IGIENA MENTALĂ

sau

“SUNTEŢI CEEA CE CREDEŢI CĂ SUNTEŢI”

La baza acestui principiu stă faptul că organismul uman este avid de sănătate şi că aceasta este obţinută prin curăţarea continuă de materiale reziduale. Corpul se autocurăţă, se autovindecă, se automenţine. Natura este totdeauna corectă şi nu se poate îmbunătăţi. Ea nu caută să-şi înăbuşe propriile acţiuni. Avem de-a face cu probleme de boală când încălcăm legile naturale ale vieţii. Corpul omenesc este cea mai minunată creaţie a naturii, este dotat cu o imensă inteligenţă, pe care o regăsim în toate organele şi în funcţionarea coordonată a acestora:

* Inima bate de 100.000 de ori în 24 de ore şi pompează 523 milioane litri de sânge în numai 50 de ani. Acest sistem de pompare are capacitatea să lucreze timp îndelungat, fără să sară o singură  bătaie.
* În sânge sunt produse într-o singură secundă 7 mii de miliarde de celule noi.
* Această maşină generează o temperatură constantă de 37 grade C.

Cel mai mare organ al corpului este pielea, formată din peste 4 milioane de pori şi care acţionează ca sistemul de răcire al unei maşini.

* Sistemele digestive şi metabolice au abilitatea remarcabilă de a transforma mâncarea în sânge proaspăt, structură osoasă şi     celulară.
* Plămânii furnizează sângelui oxigenul de care are nevoie.
* Sistemul osos complex furnizează structura de rezistenţă a corpului, pentru susţinere şi deplasare.
* Creierul, culmea perfecţiunii în organismul uman, este format din 25 de milioane de celule, care sunt cele mai dezvoltate. Chiar şi cele mai mici celule din corpul dumneavoastră depăşesc de un miliard de ori mărimea celui mai mic component al acestui organ.
* Celula este locul unor reacţii chimice, mai numeroase decât în toate fabricile din lume luate la un  loc.
* Sunt mii de componenţi într-o celulă – cromozomi, gene, mitocondrii, enzime, hormoni, aminoacizi etc.
* Mecanismul ce face să opereze o celulă nu a fost înţeles, iar miile de funcţii şi forţa din spatele lor sunt dincolo de puterea de înţelegere umană. Cu alte cuvinte, inteligenţa interioară a acestor celule este infinit mai sofisticată decât mintea gânditoare a omului. Sunt peste 75 de miliarde de celule uimitoare în corpul nostru, care lucrează cu o perfecţiune desăvârşită, o viaţă de om. Făcând o analogie, consideraţi că din cele 7 miliarde de locuitori ai pământului, câteva milioane ar gândi şi coopera armonios în toate lucrurile, ceea ce este dificil. Pare şi mai dificil de imaginat ca cele 7 miliarde de oameni să lucreze la unison. Oricum, chiar dacă ar fi aşa, şi tot ar fi o nimica toată faţă de lucrurile din interiorul corpului, care pot fi asemuite cu 18.000 de planete identice Pământului cu câte 7 miliarde de locuitori, ce acţionează toţi la unison, toţi având aceleaşi convingeri politice, religioase, intelectuale şi lucrând în acelaşi scop.

Credeţi că această maşină a fost lăsată fără mecanismul controlului greutăţii sau al sănătăţii? Nu! Este de neconceput. Acesta se află în corpul omului, de la naştere. Sănătatea este dreptul dumneavoastră dobândit la naştere şi, fiind supraponderal sau subponderal, nu sunteţi sănătos.

Ca orice proces ce se desfăşoară mecanic în corp, şi tendinţa corpului de a fi perfect este justificată.

