Nu pot să neg afirmaţia care spune că o imagine face cât o mie de cuvinte. Nu am dovezi şi nici nu sunt expert în crearea de fotografii care să-ţi taie respiraţia şi să te lase fără de cuvinte. Nici în arta cuvintelor nu sunt un maestru, doar că îmi place să le folosesc şi să le ascult atunci când sunt bine meşteşugite. Iar imaginile mă impresionează de asemenea, până la limita muţeniei.

Am spus “la limita”, pentru că orice imagine, fotografie sau film se pot interpreta. Iar aceste interpretări se fac prin cuvinte, mai mult sau mai puţin meşteşugite, realiste sau fanteziste. “La început a fost cuvântul…” şi el va predomina până când o specie care-l foloseşte va continua să existe. O imagine se poate interpreta în mii de feluri – nu neg că şi o expresie ambiguă nu ar fi la fel de neînţeleasă – , dar o vorbă clară şi inspirată poate schimba complet percepţia imaginii pe care o vedem. Imaginile se pot truca, dar cuvântul rămâne pe veci acelaşi şi ne urmăreşte mereu.

Amprenta vocală e mai concludentă, de cele mai multe ori, spre deosebire de cea a imaginii noastre, şi de multe ori recunoaştem un actor sau un om obişnuit mai mult după vocea sa şi nu după cum îl ştiam că arată. Bineînţeles că ne place să privim poze şi că ele sunt foarte frumoase, doar că, de asemenea, ne place să fie asociate cu o dedicaţie, un autograf sau o explicaţie a momentului. Fără aceste cuvinte parcă poza nu are “sarea şi piperul” pe care îl aşteptăm de la orice delicatesă.

Prin imagini poţi compromite multe personalităţi şi, de asemenea, poţi să te afirmi ca un mare paparazii sau fotograf. Dar, de multe ori, dacă adaugi doar câteva cuvinte, persoanele incriminate pot fi uşor exonerate, sau tu poţi să-ţi dublezi valoarea expunerii tale, adăugându-i noi valenţe, nebănuite. Deci, atenţie la puterea cuvântului! Ea poate transforma orice capodoperă într-un eşec, sau orice fotografie într-o realizare unică.