuia, numit tot Ivan, a iscat o ceartă cu tatăl său la aflarea veștii, ceartă care l-a făcut pe Ivan tatăl să-și lovească fiul în cap cu sceptrul. Lovitura a dus la moartea „accidentală” a fiului său.

6. Oliver Cromwell

„Cucerirea Cromwelliană a Irlandei” (1649-1653) se referă la recucerirea Irlandei de către forțele Parlamentului Englez, (forțe conduse de către Oliver Cromwell) în timpul Războiului celor Trei Regate. Consecințele acestei cuceriri (pentru a alunga autoritatea catolică) au fost moartea a 200.000 de oameni, ca urmare a foametei sau a bolilor, și luare a 50.000 de irlandezi în sclavie. Cromwell considera catolicii ca fii eretici, așa că a socotit cucerirea ca fiind propria sa „Cruciadă” modernă. Amărăciunea cauzată de către cotropirea Cromwelliană a fost o sursă puternică pentru naționalismul irlandez, începând cu secolul al 17-lea. A murit în 1651, și era urât atât de tare încât în 1658 a fost exhumat și executat postmortem – corpul i-a fost atârnat în lanțuri la Tyburn și a fost dezmembrat mai târziu, resturile fiind aruncate într-o groapă, iar capul, înfipt într-o prăjină, a fost expus în fața Westminster Wall timp de 24 de ani.

5. Jiang Qing

Se crede că a fost principala forță care a condus Revoluția Culturală. În timpul Revoluției Culturale, majoritatea activităților economice au fost oprite și nenumărate clădiri antice, artefacte, cărți antice și picturi au fost distruse de către Gărzile Roșii. Cei 10 ani de Revoluție Culturală au dus practic la prăbușirea sistemului de învățământ și mulți intelectuali au fost trimiși în lagăre. Drepturile umane au fost anulate pentru milioane de chinezi, în timpul acestei revoluții. Alte câteva milioane au fost strămutate cu forța. Estimările legate de numărul morților (civili, cât și Gărzi Roșii) sunt în jurul a 500.000, în perioada 1966-1969, însă alte estimări vorbesc de 3.000.000 de morți și 36 de milioane persecutați.

4. Pol Pot

A fost conducătorul Khmerilor Roșii și Primul Ministru al Cambodgiei, între 1976 și 1979, fiind însă liderul de facto din 1975. În timpul conducerii sale, Pol Pot a impus o versiune extremă a comunismului agrar, când toți locuitorii orașelor au fost mutați la țară, pentru a lucra în ferme colective. Efectele sclaviei, malnutriției, proastei îngrijiri medicale și a execuțiilor militare au dus la uciderea a 2.000.000 de cambodgieni (aproximativ o treime din populație). Regimul său a câștigat notorietate prin acuzarea intelectualilor și a altor „inamici burghezi” de crimă. Khmerii Roșii au făcut execuții în masă, în locuri cunoscute sub numele de „Câmpurile pentru Ucis”. Cei executați erau îngropați în gropi comune. Pentru a economisi muniție, execuțiile erau făcute de multe ori folosind ciocane, toporiști, săbii sau bețe de bambus ascuțite.

3. Heinrich Himmler

A fost arhitectul Holocaustului și al Soluției finale și este considerat de unii cel mai mare ucigaș în masă (deși în realitate este Josef Stalin). Dacă nu ar fi existat acest om, Holocaustul nu ar mai fi avut loc. Himmler a încercat să creeze o rasă dominantă cu aspect Nordic, rasa Ariană. Planurile sale pentru puritatea etnică au fost zădărnicite de orgoliul lui Hitler de a lua personal decizii militare, în loc să-și lase generalii să le ia, ducând astfel la terminarea prematură a războiului. A încercat fără succes să negocieze cu Vestul și a fost șocat pentru că a fost tratat ca un criminal în momentul capturării. S-a sinucis mușcând o capsulă cu cianură.

2. Adolf Hitler

A fost numit Cancelarul Germaniei în 1933, a fost „Fuhrer” din 1934, până în momentul sinuciderii sale, în 1945. Până la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, politicile de expansiune teritorială și subjugare rasială ale lui Hitler au dus la moartea și distrugerea a zeci de milioane de oameni și genocidul a șase milioane de evrei, în Holocaust. Pe 30 Aprilie 1945, după lupte de stradă intense, când trupele sovietice au fost observate în apropierea Cancelariei Reichului, Hitler s-a sinucis împușcându-se și mușcând simultan dintr-o pastilă de cianură. Hitler este clasat peste Himmler doar pentru că ar fi putut opri implementarea politicilor lui Himmler, însă nu a făcut-o.