Deci, dacă aveţi probleme cu greutatea, nu este nici o îndoială că mâncarea introdusă în corp este factorul ce contribuie la aceasta, deoarece:

* Există o întreagă categorie de substanţe care au un efect mult mai intens decât medicamentele – acestea sunt  alimentele.
* Oamenii sunt bolnavi, în general, din cauza celor mâncate sau a celor nemâncate.
* Dintre factorii de mediu, biologici, de comportament şi poluare (stres) care influenţează sănătatea omului, cel mai important este mâncarea.
* Autosugestia este foarte importantă. Trebuie să credeţi că puteţi realiza acest program. Aveţi încredere în dumneavoastră! Puteţi să vă schimbaţi corpul şi să vă însănătoşiţi schimbându-vă modul în care gândiţi despre el.
* Ca să fiţi sănătos, trebuie să începeţi să credeţi că sunteţi sănătos.
* Fiecare celulă a corpului dumneavoastră este înzestrată cu o inteligenţă incredibilă, care aşteaptă instrucţiuni pozitive.
* Gândiţi pozitiv despre corpul dumneavoastră. Nu gândiţi, de exemplu: “Vai, ce burtă am!”, ci “Parcă începe să-mi scadă burta!”.

Nu credeţi că trimiterea unor gânduri pozitive către dumneavoastră este mai folositoare?

CAPITOLUL III

CICLURILE NATURALE ALE CORPULUI

Sunt cicluri bazate pe funcţiile cele mai evidente ale corpului şi cu toate că se întrepătrund, fiecare în parte este mai intens la anumite ore.

Ciclul I – aportul alimentar

(mâncarea şi digestia) ţine de la prinz până la ora 20.

Ciclul al II-lea – asimilarea

(absorbţia şi folosirea nutrienţilor), de la ora 20 până la ora 4 dimineaţa.

Ciclul al III-lea – eliminarea

(reziduurilor colului şi a deşeurilor alimentare) ţine de la ora 4 dimineaţa până la prânz, la ora 12.

Dacă ne vom observa cu atenţie propriul corp, vom descoperi că:

* Foamea devine din ce în ce mai accentuată atunci când nu se mănâncă în primele ore ale ciclului. Când dormim şi corpul nu mai are ceva obligatoriu de făcut, el asimilează ceea ce a primit peste zi. Când ne trezim, avem o “respiraţie de dimineaţă” (gura rea) şi limba încărcată, deoarece organismul începe eliminarea elementelor nefolositoare.
* Dacă mâncăm târziu, ciclul al II-lea (asimilarea) este înăbuşit prin extinderea primului ciclu dincolo de intervalul lui, având asimilarea în ciclul al III-lea, când corpul vrea să elimine. De aici, senzaţiile de oboseală şi amorţeală cu care ne trezim dimineaţa. Ciclurile regulate de 8 ore au fost răscolite de o agitaţie nefirească.
* Dacă ciclul eliminării este facilitat în loc să fie înăbuşit, succesul dumneavoastră în eliberarea frumosului corp închis în cel actual va fi sigur garantat.

Înţelegeţi că eliminarea înseamnă înlăturarea reziduurilor toxice şi a greutăţii excesive din corpul dumneavoastră!

Obiceiurile noastre tradiţionale de a mânca împiedică să se desfăşoare – de fapt – ciclul foarte important al eliminării. Deci noi mâncăm alimente (şi încă în ce ritm!?), folosim ceea ce ne trebuie de mâncare, dar nu scăpăm de ceea ce nu putem folosi şi depunem în propriul corp.

* Mesele foarte consistente arată că, în prezent, acordăm o mare importanţă primului ciclu – aportului alimentar – dar negăm celelalte două cicluri, înăbuşindu-le (cu primul).

* Nu este de mirare că mulţi dintre noi îşi plimbă greutatea excesivă.

Corpul dumneavoastră, în tendinţa lui de a se proteja şi de a-şi menţine integritatea, tinde să nu depună reziduurile toxice şi acide lângă organele vitale. De aceea, le va depune în ţesuturi grase şi în muşchi (coapse, fese, partea superioară a braţelor, sub bărbie).

