Omenirea este amenințată de o nouă EPIDEMIE ucigătoare! Vezi posibilitatea și momentul izbucnirii acesteia!

O nouă epidemie ucigătoare care va afecta omenirea va porni de la un virus cu ARN, înzestrat cu o mare plasticitate genetică și contagios prin transmitere respiratorie, de origine zoonotică, se arată într-o analiză realizată de medicul Jean-Claude Manuguerra, directorul celulei de intervenție biologică de urgență de la Institutul Pasteur din Paris, potrivit mediafax.ro.

Același medic francez este, totodată, președintele comitetului de coordonare a rețelei mondiale de alertă și de acțiune în cazul izbucnirii unei epidemii pe Terra, relatează lefigaro.fr.

Bolile infecțioase au însoțit în mod constant evoluția speciei umane, afirmă cercetătorul francez. Numeroase boli au influențat și uneori chiar modelat  de o manieră importantă dinamica evolutivă a populațiilor umane pe parcursul mileniilor. Aici pot fi citați cei 50 de milioane de morți asociați cu pandemia de gripă spaniolă din 1918-1919 și îngrozitoarele epidemii de ciumă neagră, care au decimat aproximativ 25% din populația Franței în secolul al XIV-lea. Rujeola și malaria ucid în continuare milioane de copii în fiecare an pe plan mondial.

De la sfârșitul secolului al XIX-lea, au fost făcute eforturi extraordinare pentru a lupta împotriva agenților infecțioși, cu un succes spectaculos în țările occidentale. Dezvoltarea condițiilor de igienă, campaniile de vaccinare, folosirea pe scară largă a insecticidelor, apoi a antibioticelor, au condus la o diminuare fenomenală a procentului deținut de bolile infecțioase în totalul indicilor de morbiditate. În anii 1950-1960,  opinia larg răspândită în țările occidentale era aceea că maladiile infecțioase vor fi mai bine stăpânite și aceste boli nu vor mai reprezenta o prioritate a guvernelor. Succesul obținut de eradicarea variolei, în 1977, a întărit această idee, afirmă experții francezi.

De atunci, situația s-a schimbat. Numeroase maladii infecțioase noi au apărut (SIDA, cauzată de HIV – virusul imunodeficienței umane, febra Ebola), altele au reapărut în unele regiuni în care fuseseră eradicate sau stăpânite (tuberculoza, holera), iar altele și-au lărgit distribuția geografică de o manieră spectaculoasă (virusul West Nile). În paralel cu această emergență reală, asistăm la o agravare cauzată de rezistența multor bacterii și paraziți la agenții antimicrobieni.

Pentru a înțelege mai bine aceste tendințe globale, Kate E. Jones și colegii săi au studiat 335 de evenimente de emergență (a unor maladii infecțioase, n.r.) din 1940 până în 2004. Surprinzător, emergențele virale au fost minoritare, întrucât ele dețin doar un sfert din totalul bolilor infecțioase apărute în perioada specificată. Predominanța bacteriilor rezultă din apariția rezistenței la agenții antimicrobieni. În rândul celor 84 de evenimente de emergență virală se găsesc cazurile de emergență reale, a căror prezență rezultă în general dintr-o transmisie între specii. Din aceste 84 de emergențe, 11 corespund virusurilor cu ADN (4 familii), 9 virusurilor intermediare ADN (familia HIV și familia virusului hepatitei B) și virusurile cu ARN (13 familii).

Numărul acestor evenimente de emergență nu reflectă neapărat importanța acestora pentru sănătatea publică. Astfel, familia HIV se clasează pe locul al cincilea, cu 7 evenimente, dintre care 2 majore, corespunzând emergenței virusurilor HIV-1 și HIV-2. În ceea ce privește virusurile febrei galbene și chikungunya, care grupează în principal virusuri transmise de atropode, ele au produs 38 de evenimente virale, reprezentând aproape jumătate din totalul cazurilor analizate.

Analiza factorilor non-virusologi i-a ajutat pe cercetătorii francezi să descopere faptul că 11 categorii de factori majori sunt asociați cu 82% din emergențele virale la om. Pe primul loc se află schimbările produse în exploatarea terenurilor (despăduririle, de exemplu), cu aproape un sfert din totalul evenimentelor. Urmează schimbările din industria agroalimentară (13%), călătoriile și schimburile internaționale (11%), schimburile din industria sănătății (10%) și schimbarea sensibilității omului la infecție (10%).