1. Iosif Stalin

Secretar General al Partidului Comunist al Comitetului Central al Uniunii Sovietice, din 1922 până în momentul morții, în 1953. Sub conducerea lui Stalin, Ucraina a suferit o foamete (Holodomor) atât de mare încât este considerată de mulți a fi un act de genocid din partea lui Stalin. Estimările legate de numărul morților variază de la 2,5 milioane, la 10 milioane. Foametea a fost cauzată de decizii politice și administrative directe. Pe lângă foamete, Stalin a ordonat epurări în interiorul Uniunii Sovietice, represiunea fiind îndreptată către toți cei considerați ca fiind inamici ai statului. În total, se estimează că numărul celor uciși în timpul conducerii lui Stalin este între 10 milioane și 60 de milioane.

Caissa și Bachus

Posted on by racoltapetru6

Pentru cei care nu știu, Caissa este zeița șahului, cea care îi inspiră și îi ocrotește pe împătimiții sportului minții. Despre Bachus sunt sigur că a auzit toată lumea, însă o asociere între cei doi nu cred că este prea obișnuită. Asta era și convingerea mea, până când o întâmplare deosebită m-a făcut să-mi amintesc că minunile se pot întâmpla în orice domeniu.

Mă aflam în finala campionatului județean de șah pe echipe, care se desfășura la Vișeul de Sus. Iarnă, frig, multă zăpadă și o sală neîncălzită în care se disputau ultimele meciuri dintre cele patru finaliste. Lupta pentru titlul mult râvnit se dădea între Victoria Baia Mare (din care făceam parte și eu) și o altă echipă din același municipiu, al cărei nume nu are nici o importanță acum. La prima masă, deci speranța noastră cea mai mare din acel moment, era un tânăr (de fapt eram tineri aproape toți) pe nume Pârvu, cu un joc foarte calculat și în care ne pusesem mari speranțe. Doar că și în șah se mai întâmplă surprize, iar zeița părea să-l fi părăsit în acea zi. A avut o deschidere slabă și când a ajuns în jocul de mijloc stătea foarte prost. Duelul per total era foarte strâns și, la un moment dat, căpitanul echipei ne-a spus că rezultatul meciului depindea de partida lui Pârvu. Dacă pierdea, pierdeam și noi, iar dacă printr-o minune ar fi reușit să câștige, am fi devenit campioni județeni.

Șah pe echipe

Dar unde era Pârvu? Ceasul lui mergea bezmetic în timp ce adversarul lui se plimba surâzător printre celelalte mese, primind chiar felicitări anticipate, de la colegii lui, pentru victoria pe care nu o mai putea rata. Căpitanul nostru era nervos, iar noi supărați în timp ce încercam să ne consolăm cu gândul că mai bine nu s-a putut și, la urma urmei, nici locul doi nu era rușinos. Priveam înciudați, când la poziția compromisă a colegului nostru, când la ușa de la intrare. Mai erau vreo cinci minute din timpul său, când liderul nostru și-a făcut apariția. Și ce apariție!!! Se vedea de la o poștă că era bine agheasmuit, mai ales că zâmbea într-una și sughița repetat. Deși eram scandalizați, nu puteam să-i spunem nimic, dar fiecare se gândea la morala pe care o va primi după ce jocul va lua sfârșit.

Pârvu s-a așezat tacticos la masa lui și, după o scurtă reanalizare a poziției, a mutat galant, nevoie mare. Partenerul lui și-a reluat locul privindu-l așa cum își privește o fiară prada răpusă. Gândea că misiunea lui era și mai ușoară, la fel cum eram convinși și noi. Primele mutări s-au succedat rapid, încât nici n-am avut timp să analizăm variantele sau să sesizăm toate amenințările. „Veselul” nostru coleg era foarte degajat și, între două fumuri de țigară ne privea zâmbăreț și mai sughița o dată. În schimb, chipul adversarului său devenea tot mai întunecat și timpul său de gândire mai îndelungat. Acum vedeam și noi mai clar: toate piesele lui Pârvu participau la atac, iar regele rămăsese stingher, într-un colț al tablei. Și totuși nu putea fi atacat de nicio piesă adversă, pentru că erau angrenate cu totul în apărarea propriului rege.