Această situaţie necontrolată duce la obezitate, la un disconfort general, la letargie (somnolenţă), deoarece corpul îşi cheltuie toată energia în încercarea de a se descotorosi de reziduurile acumulate. Toate acestea arată importanţa ciclului eliminării şi necesitatea de a-l lăsa să opereze neîntrerupt şi eficient. Regula ce se desprinde din acest principiu este aceea că trebuie să ne facem un regim de viaţă convenabil, bazat pe principiul “cum să ne curăţăm continuu reziduurile toxice din corp pentru a nu permite depunerea lor la un nivel inacceptabil”.

după Daniel Menrath

Combinaţiile incorecte de mâncăruri duc la o adevărată criză de energie internă şi la scurtarea spectaculoasă a vieţii. Moartea apare în momentul în care corpul nu mai are la dispoziţie energia necesară.

Să luăm un exemplu: friptura cu cartofi.

Ajungând în stomac sunt necesare sucuri gastrice care să le digere. Carnea se digeră în sucuri acide – ca, de altfel, şi celelalte proteine. Cartoful se digeră în sucuri alcaline – ca, de altfel şi fasolea, mazărea, orezul etc. Cele două tipuri de sucuri se neutralizează. Stomacul disperat, va încerca din nou să le digere, printr-o nouă secretare de sucuri gastrice, care însă, la rândul lor, se neutralizează lăsând mâncarea tot nedigerată. Până la noua secreţie apar arsuri (stomacale), dar la sfârşit, mâncarea care a fost digerată corect este înlăturată din stomac prin acţiunea peristalică a intestinelor. În acest timp, proteinele au putrezit, iar carbohidraţii au fermentat. Putrefacţia şi fermentaţia sunt două procese de pe urma cărora corpul nostru nu beneficiază sub nici un chip. Nutrienţii afectaţi de către cele două forme nu pot fi încorporaţi într-o structură celulară sănătoasă, iar mâncărurile alterate generează acizi toxici în corpul nostru. Apoi, se recurge la o gamă întreagă de medicamente. De fapt, suntem singura specie de pe pământ care, după ce a mâncat, trebuie să ia medicamente pentru a mişca mâncarea prin tubul digestiv. Mâncarea care stă în stomac se alterează, iar substanţele nutritive se pierd. Şi totul cu o enormă cheltuială de energie! Apoi, această mâncare alterată ajunge în intestine. Imaginaţi-vă 10-14 m de intestine având de luptat cu mâncarea alterată… Nu e de mirare că suntem obosiţi după o masă grea!

Această mâncare stă în stomac timp de 8 ore, iar în intestine între 20 şi 40 de ore. Dacă este corect combinată, ea va fi integral descompusă, absorbită şi folosită de organism. La combinarea incorectă a mâncărurilor apare fermentaţia pe tractul digestiv şi degajă alcool, cu aceleaşi consecinţe pentru ficat ca şi consumul direct al alcoolului.

Principiile corecte ale combinării alimentelor constau în:

* A nu dori să pierdem inutil  energie.
* A nu dori ca mâncarea să stea în stomacul nostru 8 ore şi să se altereze, apoi să treacă şi să rămână în intestine peste 20 de ore.
* A dori ca alimentul să stea 3 ore în stomacul nostru fără să putrezească, să fermenteze fără gaze, arsuri, indigestie acidă sau medicaţie.
* A dori ca mâncarea să treacă repede şi eficient prin intestine.

Pentru a obţine toate acestea, trebuie să mâncăm un singur tip de mâncare concentrată la o masă.

Exemplul 1:

Dacă mâncaţi carne, aveţi voie să o mâncaţi cu salată, şi NU cu cartofi, orez, macaroane, brânză,  pâine.
* Puteţi să combinaţi carnea cu: fasole verde, roşii, spanac, ţelină, conopidă, dovlecei.

Vegetalele se digeră în orice fel de sucuri, acide sau alcaline. Dacă gătiţi vegetale pentru a le mânca lângă o friptură la grătar, faceţi o salată de crudităţi.