Plasticitatea genetică virală este determinantă pentru trecerea infecției de la o specie animală la o alta și la om în special. Prin rata lor intrinsecă de mutație care este foarte ridicată, virusurile cu ARN generează foarte prompt o descendență heterogenă genetic. Existența lor permite virusului, fie înainte de trecerea de la o specie la alta, fie după această trecere, să dispună de o mare diversitate de posibilități și de caractere genetice, care îi pot fi extrem de utile în cazul unei schimbări de mediu. Selecția genelor mutante permite virusului să își continue adaptarea în organismul noii gazde și să își crească „vitalitatea”. În acest fel virusurile devin „competitive”, în special în ceea ce privește transmiterea interumană. Pe lângă aceste mutații, schimburile de fragmente sau de gene întregi reprezintă și ele motoare puternice ale variațiilor genetice.

Agenții care pot să infecteze mai mult de o specie sunt omniprezenți. Aproape 61% dintre patogenii umani sunt agenți de zoonoze, dintre care aproape 72% sunt asociați faunei sălbatice.

Emergențele reprezintă rezultatul unui ansamblu complex de factori combinați și situați pe eșaloane diverse: de la nivel molecular la cel al modificărilor ecologice și cele societale. Emergențele reale sunt cele mai de temut.

Se poate deci alcătui un portret-robot al următorului patogen emergent capabil să declanșeze următoarea mare epidemie în secolul al XXI-lea? Pornind de la constatările enunțate mai sus, ar putea fi vorba de un virus cu ARN, înzestrat cu o mare plasticitate genetică și contagios prin transmitere respiratorie, de origine zoonotică. Acesta își va îndeplini trecerea la om de mai multe ori, fiindu-i suficient un singur succes, obținut într-o regiune în care s-au produs mari schimbări în privința utilizării terenurilor, și care va fi fost inițial amplificat la om ca acest fapt să ajungă la cunoștința autorităților sanitare, în sânul unui megalopolis.

după Ciprian Cobzaru

Untul este un aliment mult mai sănătos în comparație cu margarina. Parcă aud majoritatea oamenilor în timp ce au citit afirmația de mai devreme exclamând „cum? Am crezut că untul este inamicul, iar margarina este alternativa sănătoasă deoarece conține foarte puține grăsimi saturate și colesterol”. Spre deosebire de margarine, care obosesc inutil ficatul în timpul digestiei, untul are un procent de digestibilitate de 99%, necesitând mai puține săruri biliare și solicitând astfel mult mai puțin vezica biliară și ficatul. Se pare că am fost direcționați greșit, untul dovedindu-se alegerea sănătoasă, potrivit celor de la draxe.com:

7. Untul conține Factorul Wulzen. Aceasta este o substanță asemănătoare unui hormon, care oferă o mulțime de beneficii organismului. Ea poate preveni blocarea încheieturilor și artrita. De asemenea este responsabilă de transportarea calciului către oase, în loc să fie transportat către încheieturi. Această substanță poate fi găsită doar în unt și în smântână.

6. O sursă excelentă de colesterol bun. Colesterolul bun este necesar pentru funcționarea optimă a celulelor organismului și oferă o mulțime de beneficii creierului și în dezvoltarea sistemului nervos. Organismul nostru are nevoie de colesterol, dar de cel bun.

5. Untul conține glicosfingolipide. Glicosfingolipidele sunt acizi grași cu un rol foarte precis. Acești acizi grași protejează stomacul împotriva infecțiilor gastro-intestinale.

4. Conține acid linoleic conjugat. În cazul în care untul pe care-l consumi este de o calitate superioară, adică este produs de văcuțe care au păscut iarbă proaspătă, acesta conține acid linoleic (CLA). Această substanță previne apariția diverselor tipuri de cancer și ajută organismul să acumuleze masă musculară în loc de grăsime.

3. Omega3 și Omega6. Untul conține acizii esențiali pe care organismul nu-i poate produce, astfel fiind necesară suplimentarea lor prin alimentație sau suplimente nutritive. Beneficiile acestor acizi grași sunt foarte cunoscute. Acestea sunt îmbunătățirea funcției psihice, îmbunătățirea sănătății pielii și îmbunătățirea funcțiilor cardio-vasculare.

2. O sursă excelentă de minerale. Untul conține magneziu, crom, zinc, cupru și seleniu, mineral cu proprietăți antioxidante. Untul conține o cantitate mai mare de seleniu în comparație cu peștele hering, cerealele sau usturoiul. De asemenea, untul conține și iod.

1. Untul este o excelentă sursă de vitamine. Una dintre cele mai importante vitamine pe care le conține untul este vitamina A, o vitamină extrem de importantă pentru buna funcționare a organismului. Vitamina A îți protejează și îmbunătățește vederea și funcțiile endocrine. În afară de vitamina A, untul mai conține și vitaminele D, E și K.