Să nu uităm a zâmbi

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* UMOR ENGLEZESC
Un cutremur mare, cu puterea de 8,1 grade pe scara Richter, a lovit Orientul Mijlociu. Două milioane de musulmani au murit și peste un milion au fost răniți. Irak și Iran sunt complet distruse, iar guvernele nu știu de unde să înceapă cu furnizarea de ajutoare pentru a reconstrui. Restul lumii e în stare de șoc.
Statele Unite ale Americii trimit trupe pentru a ajuta. Arabia Saudită trimite petrol. Tările din America Latină trimit legume. Noua Zeelandă trimite oi, vite și produse alimentare. Continentele asiatice trimit forță de muncă pentru a ajuta la reconstruirea infrastructurii. Canada trimite consumabile și echipe medicale.
Marea Britanie, să nu fie mai prejos, trimite două milioane de musulmani pentru înlocuirea celor pierduți. Dumnezeu să binecuvânteze MAREA BRITANIE!… (la naiba, cât de inteligenți sunt britanicii!).
.
* Un tip intră într-un bar cu un pistol.
– Cine a făcut sex cu nevasta mea?!, urlă el.
Din spate se aude o voce:
– Bă, vezi că nu ai destule gloanțe!
.
* Din cugetările unui student:
„Înainte aveam o viață foarte activă: jucam tenis, fotbal, biliard, șah. Participam la raliuri. Dar totul s-a terminat când mi s-a stricat calculatorul.”
.
* Un reporter merge într-un sat să ia niște interviuri. Spre mirarea lui, satul era gol. Doar la o poartă zărește o bătrână. Reporterul se apropie de ea:
– Săru’mâna, mamaie, da’ unde’s femeile din sat?
– La căminu’ cultural, maică, să învețe limba engleză.
– Da’ bărbații
– La căminu’ cultural, maică, să învețe limba engleză.
– Și copiii?
– La căminu’ cultural, maică, să învețe limba engleză.
– Da’ matale… matale de ce nu te-ai dus?
– Because I already speak English…
.
* Un agent de poliție rus, proaspăt angajat, nu-și primise salariul timp de patru luni, din cauza unei erori de contabilitate. După ce a aflat de greșeală, superiorul lui l-a chemat la el.
– Ivan, nu ți-ai primit salariul de patru luni. De ce nu ai spus nimic?
– Credeam că după ce mi s-a dat arma din dotare, trebuie să mă descurc cum pot…
.
* 100 de polițiști sunt chemați la testare…
Fiecare polițist trebuie să introducă într-o masă decupată corespunzător trei obiecte: o sferă, un cub și un con.
Rezultatul testului a fost următorul: 10% dintre polițiști sunt inteligenți, restul sunt forțoși.
.
* O fată tânără venea săptămânal la mormântul soțului său pentru a uda florile. Apoi, de fiecare dată, se retrăgea cu spatele. Un tânăr care o urmărea de mult timp îi spune:
– Văd că i-ați purtat un deosebit respect defunctului dumneavoastră soț. Am văzut că nu-i întoarceți spatele când plecați. Foarte frumos!
– Eh, domnule, soțul meu mereu îmi spunea că am un cur de ar putea ridica din mormânt și un mort. Nu vreau să risc.
.
* Dacă o femeie ți-a dat cheia de la inimă, nu te bucura. Mâine ea poate schimba lacătul!
.
* Un bogătaș, agasat de curtea pe care un tânăr i-o făcea fiicei sale, întreabă:
– Ai intenții serioase?
– Bineînțeles, credeți că mă însor de plăcere?
.
* Un condamnat este dus legat la ochi spre eșafod; când ajunge să urce zice:
– Dezlegați-mă la ochi, să nu-mi rup gâtul pe trepte!