Exemplul 2:

Mâncaţi cartofi fierţi cu unt, asortaţi cu dovlecei, fasole verde, dar şi salată. Ca regulă, reţineţi:

Puteţi mânca alimente gătite bogate în amidon (cartofi, orez, fasole verde, paste, vinete, usturoi), dar trebuie să mâncaţi şi o salată de crudităţi. Dacă doriţi să mâncaţi brânza cu salată, nu folosiţi pâine!

Exemplul 3:

Uneori, natura a amestecat ea singură proteinele. Este cazul fasolei. Organismul nostru este incapabil să digere bine acest amestec (puţin mai greu decât în cazul altor alimente) prin modificarea combinaţiei sucurilor digestive. Dacă nu este bine să combinăm amidonoasele cu proteinele, este bine să combinăm proteinele cu alte proteine? Nu! Pentru că a combina două alimente concentrate la o singură masă depăşeşte posibilităţile stomacului nostru de a funcţiona corect, uşor şi cu o cheltuială minimă de energie.

Proteinele sunt atât de diferite între ele în combinaţii, încât modificările necesare digerării lor combinate sunt practic imposibile. Se pot combina două proteine de acelaşi fel: carne de orice fel, produse lactate diferite, dar nu două proteine diferite, ca de exemplu: ouă cu lactate, carne cu ouă. Combinarea amidonoaselor între ele se poate face pentru că ele nu se descompun atât de greu ca proteinele şi nu apare fenomenul de fermentaţie.

Exemplu: Puteţi combina cartofi cu crutoane, fasole cu orez, cartofi cu fasole, fasole cu pâine.

Dar cel mai bine ar fi să nu le combinaţi. Dacă totuşi o faceţi, nu vă veţi deranja stomacul.

Combinarea corectă a mâncărurilor nu ne va împiedica să mâncăm felurile care ne plac, numai că nu trebuie să le mâncăm pe toate odată. Animalele care trăiesc în mijlocul naturii se bucură de o sănătate mult mai bună decât oamenii, pentru că ele nu fac combinaţii alimentare incorecte, mâncând doar un singur fel de mâncare odată; nu ca noi, care mâncăm tot ce ne cade în mână, inclusiv animale.

Este cazul că după 30, 40, 50 de ani de combinaţii tradiţionale (nefericite) de alimente, să începeţi un regim alimentar mai corect. Unde v-au dus tradiţiile? La supraponderabilitate, boli de stomac, de ficat, de rinichi, de inimă, la cancer.

Observând modul de hrănire al animalelor libere, în sânul naturii, va trebui să remarcăm faptul că ele nu amestecă niciodată diferitele alimente pe care le consumă.

Omul este singura fiinţă vie care face acest lucru, în detrimentul sănătăţii sale; se pare că aceste combinaţii alimentare incorecte sunt motivele esenţiale ale tulburărilor intestinale, care provoacă, mai departe, o multitudine de boli.

5. Teoria detoxificării

Detoxificarea corpului este cel mai important ţel al acestui program Este un lucru dificil şi poate neplăcut la început, când acumularea este cheltuită pentru eliminarea toxinelor. Atâta timp cât există reziduuri toxice în sistemul dumneavoastră, o mare energie este cheltuită pentru eliminarea lor.

La început, pot apărea efecte secundare, cum ar fi balonarea. Aceasta arată lupta fructelor cu toxinele care sunt puternic răscolite. O parte dintre toxine sunt eliminate pe gură sub forma unor secreţii, ceea ce vă poate indica starea de răceală. Fructele au tendinţa să răscolească şi să “măture” toxinele din ţesuturi. Amintiţi-vă că, ori de câte ori vă schimbaţi obiceiurile alimentare, organismul este tulburat, încercând să se adapteze.

Corpul, având la dispoziţie o cantitate atât de mare de energie nouă, încearcă să-şi elimine toxinele nedorite. Când organismul îşi dă seama că această energie este permanentă, el va elimina regulat toate toxinele, iar disconfortul dispare. Nu vă întoarceţi la vechile obiceiuri alimentare.