Noi trăiam intens și entuziasmați fiecare clipă și ne rugam lui Dumnezeu ca aghesmuitul nostru să nu facă vreo gafă. Iar rugile noastre au fost ascultate: matul a venit ca o izbăvire. Pârvu s-a ridicat cu greu de pe scaun și a dat mâna cu adversarul căruia nu-i venea să creadă că a pierdut. Și noi eram uimiți când am sărit să-l felicităm pe căștigător, uitând toate cuvintele grele pe care i le pregătisem. Eram din nou campioni județeni și asta era tot ce conta! Prima cerere a eroului nostru din acea zi a fost, bineînțeles, un pahar de coniac. I se făcuse sete! Căpitanul însuși l-a sprijinit să nu alunece pe gheața de afară, în drumul spre restaurant.

Alcoolul și șahul nu fac casă bună. Dar în acea zi, Caissa a dat mâna cu Bachus și împreună au făcut o minune. E drept că nu e bine să ne bazăm pe astfel de miracole, însă putem trage întotdeauna niște învățăminte:  Ai grijă la omul care nu mai are ce pierde! El e în stare de orice sacrificiu înainte de a fi doborât de tot. Și multe situații întâlnite în jocul de șah, sunt valabile și în viața de zi cu zi.

15 fapte istorice pe care nu le știai

Posted on by racoltapetru6

Este știut că tuturor ne plac faptele – în special cele istorice și cele care reprezintă o necunoscută pentru noi. Ceea ce urmează prezintă 15 fapte care sunt, sper, necunoscute pentru majoritatea dintre voi. Adunate din perioade diferite din antichitate și până în contemporaneitate, sunt fapte ce nu au mai fost prezentate până acum.

1. Sfântul Simeon Stylites (foto) a fost un călugăr care și-a câștigat faimă în secolul al cincilea pentru că a petrecut 37 de ani stând în picioare pe o platformă din vârful unei coloane foarte înalte din Siria. Motivele pentru care a făcut acest gest țin de valorile sale ascetice, iar exemplul lui a fost apoi urmat în anii care au urmat de către sfinții stiliști.

sfantul simeon stylites stand in picioare

2. În timpul Primei Dinastii a Egiptului Antic, sute de slujitori și membri ai familiei erau înmormântați odată cu trupul regelui mort. Se credea că oamenii și animalele îngropate odată cu regele îl vor ajuta în viața de apoi.

3. În 1927, Otto Rohwedder a inventat pâinea feliată. El a făcut prima mașină de feliat și împachetat pâinea și a câștigat și un brevet pentru invenția sa. După numai șase ani de la invenție, pâinea feliată se vindea mai bine decât cea nefeliată.

4. În 1911, împletirea părului în codițe a fost interzisă în China, deoarece se considera că acest obicei amintește de trecutul feudal al țării.

5. Pentru a evita efortul de a se deplasa cu bărcile în amonte, comercianții mesopotamieni construiau bărcile demontabile pe care le navigau în aval având și un măgar la bord. Odată ajunși la destinație vindeau cadrul bărcilor, iar când terminau de făcut schimburile comerciale foloseau măgarul pentru a se întoarce acasă.

alexandru cel mare curiozitati

6. În Roma Antică pedeapsa pentru uciderea propriului tată era să fii înecat într-un sac, împreună cu o viperă, un câine și un cocoș. Motivul din spatele acestei practici? Se pare că nimeni nu știe!

7. Alexandru cel Mare (foto) a inventat o tehnică de spionaj folosită până astăzi: el își încuraja soldații să trimită scrisori acasă, scrisori pe care apoi le intercepta și le citea pentru a descoperi cine era împotriva lui.

8. În Gubbio, nordul Italiei, există o cursă care se organizează în fiecare an, încă din secolul al 12-lea, și în fiecare an este fraudată. În această cursă sătenii transportă trei statui: a Sf. Ubaldo (cel pentru care cursa a fost organizată prima dată), Sf. Anton și Sf. Gheorghe, și în fiecare an Sfântul Ubaldo iese pe primul loc, Sfântul Gheorghe pe al doilea loc, iar Sfântul Anton pe ultimul loc.

