În rândurile de mai jos nu am să dau nume de oameni, deși am cunoscut persoane deosebite, primitoare și pline de har în ceea ce fac. Nu-i voi uita și le mulțumesc și pe această cale pentru profesionalismul lor, dar mai ales pentru caracterul minunat. Poate tocmai locurile în care trăiesc i-au făcut să fie atât de frumoși la suflet și la chip. Și mă refer aici la Vila ALPIN din stațiunea Straja, pe care am vizitat-o anul acesta și care m-a făcut să-mi reconsider părerea despre ce este o vacanță de vis.

Auzisem de această stațiune de la niște prieteni buni, care m-au convins să merg cu ei pentru o săptămână. Mărturisesc că la început eram sceptic, fiindcă toată viața am iubit și vizitat plajele Mării Negre, iar muntele îl socoteam o destinație pentru amatorii sporturilor de iarnă, iar vara doar pentru drumeții. Eu am nimerit în sezonul călduros și cred că de acum voi vizita marea mai rar, fiindcă m-am îndrăgostit de munte! Prietenii mei cunoșteau foarte bine drumul, așa că m-am lăsat pe mâna lor. Știu doar că din Petroșani am luat-o spre municipiul Lupeni, iar de acolo, ghidați de un indicator am ajuns pe strada Calea Brăii, iar la a doua bifurcație am dat de telescaun. Am ales această variantă pentru că voiam să admir de sus priveliștea care mă fascina din ce în ce mai mult (mai este o variantă pe „Drumul Crucii”, unde mi s-a spus că iarna e greu de urcat, trebuie să ai un autoturism 4X4 și lanțuri la roți).

Traseul cu telescaunul m-a lăsat mut de admirație și nu am scos decât exclamații de apreciere a locurilor peste care pluteam. Dar surprizele au continuat toată ziua cu aspectul plăcut al exteriorului stațiunii, dar mai ales interiorul imaculat și foarte primitor. Gazdele ne-au primit cu brațele deschise și fiecăruia dintre noi i s-a acordat o atenție deosebită. Camerele erau luminoase și dotate cu tot ceea ce este nevoie, iar primul lucru care l-am făcut a fost să facem un duș revigorant. Apoi am coborât pentru a vizita și celelalte facilități. Un ghid al stațiunii ne-a arătat unde este centrul de închirieri echipamente sportive, am văzut sala de conferințe cu circa 60 de locuri și am încheiat raidul prin popasul la restaurantul stațiunii dotat cu bar și vreo 70 de locuri. Ne era foame și am consultat lista de meniuri. Aveau de toate și fiecare dintre noi a comandat altceva. Eu am optat pentru o ciorbă de burtă și un păstrăv la grătar. Am mai cerut apoi și un vin bun, pentru a le mulțumi și în acest fel prietenilor mei pentru că m-au adus într-un loc atât de minunat.

Înainte de a urca în camere, ghidul ne-a rugat să-l informăm la ce fel de activități vrem să participăm a doua zi, precum și pe toată perioada sejurului. Am ales tiroliana și paintball-ul. Recunosc că mi-era frică să particip la rafting sau escalade și nu m-am lăsat convins cu toate insistențele celor din jur. Poate data viitoare. Seara ne-am urcat în camere și eu am intrat pe internet (prin wireless) în timp ce prietenii mei au ales să urmărească un meci de fotbal la televizor.

Zilele care au urmat au fost o aventură continuă, plină de adrenalină. Aș avea nevoie de ore în șir ca să vă descriu măcar o parte din emoțiile trăite în această vacanță de vis.  De aceea mai bine mă opresc aici și poate voi reveni cu altă ocazie, după ce amintirile se vor sedimenta frumos, într-o anumită ordine.

Acest articol participă la competiția SuperBlog.