Eliminarea totală a toxinelor poate dura luni, sau chiar ani. Disconfortul apărut arată cât de mare nevoie are corpul de detoxifiere. Trebuie să înţelegeţi că acest program durează o viaţă. Daţi o şansă organismului să funcţioneze la cel mai ridicat nivel posibil, neîmpiedicat de toxine şi supragreutate!

Corpul dumneavoastră vrea să strălucească. Aveţi oricând la îndemână instrumentele necesare pentru aceasta.

după Daniel Menrath

4. Teoria metabolismului dezechilibrat

Toxemia este cea prin care ştiinţa modernă denumeşte dezechilibrul metabolic. Corpul uman a fost “proiectat” ca un echilibru în formarea ţesuturilor – anabolism – şi distrugerea lor – catabolism. Un exces al unei funcţii metabolice asupra alteia reprezintă un dezechilibru metabolic.

I. În procesul metabolic, vechile celule sunt mereu înlocuite cu altele noi. Celulele moarte sunt toxice (chiar otrăvitoare) şi trebuie înlăturate din corpul dumneavoastră, cât se poate de urgent, pe 4 canale de eliminare: intestine, vezica urinară, plămâni şi piele. Acesta este un proces natural, care are loc indiferent de voinţa omului, dar care poate fi împiedicat de cauze care fac ca toxinele să nu fie eliminate în ritmul în care sunt produse. Atâta timp cât la dispoziţia omului există o cantitate suficientă de energie, respectivele reziduuri sunt eliminate corect.

II. A doua cale de apariţie a toxemiei în corp este cea provocată de reziduurile de mâncăruri care nu sunt digerate, asimilate şi încorporate în structura celulară. Majoritatea covârşitoare a alimentelor pe care le consumăm este preparată (gătită). Noi prăjim, fierbem, înăbuşim, coacem aproape tot ce mâncăm. Pentru că mâncarea a fost schimbată faţă de starea ei naturală iar noi nu suntem adaptaţi biologic să ingerăm o cantitate atât de mare din mâncarea transformată, reziduurile unei digestii şi asimilări incomplete formează o mare cantitate de deşeuri în corpul nostru. Aceste deşeuri sunt toxice.

Dacă în dieta cuiva predomină mâncărurile concentrate (numesc “mâncăruri concentrate” toate alimentele gătite), corpul, în mod regulat, este încărcat cu toxine. Deci zilnic, corpul îşi creează toxemia în două moduri: prin procesul normal metabolic şi prin reziduurile mâncărurilor, care nu au fost suficient utilizate. Când cantitatea de reziduuri toxice reţinute de organism este mai mare decât cea eliminată, apare o depunere a excesului, care se transformă în supragreutate. Aceste toxine au o natură acidă şi, deoarece duc la creşterea acidităţii în corp, organismul va reţine apa pentru a o neutraliza (aciditatea), adăugând corpului mai multă greutate.

Cum se constituie rezervele de grăsime?

* Procesul de constituire sau de neconstituire a grăsimii de rezervă este legat direct de secreţia de  insulină.
* Insulina este un hormon secretat de pancreas, rolul ei fiind vital în metabolism.
* Funcţia insulinei: acţionează asupra glucozei (zahărul din sânge), astfel încât acesta să intre în ţesuturi. Aici, glucoza este folosită fie pentru a satisface nevoile energetice imediate ale corpului, fie pentru a se constitui rezerve de grăsime, dacă există în cantitate mare.

Ingerarea unei glucide

De exemplu: o felie de pâine mâncată singură, fără alt adaos. Pâinea este o glucidă al cărei amidon este transformat în glucoză şi trece direct în sânge. În acest caz, organismul se află subit în hiperglicemie (creşte procentul de zahăr în sânge) şi pancreasul secretă insulină.

Secreţia de insulină a pancreasului are 2 obiective:

1. Să fixeze glucoza în ţesuturi – pentru a constitui o rezervă de energie pe termen scurt, pentru nevoile imediate ale corpului (glicocen) sau pentru a constitui un stoc pe termen lung, ca rezervă de  grăsime;
2. Să scadă procentul de zahăr din sânge (vezi hipoglicemia).