9. În 1847, atunci când anestezicul a fost folosit prima dată în timpul unei nașteri, mama a fost atât de uimită de cât de nedureroasă a fost nașterea încât și-a numit copilul Anastasia.

10. Asaltul cavaleriei a fost folosit ultima dată în al Doilea Război Mondial. Atunci, o divizie de cavalerie mongolă s-a aruncat în luptă împotriva unei divizii de infanterie germană. Care a fost rezultatul? Nici măcar un soldat german nu a fost ucis, au murit în schimb 2.000 de soldați din cavaleria mongolă.

11. Modelul rectangular de dispoziție a străzilor folosit astăzi în întreaga lume nu este o invenție nouă; a fost folosit prima oară în orașul Mohenjo Daro, din India, cu 4500 de ani în urmă. Casele din acest oraș erau situate de o parte și de alta a străzilor, cu pereții din spate îndreptați spre stradă, pentru a feri gospodăria de soare și de praful de la căruțe.

12. Prima femeie polițist a fost Alice Stebbins Wells (foto), care s-a înrolat în LAPD în 1910. Pentru că a fost prima (și singura) femeie-polițist, ea și-a conceput propria uniformă de poliție. Patru ani mai târziu Marea Britanie a avut și ea prima femeie polițist.

Prima femeie polițist

13. În Parisul anilor 1700 femeile purtau pălării cu paratrăsnete atașate, atunci când se aventurau să iasă din casă pe vreme rea. O idee nu tocmai minunată.

14. În perioada 3100-3050 î.Hr. Egiptul era condus de primul său faraon – Regele Menes. Se spunea că el a fost primul conducător venit din rândul oamenilor, acesta moștenindu-și tronul de la Zeul Horus.

15. Gorgias din Epir (sec. 3 î.Hr), un sofist grec, s-a născut în sicriul mamei sale moarte! Purtătorii sicriului au auzit plânsetele acestuia în timp ce purtau sicriul spre mormânt.

Supremația impresiilor

Posted on by racoltapetru6

Un mare regizor (mă scuzați dacă nu-mi amintesc care) spunea odată: „Dați-mi o fată și un pistol, iar eu vă fac un film de succes!” Și nimeni nu l-a contrazis, ba chiar i-au urmat rețeta și au scos filme pe bandă rulantă cu fete frumoase care mânuiesc armele precum poșetele. Iar dacă duduia mai și caftește vreo duzină de masculi musculoși, succesul e garantat, indiferent că sfidează legile fizicii și se știe că e imposibil. Contează impresia pe care o lasă asupra spectatorului dornic de senzațional și care vrea să creadă că tot ce vede este posibil. De aceea se cheltuie milioane de dolari numai pe efecte speciale, chiar dacă subiectul e destul de banal și nu ar avea mare trecere fără trucajele care au ajuns să predomine producțiile de azi.

Scenariile bune sunt din ce în ce mai rare, sau nu se mai pune mare preț pe ele. Mai bine se fac remix-uri la filmele vechi pe ecran 3D și cu tot felul de artificii care să-l impresioneze pe plătitorul de bilete și să-l facă să revină cu alți plătitori. Pentru că efectele speciale nu se pot povesti, ci doar vedea pe ecran. Ce mai contează că subiectul e fumat sau naiv, atâta vreme când vezi mașini și clădiri sărind în aer, planete și chiar sisteme solare pulverizate? Face impresie, și lumea vrea să fie impresionată cât mai ușor, fără să fie obligată a gândi prea mult.

La fel se întâmplă și în viață. Bărbaților le place să-și scurgă privirile după câte o tânără dotată de la natură, iar când primesc atenția acesteia își pierd capul. Și reciproca e valabilă. Foarte rar mai au răbdarea să intre în amănunte și să treacă de impresia fizică, care le anihilează orice raționament și se justifică prin expresia atât de eronată: „dragoste la prima vedere”. Iar dacă se întâmplă ca o pereche dintr-o mie – precum la horoscop – să-și păstreze căsnicia în urma unei astfel de potriviri, ea este împărtășită atât de mult încât, din excepție, pentru mulți devine o regulă.