În spatele măștii

Posted on by racoltapetru6

Multora dintre noi ne place să credem că putem să ne dăm seama de caracterul unui om după cum arată și se comportă. Îl privim cu atenție, îi examinăm trăsăturile feței, tonalitatea vocii, hainele cu care este îmbrăcat, gesturile pe care le face și alte amănunte care ni se par importante pentru a-l eticheta. De obicei nu ne ia mult timp și în mintea noastră dăm un verdict care pare definitiv și irevocabil. „Este un om de treabă”, sau „E un prefăcut”, ori „E un escroc”. Suntem un fel de psihologi care „l-a citit” foarte ușor pe subiect și care și-a format o părere pe care o vom împărtăși și celor care nu știu ce hram poartă persoana în cauză. Doar de aceea se spune că prima impresie contează; ne e greu să reevaluăm analiza noastră și să recunoaștem că ne-am înșelat.

De multe ori, însă, ultima impresie e cea care ne dă peste cap toate etichetările și ne ia prin surprindere. Auzim adesea expresii ca: „părea un om liniștit și cumsecade”, „cine s-ar fi gândit că e în stare de așa ceva?” sau „nu pot să cred că el a făcut-o!” Omul poate să arate într-un fel, să se comporte bine în mijlocul oamenilor, dar în spatele măștii nu putem să știm ce se ascunde. Nimănui nu-i este scris în frunte cuvântul „Escroc” sau „Criminal”, dar oricare dintre cei cu o figură zâmbitoare și plăcută, cu un comportament amabil și civilizat, poate să aibă un caracter înșelător. Nici măcar un psiholog cu experiență, după multe ședințe cu pacientul, nu poate prevedea cu siguranță de ce este în stare acesta. S-au văzut numeroase cazuri în care au fost evaluați militari sau polițiști declarați perfect sănătoși mintal, dar care ulterior s-au sinucis sau au ucis cu cruzime. Mintea umană e încă o necunoscută și poate fi imprevizibilă, mai ales când suferă un șoc emotiv.

Auzim adesea pe unii părinți cum își caracterizează copiii, dar de multe ori aprecierile lor sunt departe de realitate. Nu își cunosc cu adevărat odraslele, pentru că nu-și pot forma o părere obiectivă, dar și pentru că acestea poartă o mască ce nu lasă să fie cunoscute în intimitate. Mai multe știu colegii și prietenii decât știe mama și tata. Iar, când un adevăr dureros iese la iveală, părintele se arată oripilat sau nici nu vrea să creadă. Și cum ne-am cunoaște bine vecinii, prietenii sau copiii, când de multe ori nu ne cunoaștem nici pe noi? Adesea suntem surprinși de ceea ce spunem sau facem. Avem o mască interioară pe care nu reușim întotdeauna să o îndepărtăm complet și în spatele căreia se pot ascunde sentimente și impulsuri pe care nu le bănuiam. De aceea, cunoașterea unui caracter, a unei persoane, ar trebui să înceapă cu noi. Să ne analizăm obiectiv și să vedem ce putem face pentru a nu avea surprize neplăcute. Abia apoi să încercăm să-i apreciem pe cei din jurul nostru. Dar nici atunci să nu le punem etichete definitive. Pentru că fiecare persoană are multe calități sau defecte pe care nu le putem sesiza nici după ani de zile. Oricât de buni „psihologi” ne-am considera noi.

 

Danone nu renunță

Posted on by racoltapetru6

Danone refuză să îndepărteze gândacii zdrobiți din iaurturile vândute… Poftă bună!

Centrul pentru Știința Interesului Public (CSPI – The Center for Sciens in the Public Interest), o organizație din SUA care apără drepturile consumatorului, a cerut, printr-o petiție publică, companiei de lactate Danone să nu-și mai coloreze iaurturile cu tot felul de coloranți obținuți din gândaci zdrobiți (este vorba de colorantul denumit carmina). Conform Wikipediei, carminul este un pigment al unui colorant roșu-deschis obținut din sarea de aluminiu a acidului carminic, care este produs de unele insecte la scară largă, cum ar fi cosenila roșie și cosenila poloneză.