Ingerarea unei glucide şi a unei lipide

De exemplu: o felie de pâine cu unt. Şi în această situaţie, procesul metabolic care se desfăşoară este asemănător cu cel întâlnit la ingerarea glucidelor; diferenţa fundamentală este aceea că lipidele se regăsesc în sânge transformate în acid gras.
* Dacă pancreasul funcţionează normal, atunci doza de insulină este în raport cu cantitatea de glucoză ce trebuie prelucrată;
* Dacă pancreasul are o funcţionare defectuoasă, atunci cantitatea de insulină secretată este mai mare decât cea necesară pentru prelucrarea glucozei, iar o parte din energia lipidei (care, în mod normal, ar fi evacuată) va fi stocată, ca rezervă de grăsime;
* Deci starea pancreasului îl deosebeşte pe individul cu tendinţă de îngrăşare de cel care poate mânca orice, fără să se îngraşe primul fiind afectat de hiperinsulinism.

Ingerarea lipidelor

Metabolismul unei singure lipide nu are un efect glicemic, de aceea, în acest caz, nu are loc nici un fel de eliberare de glucoză în sânge. Rezultă că pancreasul nu secretă insulină, iar în absenţa insulinei nu există stocare de energie. Aceasta nu înseamnă că lipidele nu folosesc organismului la nimic; în cursul digestiei, organismul ia din alimentul în cauză toate substanţele care sunt necesare metabolismului sau energetic şi în special vitaminele, acizii graşi esenţiali şi sărurile minerale (de exemplu: calciul din lactate).

Concluzionând, observăm că pancreasul este şeful de orchestră al metabolismului: dacă este în stare bună de funcţionare, îşi va îndeplini normal funcţia – scăderea glicemiei prin producerea dozei adecvate de insulină; dacă este afectat (suferă de hiperinsulină va avea tendinţa să declanşeze o stocare anormală de acizi graşi, care înseamnă, de fapt, grăsimi de rezervă. Deci pancreasul – prin funcţia sa insulinică – este responsabil de kilogramele în plus; o alimentaţie hiperglucidică duce, în timp, la o disfuncţie pancreatică.

Problema cea mai acută a omului modern este criza interioară de energie. Dacă nu aţi avea energie în corp, aţi fi mort. Fiecare doreşte să aibă mai multă energie. Ghiciţi care dintre funcţiile organismului solicită mai multă energie decât oricare alta? DIGESTIA! Nu vă simţiţi somnoros după masa? Acest fenomen se întâmplă deoarece toate energiile sunt concentrate asupra digerării alimentelor din sistem. Digestia cheltuie mai multă energie decât alergarea, înotul sau mersul cu bicicleta. Nu există nimic care să consume mai multă energie ca digestia.

Energia este crucială pentru detoxifierea corpului, căci dacă eliminaţi reziduurile toxice din organismul dumneavoastră, veţi pierde din greutate. Ciclul eliminării solicită şi el o mare cheltuială de energie. De unde provine noua energie internă? Desigur, din căile noastre digestive.

Combinarea mâncărurilor este bazată pe descoperirea că anumite combinaţii de alimente sunt digerate cu mai multă uşurinţă şi eficienţă decât altele, deci cu un consum mai mic de energie internă. Acest principiu ne învaţă că:

1. Stomacul omului nu este “proiectat” de natură să digere mai mult decât o mâncare concentrată o  dată.
2. Orice mâncare care nu este fruct sau vegetală crudă este mâncare concentrată.
3. Fiecare specie de mamifere are o constituţie adaptată unui anumit tip de mâncare. Există carnivore, ierbivore, fructivore, gruminivore, omnivore, fiecare cu tipul său de tub digestiv. Omul nu posedă toate aceste tipuri de tub digestiv. Şi totuşi mâncăm toate felurile de mâncare posibile.
4. Combinaţiile de mâncare, cum ar fi: carne cu cartofi, peşte cu orez, pui cu macaroane, ouă cu pâine, cereale cu lapte nu sunt în interesul sănătăţii dumneavoastră şi nu vor furniza energia de care aveţi nevoie sau corpul la care visaţi. Aceste combinaţii vă vor distruge şi bruma de energie pe care o mai aveţi.