De aceea s-au înmulțit atât de mult divorțurile. Nimeni nu mai are răbdare să-și cunoască partenerul cu care ar trebui să-și trăiască restul vieții. Prima impresie este cea care contează cel mai mult, iar dacă la aceasta se mai adaugă ceva avere și o potriveală la pat, totul pare a arăta că și-au găsit „sufletul pereche”. Însă, cu timpul, își dau seama că nu au aceleași preferințe, ambiții și nu merg cu aceeași viteză. Încet, încet, frumusețea fizică nu mai e importantă și divergențele de gândire devin hotărâtoare.

Mi-a spus odată un călugăr că fiecare ființă omenească este înzestrată cu calități și defecte într-o proporție egală. De-a lungul vieții mi-am dat seama că a avut mare dreptate, excluzând rarele excepții ce confirmă iarăși regula. De câte ori am fost impresionat prea rapid de calitățile unui om, mi-am dat seama că în spatele acestor însușiri se ascund vicii pe care nu le vezi ușor. Și nu mă înșelam, nici atunci când întâlneam persoane lipsite de frumusețe, avere, sau alte calități efemere. În rândul lor găseam cel mai adesea minți și caractere deosebite, care te atrăgeau dacă aveai ocazia și timpul să le înțelegi. Chiar și merele cele mai frumoase pe dinafară ar putea ascunde putreziciunea dinăuntru. Doar că la om această stricăciune a devenit, din păcate, o obișnuință.

Ne place să fim impresionați din primele clipe, pentru a nu pierde timpul atât de prețios. Alegem femeia sau bărbatul cel mai frumos, prietenul care ni se pare că ne poate ajuta cel mai mult, politicianul care ne minte cel mai meșteșugit. Nu vrem să ne uităm mai atent, să analizăm mai bine lucrurile și să luăm decizii mai chibzuite. Așa cum nu vrem să știm cum face un iluzionist să dispară unele lucruri, pentru că am fi dezamăgiți de realitate și trucul și-ar pierde farmecul. Noi vrem să fim mințiți frumos, dar când descoperim minciuna suntem exasperați și strigăm în gura mare. Nu recunoaștem nicidecum că e vina noastră, că ne-am lăsat fascinați de mirajul efectelor de culise, fără să încercăm a înțelege scenariul.

Iluzionism

Chiar dacă nu ne place să recunoaștem, suntem încă niște ființe primitive, care nu pune baza pe esență, pe ceea ce se află în spatele unei imagini irelevante, ci doar pe ceea ce se vede cu ușurință. E drept că omenirea a avut parte de câteva genii ale gândirii în diferite domenii. Dar, deși prin ele civilizația a progresat substanțial, nu au fost recunoscute decât după ce au murit și gândirea colectivă a rumegat un timp la importanța contribuției lor în cultura universală. Încă o dovadă că atunci când avem în față o minte strălucită, dar cu o înfățișare comună, nu știm să o înțelegem și să o apreciem din timp. Cultura nu ne impresionează, fiindcă nu are efecte speciale și mulți nu pun preț pe ea, decât atunci când beneficiază de realizările concrete ale ei. Când ea va fi pusă pe prim plan și îi vom prețui mai întâi pe cei care gândesc cu adevărat, abia atunci vom putea spune că am făcut primul pas spre o civilizație avansată.

Că e o un film, o căsnicie, sau chiar politică, totul poate fi impresionant la prima vedere. Filmul nu te costă mult pe termen scurt, chiar dacă nu te îndeamnă la gândire, dar pe termen lung te prostește. Căsnicia îți poate provoca multe necazuri dacă pui pe prim plan dotările fizice ale partenerului, mai ales că pot fi și artificiale. Așa a pățit și bietul Victor Slav, care a văzut ceva ce nu exista în Bianca Drăgușanu.  Nu știu cât la sută din corpul ei e natural, dar sunt sigur că la creier nu și-a adăugat nimic. Chiar dacă s-ar putea, ea ar crede că nu are nevoie. Să nu mă înțelegeți greșit: tuturor ne plac lucrurile și oamenii frumoși, doar că e bine să calculăm mereu dacă prețul plătit nu e prea mare. În politică e cel mai grav când te lași impresionat de artificii. Fiindcă nu o pățești doar tu, ci tot neamul românesc. Iar de plătit vor trebui să plătească multe generații care vor urma. Și toate astea fiindcă te-ai lăsat impresionat prea ușor.