CSPI consideră că unii oameni sunt alergici la carmin și că mulți dintre ei nu sunt conștienți de faptul că ei consumă gândaci zdrobiți în iaurturile Danone. Michael Jacobson, director executiv CSPI, care promovează petiția on-line, spune: „n-am nimic împotriva oamenilor care mănâncă insecte, dar atunci când cumpăr iaurt de căpșune, mă aștept să găsesc acolo și căpșune, nu praf roșu făcut din gândaci. Ținând cont de faptul că unii oameni au reacții alergice la acest carmin, și că, în locul său se pot folosi coloranți obținuți din tot felul de plante, de ce Danone nu le folosește pe acestea din urmă?”

Totuși, Danone spune că n-are de gând să se oprească în folosirea carminului, spunând că acesta este sigur, natural, este folosit pe scară largă și este etichetat clar pe ambalaj: „Carminul apare pe etichetă, așa că, dacă vor să-l evite, pot s-o facă. Nu avem niciun plan pentru a face vreo schimbare, pentru că nu există îngrijorări privind siguranța alimentară”, a declarat un purtător de cuvânt al companiei.

Așa că… dacă sunteți consumatori de iaurt Danone, poftă bună! Cu gândaci zdrobiți!

lovendal.net/

Cei mai ghinioniști oameni ai planetei

Posted on by racoltapetru6

Cei mai ghinioniști șapte oameni ai planetei

Și nici măcar nu se plâng…

De unii pare să se țină ghinionul scai, alții au dus la extrem arta de a fi la locul nepotrivit, în momentul nepotrivit. Mușcați de rechini sau de șerpi, loviți de fulgere, bombe atomice sau pur și simplu de soartă, toți acești oameni au ceva în comun. Au supraviețuit doar pentru a putea depune mărturie cât ghinion au avut…

1) Japonezul lovit de DOUĂ bombe atomice

Tsutomu Yamaguchi, care locuia în Nagasaki, unde lucra pentru compania Mitsubishi, se afla în călătorie de afaceri în Hiroshima pe 6 august 1945, ziua în care orașul a fost lovit de prima bombă atomică lansată de SUA. Tsutomu Yamaguchi se pregătea să plece din Hiroshima, însă a realizat că și-a uitat în oraș permisul de liberă trecere, așa că s-a întors. La ora 8:15, bomba atomică a căzut în centrul orașului, surpinzându-l pe Tsutomu Yamaguchi la mai puțin de 3 kilometri de locul impactului.

Japonezul s-a ales cu timpanele sparte, a orbit temporar și a suferit arsuri pe o bună parte a jumătății stângi a corpului. Tsutomu Yamaguchi a petrecut o noapte într-o tabără medicală, unde a fost tratat de urgență, părăsind orașul a doua zi.

Astfel, Tsutomu Yamaguchi s-a întors în Nagasaki, unde s-a internat în spital. Încă plin de bandaje, conștiinciosul japonez s-a înapoiat la muncă pe 9 august. La ora 11.00, în timp ce Tsutomu Yamaguchi îi povestea șefului său prin ce trecuse la Hiroshima, Nagasaki a fost lovit de cea de-a doua bombă atomică lansată de armata SUA. Din fericire pentru Tsutomu Yamaguchi, a doua bombă nu i-a cauzat răni serioase.

În 2009, Tsutomu Yamaguchi a fost recunoscut oficial de către guvernul Japoniei drept singura persoană care a supraviețuit ambelor explozii nucleare. Japonezul a murit de cancer la stomac în 2010, la vârsta de 93 de ani.

2) Singurul localnic nu a câștigat la loto

În 2012, orășelul Sodeto, din Spania, devenea localitatea milionarilor în euro, după ce fiecare familie din cele 70 de gospodării ale localității juca aceleași numere căștigătoare la loteria de Crăciun, cu premiul cel mare de 700 de milioane de euro.

