NEVOIȚI SĂ RĂMÂNĂ PE TERRA, ÎNAINTE, DE 12000 ANI

Încă o enigmă, dar și cea mai ciudată, o reprezintă triburile Dropa și Ham din Tibet. Ei trăiesc în Munții Baian Kara Ula. Au fost descoperiți în 1935, dar abia în 1950 a ajuns la fața locului prima expediție antropologică din China, care a început să-i studieze. Aceasta. din cauza nenumăratelor conflicte care bântuiau Tibetul. Rezultatele cercetărilor sunt tulburătoare.

Membrii tribului Dropa și Ham formează o comunitate de circa 3.000 de persoane, a căror statură nu depășește 1,20 m. Sunt ființe slabe, fragile, cu oasele delicate și subțiri, cu orbitele foarte mari și cu capacitatea cutiei craniene superioară cu 100 cmc mediei rasei Homo Sapiens. Analiza sanguină a relevat că grupa lor de sânge este unică în lume, iar în cursul examenelor medicale s-a putut constata că au un puls situat sub limita normală. Un alt fapt care i-a intrigat pe membrii expediției chineze: au descoperit mai multe dovezi care susțineau originea extraterestră a acestei minuscule populații.

La câțiva kilometri de așezările lor, cercetătorii chinezi au descoperit câteva grote uriașe. Conform tradiției, ele erau considerate sacre și nimeni nu intrase în ele de mii de ani. Trecând la explorarea lor, arheeologii chinezi au intrat din surpriză în surpriză. La început au descoperit sute de schelete humanoide care nu depășeau 1 m înălțime, având cutii craniene uriașe, cu capacitatea de 2.500 cmc. Din cercetarea lor prin metoda Carbon14, vârsta acestora a fost estimată la circa 12.000 de ani. Pe pereții grotelor s-au descoperit desene perfect conservate, care reprezentau ființe umanoide cu capul protejat de căști sferice și precizau, cu o exactitate uimitoare, poziția Soarelui, a Lunii și a câtorva zeci de stele din perioada de acum 10.000 de ani. O frescă reprezenta o escadrilă de mici nave aeriene, apropiindu-se în zbor oblic de munții tereștri.

Însă, surpriza cea mai mare au avut-o doi cercetători, care au descoperit, în cea mai mare grotă, un disc ciudat, asemănător unui LP al zilelor noastre. Continuând săpăturile, a fost descoperit un număr de 716 discuri de granit, splendid executate și finisate, cu grosimea de 2 cm. Surpriza surprizelor acum vine. Fiind duse la Beijing, analiza chimică și spectrometrică a arătat că discurile, sub aparența granitică, ascund un bogat conținut de metale, între care 40% cobalt și 8% aluminiu, și erau realizate cu mai bine de 12.000 de ani înainte!

Pe ambele părți, toate discurile aveau gravate foarte fin semnele unei scrieri total necunoscute. Scrierea pornea în spirale de la un orificiu central, până la o margine. După o muncă îndârjită de peste 20 de ani, împreună cu 4 lingviști și o echipă de fizicieni, profesorul chineez Tsum-Um-Nui a reușit performanța de a traduce textele de pe toate cele 716 discuri. Aceștia au mai descoperit că fiecare disc are o frecvență proprie de vibrație, ceea ce i-a determinat să conchidă că ele au fost supuse unor tensiuni înalte.

Când au citit traducerea integrală, profesorului Tsum-Um-Nui și echipei sale nu le venea să-și creadă ochilor. Încă 3 ani au muncit la reverificarea traducerii. Academia de Preistorie din Beijing a interzis publicarea traducerii, însă profesorul a trecut peste această interdicție și a publicat lucrarea „Inscripții spiraloidale”, relatând sosirea de nave spațiale care, după textul gravat pe discuri, ar fi avut loc acum 12.000 de ani. În încheierea lucrării, se subliniază că strămoșii actualelor triburi Dropa și Ham erau reprezentanții unei civilizații extraterestre care au fost nevoiți să rămână pe Terra, decăzând de-a lungul timpurilor, nu numai ca nivel de civilizație, dar și fiziologic.

Despre aceste incredibile descoperiri s-a vorbit puțin. Ceva informații au fost publicate în revistele „Science et vie”, „Nature” și „Science Digest”. Publicul din România poate afla detalii din cartea „Deocamdată enigme”, scrisă de Dan Apostol. Dar iată câteva fragmente din textele reespective.

O parte din ele se referă la populația Ham, care, în momentul aterizării în Munții Tibeet, și-au accidentat grav navele și nu au mai putut să le repare sau să construiască altele: „Pe Stânca Roșie din Defileul Șerpilor, navele noastre nu au putut ateriza și s-au lovit de stâncile din jur, distrugându-și rebordurile”. Despre tribul Dropa scrie: „Dropa au coborât din nori în navele lor aeriene. Și de 10 ori, până la răsăritul Soarelui, bărbații, femeile și copiii s-au ascuns în peșteri. Până când, în sfârșit, au înțeles semnele care spuneau că, de data aceasta, Dropa veniseră cu intenții pașnice și chemau să-i ajute, căci navele lor se stricaseră”.