Multora dintre noi ne place să credem că putem să ne dăm seama de caracterul unui om după cum arată și se comportă. Îl privim cu atenție, îi examinăm trăsăturile feței, tonalitatea vocii, hainele cu care este îmbrăcat, gesturile pe care le face și alte amănunte care ni se par importante pentru a-l eticheta. De obicei nu ne ia mult timp și în mintea noastră dăm un verdict care pare definitiv și irevocabil. „Este un om de treabă”, sau „E un prefăcut”, ori „E un escroc”. Suntem un fel de psihologi care „l-a citit” foarte ușor pe subiect și care și-a format o părere pe care o vom împărtăși și celor care nu știu ce hram poartă persoana în cauză. Doar de aceea se spune că prima impresie contează; ne e greu să reevaluăm analiza noastră și să recunoaștem că ne-am înșelat.
De multe ori, însă, ultima impresie e cea care ne dă peste cap toate etichetările și ne ia prin surprindere. Auzim adesea expresii ca: „părea un om liniștit și cumsecade”, „cine s-ar fi gândit că e în stare de așa ceva?” sau „nu pot să cred că el a făcut-o!” Omul poate să arate într-un fel, să se comporte bine în mijlocul oamenilor, dar în spatele măștii nu putem să știm ce se ascunde. Nimănui nu-i este scris în frunte cuvântul „Escroc” sau „Criminal”, dar oricare dintre cei cu o figură zâmbitoare și plăcută, cu un comportament amabil și civilizat, poate să aibă un caracter înșelător. Nici măcar un psiholog cu experiență, după multe ședințe cu pacientul, nu poate prevedea cu siguranță de ce este în stare acesta. S-au văzut numeroase cazuri în care au fost evaluați militari sau polițiști declarați perfect sănătoși mintal, dar care ulterior s-au sinucis sau au ucis cu cruzime. Mintea umană e încă o necunoscută și poate fi imprevizibilă, mai ales când suferă un șoc emotiv.
Auzim adesea pe unii părinți cum își caracterizează copiii, dar de multe ori aprecierile lor sunt departe de realitate. Nu își cunosc cu adevărat odraslele, pentru că nu-și pot forma o părere obiectivă, dar și pentru că acestea poartă o mască ce nu lasă să fie cunoscute în intimitate. Mai multe știu colegii și prietenii decât știe mama și tata. Iar, când un adevăr dureros iese la iveală, părintele se arată oripilat sau nici nu vrea să creadă. Și cum ne-am cunoaște bine vecinii, prietenii sau copiii, când de multe ori nu ne cunoaștem nici pe noi? Adesea suntem surprinși de ceea ce spunem sau facem. Avem o mască interioară pe care nu reușim întotdeauna să o îndepărtăm complet și în spatele căreia se pot ascunde sentimente și impulsuri pe care nu le bănuiam. De aceea, cunoașterea unui caracter, a unei persoane, ar trebui să înceapă cu noi. Să ne analizăm obiectiv și să vedem ce putem face pentru a nu avea surprize neplăcute. Abia apoi să încercăm să-i apreciem pe cei din jurul nostru. Dar nici atunci să nu le punem etichete definitive. Pentru că fiecare persoană are multe calități sau defecte pe care nu le putem sesiza nici după ani de zile. Oricât de buni „psihologi” ne-am considera noi.
racoltapetru6 
Vedem marea, dar nu-i cunoastem adancimile!
Bună analogie! Mulțumesc de vizită și o zi bună!
@ Buna seara !
Excelent articol !
Ar trebui prezentat in fata CAMERELOR REUNITE ale Parlamentului ROMANIEI
ca sa-l digere ( comenteze, priceapa etc ) si alesii nostri…………..
ce in CAMPANIILE electorale
poarta o MASCA si dupa cce-si vad sacii in carute,
poarta o alta MASCA !!!
Weekend placut !
Aliosa.
Într-adevăr, politicienii sunt persoanele cu cele mai multe măști. Dar noi știm asta și nu-i mai credem.
Un sfârșit de săptămână cât mai frumos, Alioșa!
Iti doresc un weekend minunat…..ca politicienii nu duc lipsa de asa ceva !
Ai perfectă dreptate! Să fie și pentru tine! 🙂
Bine mai spui, Petru, parcă pe zi ce trece întâlnim tot mai multi oameni cu măşti, iar asta ne face să ne pierdem încrederea în oameni, să nu mai ştim ce să credem despre ei şi să trăim într-o continuă teamă în ceea ce priveşte actiunile lor viitoare.
Gândurile omului nimeni nu le poate şti în profunzime. Noi putem şti despre un om, doar atât cât el lasă să se vadă. Eu am ajuns la concluzia că omul este cea mai complicată creatură de pe Pământ!
O zi minunată îţi doresc, Petru! 🙂
E adevărat că omul, prin judecata lui, este cea mai complicată ființă de pe planetă, dar tocmai de aceea avem mai multe așteptări din partea lui, a noastră. Și de fiecare dată sperăm să cunoaștem persoane bune, așa cum credem că merităm.
Să ai parte de un sfârșit de săptămână superb, Stefania! 🙂
Nu exista o metoda de evaluare perfecta a unui om. Fiecare ascunde mai bine sau mai rau ceva pe care nu il vrea facut public si acestia fac parte dintre aceia multi care pot pacali si pe cel mai vigilent observator. Oamenii obisnuiti trec repede cu privirea pe deasupra cuiva, il analizeaza rapid si dau verdictul de cele mai multe ori gresit. Dar pe cine intereseaza ?
Până la urmă e firesc ca fiecare din noi să ascundă ceva, doar că prin asta să nu provoace rău celor cu care relaționează. Să fim ca o carte care-și dezvăluie pe parcurs subiectul, iar finalul să fie cu Happy-end, nu tragic.
Multumesc pentru urari si like !
http://youtu.be/P_h49T2px68
O duminica frumoasa !
Aliosa.
Mulțumesc mult Alioșa! La fel și pentru tine!
Super articolul, felicitari !!
Mulțumesc pentru vizite și aprecieri, dragă Mariana.
Da. Într-adevăr. Ne potrivim cu privire la opiniile legate de măștile oamenilor.