Numerele au fost propuse de asociația gospodarilor din oraș (care cuprindea toate gospodăriile) ai cărei membri au vizitat fiecare casă pentru a vinde biletele… Fiecare casă, mai puțin cea a lui Cotis Mitsotakis, un realizator de film grec a cărui locuință se afla la un kilometru de centrul micuțului oraș. Grecul este acum singurul locuitor din Sodeto care nu este multimilionar…

3) S-a scufundat cu Titanicul. Și cu RMS Olympic… și cu HMHS Britannic…

În 1911, Violet Jessop, o britanică de 23 de ani, lucra ca stewardesă la bordul vasului translatantic RMS Olympic, cea mai mare ambarcațiune civilă a vremii. La 20 decembrie vasul s-a ciocnit de crucișătorul HMS Hawke, lângă insula Wight, suferind avarii grave, dar reușind să se întoarcă în portul Southampton.

Un an mai târziu, Violet s-a angajat pe RMS Titanic, numărându-se printre persoanele salvate de RMS Carpathia, după celebra tragedie.

Apoi, în timpul Primului Război Mondial, Violet Jessop s-a angajat ca stewardesă pe nava medicală Britannic. Ambarcațiunea a lovit o mină marină în Marea Egee, scufundându-se lângă insula greacă Kea. 30 de oameni au murit în acest accident, însă Violet s-a numărat printre cei care au fost salvați.

După război, Violet Jessop a continuat să lucreze ca stewardesă pe diferite vase. Femeia a murit în 1971, de insuficiență cardiacă.

4) Americanca lovită de uragan. De 5 ori…

Melanie Martinez a pierdut patru case în ultimii 50 de ani, toate devastate de uraganele Betsy (1965), Juan (1985), George (1998) și Katrina (2005). Totuși, femeia, care locuiește în Louisiana, refuză să plece din acest loc într-un stat mai sigur. „M-am născut aici, aici este casa mea”, spune Melanie.

În 2012, impresionați de povestea femeii, realizatorii show-ului tv „Hideous Houses” au decis să investească 20.000 de dolari pentru a-i reface ultima casă în care locuise. La câteva luni, însă, uraganul 1 Issak i-a dărâmat locuința abia refăcută.

„Am pierdut cinci case în cinci furtuni. De fiecare dată o mătură la pământ”, a spus Martinez, supranumită de mass-media drept cea mai ghinionistă femeie din America.

5) Mușcat de rechin, de șarpe, lovit de fulger…

Erik Norrie a ajuns la spital pe 29 iulie 2013 cu o bucată lipsă din picior, după ce fusese mușcat de un rechin în timp ce pescuia cu sulița în Bahamas. Norocul lui Erik a fost că socrul său se afla prin preajmă și l-a putut aduce la mal, unde i-a legat piciorul cu un garou până să vină ambulanța.

Vizitat de presă la spital, Erik Norrie nu s-a arătat foarte impresionat sau afectat de ceea ce pățise. Avea experiență în astfel de accidente. Erik le-a povestit ziariștilor că de-a lungul vieții a mai fost mușcat și de un șarpe cu clopoței. Și lovit de un fulger…

6) John „Calamitate”

John Lyne, din Marea Britanie, poreclit de prieteni John „Calamitate”, are la activ, până la 54 de ani, nu mai puțin de 16 accidente grave.

În copilărie John a căzut dintr-o căruță trasă de cal, doar pentru a fi călcat apoi de o camionetă. Ca adolescent a căzut dintr-un copac și și-a rupt brațul. În drum spre spital, autobuzul în care se afla a suferit un accident în care John și-a rupt același braț pentru a doua oară în acea zi. Coincidență sau nu, aceste lucruri s-au petrecut într-o zi de vineri 13…

Ca adult, John Lyne a trecut prin trei accidente auto, a fost lovit de fulger, a fost surprins de o avalanșă, într-o surpare de pământ, iar în 2006 a căzut într-un canal, ajungând din nou la spital și în paginile ziarelor.

7) Jefuit, înjunghiat, mușcat, trăsnit…

John Wade Agan, un american de 47 de ani, a crezut inițial că are ghinion când un client al taxiului pe care îl conducea l-a jefuit, bătut și îndesat în portbagaj. La scurt timp după acest incident, John Wade a fost nu doar jefuit, ci și înjunghiat în piept cu un cuțit de bucătărie, în 2008. Plecat în vacanță un an mai tărziu, John Wade a fost mușcat nu de unul, ci de doi șerpi în același timp.