Bancuri alese

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Un marinar, naufragiat de ani de zile pe o insulă pustie, vede cu mare încântare într-o zi o navă în depărtare și o barcă apropiindu-se de țărm. Nu după mult timp, barca ajunge la mal, iar unul din ofițeri îi înmânează bietului naufragiat un teanc mare de ziare și-i spune:
– Căpitanul vrea să citești toate ziarele astea și apoi să ne anunți dacă mai vrei să fii salvat…
.
* LEGENDĂ EVREIASCĂ
– Există o legendă care spune că secera și ciocanul reprezintă semnul secret al circumciziei…
– Hai că secera pot să mai cred, dar ciocanul… ce legătură are?
– Pentru anestezie!
.
* BLONDA ȘI PROFILAXIA
O secretară blondă, proaspăt angajată… Șefu:
– Domnișoară, vă supărați dacă vă servesc cu o prăjitură?
Blonda: – Nu, domnule director!
A doua zi la fel:
– Domnișoară, vă supărați dacă vă servesc cu o ciocolată?
– Nu, domnule director!
A treia zi:
– Domnișoară, vă supărați dacă vă servesc cu o înghețată?
Blonda:
– Domnule director! Dacă o continuăm tot așa, până o să vă culcați cu mine eu o să fac diabet…
.
* El și ea, la prima întâlnire:
– De ce te-ai încălțat cu pantofii ăștia cu tocuri?… abia de poți să te ții pe picioare.
– Păi, m-am gândit că îți plac fetele înalte!
– Nu-i adevărat, să știi că îmi plac fetele deștepte!
– Păi… pentru asta mi-am pus ochelari!
.
* Ieri seară, eu și soția mea am ajuns la compatibilitatea sexuală ideală: amândoi am avut dureri de cap…
.
* Vine soțul acasă, iar nevasta îl cercetează atent. Culmea, nici un fir de păr străin pe haine!
– Aha! Mai nou mă-nșeli cu o cheală!
Se apropie și îl adulmecă:
– După ce că e cheală, mai e și zgârcită fufa asta! Nu dă bani pe parfum!
.
* Aseară stăteam cu nevasta de vorbă despre eutanasiere și i-am spus:
– Te rog să nu cumva să mă lași să stau într-o stare vegetativă, să fiu dependent de niște mașini și alimentat cu lichide! Dacă o să fiu vreodată într-o astfel de situație, te rog să mă debranșezi de la toate APARATELE de îngrijire care mă țin în viață!
Și atunci ea s-a ridicat, a închis televizorul și calculatorul și mi-a aruncat berea la chiuvetă…
.
* Un mic sfat: nu spune niciodată „sunt înconjurat de proști!”
S-ar putea crede că tu ești nucleul…
.
* Un algerian cu o barbă mare este așezat alături de un francez foarte occidental într-un avion Paris-Alger. După decolare, stewardesa începe să servească băuturi pasagerilor. Francezul cere o cupă de șampanie. După ce l-a servit, stewardesa îl întreabă pe musulman dacă vrea și el una. Răspunsul acestuia, foarte ofensat:
– Prefer să fiu răpit și violat cu sălbăticie de zece prostituate de la Babilon, decât să las o singură picătură de alcool să atingă buzele mele!
Francezul, înecându-se, dă repede înapoi cupa lui de șampanie stewardesei, spunându-i:
– Și eu prefer, nu știam că se poate alege!
.
* Un moșneag de nouăzeci de ani stătea pe o bancă în parc, plângând. Un tip trece pe lângă el și-l întreabă de ce plânge. Printre lacrimi, bătrânul răspunde:
– Iubesc o fată de douăzeci și cinci de ani…
– Și ce-i rău în asta?, întreabă tânărul…
Continuând să plângă, moșul răspunde:
– Nu înțelegi… În fiecare dimineață, înainte ca ea să plece la lucru, facem dragoste. În pauza de prânz vine acasă, îmi pregătește masa și apoi facem din nou dragoste. Seara vine acasă cât de repede poate și mai facem o repriză de sex. Iar după cină, toată noaptea facem dragoste.
– Bine, dar ai o relație pe care și-ar dori-o orice bărbat, mai ales la o vârstă așa de înaintată. De ce plângi?
Printre lacrimi, bătrânul răspunde:
– Am uitat unde stau…