Stau de multe ori și mă minunez cât de rapid progresează tehnologia. Parcă mai ieri totul în jurul nostru era diferit și ni se părea normal. Acum, însă, ne amintim cu nostalgie de acele timpuri și parcă nu ne vine a crede că le-am trăit. Țin minte că primele mele escapade prin curte mi-au fost acaparate de cuptorul pentru pâine, pe care părinții mei îl foloseau o dată pe săptămână. Pentru mine era o căsuță vrăjită din care mama extrăgea cel mai important și gustos aliment. Ziua în care se cocea pâinea în cuptorul din curte era o sărbătoare pentru toată familia și cel mai bun mesager al ei era mirosul care se degaja până hăt, departe, de și vecinii de la a zecea casă știau că e rost de gustat un colț de pâine aburindă. Fiindcă așa era pe la noi: fiecare cocea în altă zi și astfel ne ospătam reciproc cu pâine proaspătă.
Dar și pâinea era o delicatesă pe atunci, iar în cele mai multe zile mâncam mămăligă coaptă tot la cuptorul cel minunat. Mălaiul era la îndemână, doar trebuia cules, desfăcat și dus la moară. Toate își aveau rânduiala lor și fiecare din noi contribuia cu ceva la bunul mers al lucrurilor. Iar răsplata era pe măsură. Chiar și prăjiturile făcute la sărbătorile cele mari erau coapte tot în acel cuptor, însă atunci era mare vânzoleală în jurul lui și noi, copiii, aveam interdicție de a sta prin preajmă.
Au trecut câteva decenii de atunci și cuptorul cel fermecat nu mai există. Lumea s-a modernizat și nimeni din localitate nu mai are așa ceva în curte. Acum mămăliga e cea care se face mai rar, iar cei mai mulți își cumpără pâinea din magazine. Avem și o brutărie care face pâinea pe vatră, dar parcă tot mai bună e cea pe care o face omul acasă la el. Știe ce făină pune, ce fel de drojdie și cum să o facă să arate mai bine și să aibă gustul dorit. Însă, în loc de cuptorul din curte folosește un cuptor modern, un aparat care nu cere lemne și nici efort. Doar să introduci aluatul și să apeși pe butoane.
Însă nu numai cuptoarele de pâine au evoluat atât de mult. Dacă ne uităm în jurul nostru vedem că suntem înconjurați de tot felul de aparate care nu-ți cer decât să apeși pe butoane. Cel mai reprezentativ exemplu s-ar putea să fie telefonul nostru cel de toate zilele. Primul aparat de acest gen pe care l-am folosit nici nu avea numere. Învârteam de o mini-manivelă și la celălalt capăt al firului răspundea o centralistă care-mi făcea legătura cu familia dorită. Ne-am gândit noi pe atunci că până și banii îi vom scoate dintr-o mașinărie numită „bancomat”, doar apăsând pe niște butoane? Oare ce ne rezervă viitorul? Era butoanelor va apune și dacă da, cu ce va fi înlocuită? Poate cu puterea gândului, care va fi suficient de antrenat pentru a coordona toate aparatele pe care mintea umană le va inventa.
Acest articol participă la competiția SuperBlog.
racoltapetru6 
Guilty as charged!
Și eu am o mașină din aia 😆
Fac uneori pâine cu semințe și de cele mai multe ori cocă de pizza.
Bănuiam eu că ești o gospodină talentată! 🙂
Nicio maşinărie nu va putea înlocui omul, şohan! Gustul pâinii frământată manual, coaptă pe vatra cuptorului încălzit cu lemne nu îl poate egala nicio pâine oricât de sofisticată ar fi maşinăria.
Doar cei care au apucat acele vremuri pot face comparaţia. Restul, nu ştiu… n-au de unde şi nu-i vina lor. Cunosc ceea ce trăiesc…
Măcar noi am apucat ceva din acele vremuri. Cei tineri, însă, nu vor știi niciodată cum era gustul pâinii de casă, făcută în cuptorul din curte.
O paine de casa facuta la cuptor cu foc de lemne asta am comandat acum cateva zile jos palaria pentru cei care pastreaza traditia, merita cumparata e gustoasa parca si mancarea gatita are un gust mai bun daca servesti cu o paine gustoasa facuta cu multa pricepere.Iti doresc o zi superba!
Am văzut și eu că sunt zone în care se mai păstrează tradiția unei pâini făcute ca pe vremuri. Mă bucur că și tu ai parte de un asemenea avantaj. O zi bună și pentru tine!
Exista amintiri. Exista gusturi. Tinerii de azi se vor bucura de butoanele si de echipamentele moderne. Sa nu le stricam joaca cu amintirile noastre. Va fi mai usor sa nu facem comparatii.
Absolut adevărat. A avea un cuptor modern de făcut pâine e o oportunitate binevenită dacă vrei să mănânci ceva proaspăt și sănătos. E cu mult mai bine decât să o cumperi din comerț.
E util uneori progresul ăsta tehnic, dar… Să știi că mai există destul de multe locuri în care tradiția coacerii e la loc de cinste! 🙂
P.S. Eu știu un pitic căruia tare-i mai place să se joace cu aluatul… Și-i tare haios, să știi! 😉
Bănuiesc eu cine e piticul cel jucăuș și haios. 😉
Exact – Ioan-ul meu cel din Franța! 😉
Ce frumoase amintiri ne-ai adus aici. Şi bunica avea un cuptor minunat, cam ca cel din fotografie. Ce pâine gustoasă, ce cozonaci sau plăcinte, ne scotea dintr-însul. Mi-e tare dor de vremurile acelea simple, dar atât de frumoase. Pâine “la buton”…n-are nimic magic. Căci facerea pâinii era ceva minunat. Un adevărat ritual al casei. Am pierdut multe, din păcate…
Alex, poate că în drumurile tale prin satele mai retrase vei întâlni încă astfel de cuptoare vechi și funcționale. Din câte am auzit eu, mai sunt zone în care se face pâinea ca acum 50 de ani.
Unde sant vremurile de altadata , cu miros de paine calda si cozonaci , cu colinde inganate la jocul de lumini date de soba ? Butoanele ne-au cam rupt de lume . Apasam un buton si ramanem doar noi cu gandurile noastre .
Totuși, butonul e făcut să ne ușureze viața și să o facă mai confortabilă. Trebuie să ne adaptăm evoluției, cu toată nostalgia pentru trecut.