Au urmat doi ani de calm, după care Wade a ajuns din nou la spital. De data asta lovit de fulger în timp ce vorbea la telefonul fix din propria casă…

 

Flash-uri umoristice

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Un soldat american aflat la Paris stătea în fața unei catedrale și privea o nuntă.
– Cine este mirele?, îl întrebă pe un francez, care stătea alături.
– Je ne sais pas, îi răspunde francezul.
Jumătate de oră mai târziu, americanul intră în catedrală pentru a o vizita și vede câțiva oameni care tocmai puneau un coșciug pe catafalc.
– Cine este mortul? – îl întreabă pe preot.
– Je ne sais pas – vine răspunsul acestuia.
– Pe toți sfinții! – exclamă soldatul. Sărmanul, nu a rezistat nici măcar o oră!
.
* Un tânăr scoțian sună la HOT LINE:
– Bună iubitule, spune tipa.
– Bună scumpo, răspunde el.
La care tipa spune:
– Aș face orice pentru tine!
Iar el răspunde:
– Bine, atunci închide și sună-mă tu!
.
* – John!
– Yes, Sir.
– Adu-mi un pahar de apă!
– Ok, Sir.
– John!
– Yes, Sir.
– Mai adu-mi un încă unul.
– Bine, sir.
– John!
– Mai adu-mi un pahar de apă…
– Dar, sir, nu vă face bine atâta apă…
– John, ești nebun, nu vezi că arde biblioteca!?
.
* Un tip intră într-un local și îi spune chelneriței:
– Vreau un sandwich cu o felie de pâine albă, una de pâine neagră și una de pâine integrală, prăjite mediu. Pune șunca și brânza pe stratul de jos, puiul, frunza de lăptucă și roșia pe stratul de sus. Pune maioneza pe fiecare strat, taie cojile și taie-l în patru, cu câte o felie de murătură pe fiecare și o scobitoare care să țină la un loc fiecare sfert. Ai înțeles?
– S-a făcut, zice chelnerița.
Apoi strigă tare spre bucătărie:
– Un sandwich pentru un arhitect. Aduc și planurile imediat…
.
* Se trezește Janos și-i spune nevestei:
– Am visat ceva frumos.
– Ce, mă Janos?
– Că am fost la București!
– Si ce-i frumos în visul ăsta, mă?
– Nu m-au lăsat să intru decât cu pașaport!
.
* Într-un oraș din Transilvania un ungur zace pe stradă ciuruit de 40 de gloanțe. După ce studiază cadavrul, polițistul Funar trage o concluzie:
– Așa o sinucidere cumplită n-am mai văzut de mult…
.
* Rașela: – Mă Ițic, m-am gândit bine și am hotărât să divorțez!
Ițic: – Cum așa, măi Rașela, după 40 de ani de căsătorie? Dar ce-ți veni?
Rașela: – Păi tu-ți dai seama, măi Ițic, că în 40 de ani tu nu mi-ai cumpărat niciodată nimic?
Ițic: – Păi nu mi-ai spus niciodată că ai ceva de vânzare!
.
* La un meci, comentatorul le zice foarte repede:
– Lovitură, mingea e la Nicoliță, se apropie de marginea stângă, pase, Nicoliță primește mingea înapoi, lovitură, încă o lovitură spre poartă… Barăăăă! Barăăă!…
Se deschide ușa în cabina comentatorului și intră Pițurcă:
– Nu se poate ceva mai rar? Băieții nu prea fac față…
.
* O bunicuță se prezintă la examenul de admitere la facultate. Ia toate examenele cu brio și intră. Totuși, examinatorii, curioși, o întreabă la ce îi mai trebuie școala la vârsta asta, că doar e pensionară…
– Ah, nicidecum pentru carieră. Bărbatul meu, deunăzi se fălea prin birt și spunea că de aniversarea lui de 70 de ani își dorește să „reguleze” o studentă. Na, că i-am făcut și eu un cadou…