după Daniel Menrath

2. TEORIA CALORIILOR

Caloria (definită mai puţin riguros) este cantitatea de energie necesară pentru a ridica temperatura unui gram de apă de la 14 grade la 15 grade C. Corpul omenesc are nevoie de energie; nu există pierdere de energie în corpul uman, pentru că:

* Dacă nevoile energetice ale unui individ sunt mai mari decât caloriile pe care acesta le absoarbe, se creează un deficit de calorii. Prin urmare, organismul va lua o cantitate de energie echivalentă din grăsimile de rezervă, ceea ce duce la o scădere de  greutate.
* Dacă nevoile energetice sunt mai mici decât caloriile absorbite, rezultă un excedent de calorii, care se va stoca sub formă de grăsimi de rezervă. Această (explicaţie) logică rezultă dintr-o ecuaţie inspirată din teoria lui Lavoisier asupra legilor termodinamicii.

Argumente contra

De ce nu se produce pierderea în greutate, deşi se reduce aportul de calorii?

Majoritatea celor cu o greutate excesivă consideră că pentru a pierde kilogramele în plus trebuie să reducă aportul de calorii!

Greşit!

Pierderea greutăţii – în atare condiţii – are loc, dar fenomenul este efemer. Acesta este în realitate motivul pentru care majoritatea doctorilor, printre care nu-i putem uita pe dieteticienii Newburg şi Johnston, se înşală în observaţiile lor, întrucât studiile efectuate pe diverşi subiecţi au acoperit o perioadă de timp foarte mică. Ce se întâmplă în realitate?

Să presupunem că numărul de 3000 de calorii este suficient pentru nevoile zilnice ale unui individ şi, timp de ani sau zeci de ani, organismul respectiv a fost “educat” că aportul caloric a fost realizat în funcţie de această necesitate. Aici apare domnul doctor X, care îi prescrie individului nostru un regim caloric cu 1000 de calorii mai puţin. Pentru o perioadă de timp, această mie de calorii va fi luată de organism, într-adevăr, din rezerva de grăsimi a corpului. Deci, în această perioadă, se va constata o pierdere în greutate. În acelaşi timp, organismul subiectului nostru – realizând că aportul caloric a devenit de doar 2000 de calorii faţă de cele 3000 dinainte – va fi îndemnat de către instinctul de supravieţuire să îşi ajusteze, cât se poate de rapid, necesităţile energetice la nivelul aportului. Din acest moment, organismul a fost învăţat că nu i se vor da decât 2000 de calorii, deci el nu va consuma decât 2000 de calorii. Din momentul respectiv pierderea în greutate va fi întreruptă. Acelaşi instinct de supravieţuire va merge mai departe, îndemnând organismul la o prudenţă mărită, aceasta materializându-se în faptul că organismul va face din nou rezerve. Realizând că nu mai primeşte mai mult de 2000 de calorii îşi va diminua necesităţile energetice până la, de exemplu, 1600 de calorii, iar diferenţa de 40o o va stoca sub formă de grăsimi de rezervă. Astfel, paradoxal, pacientul va mânca mai puţin, dar va începe să se îngraşe iar. Cu siguranţă, mulţi dintre cei care citesc aceste rânduri aţi văzut cu ochii dumneavoastră obezi care mureau de foame. Nu trebuie să menţionez că acest fapt este deosebit de real pentru sexul feminin. Am întâlnit, în foarte multe cabinete psihiatrice, femei a căror depresie nervoasă avea la bază tocmai aplicarea respectivei teorii a caloriilor. Imediat ce se angrenează în cercul infernal, acestea devin dependente, deoarece realizează că orice întrerupere a “dietei calorice” va duce la o nouă creştere în greutate, mai mare decât cea iniţială. Ba, am întâlnit o situaţie hilară, în care pacienta, moartă de foame, se îngrăşa în continuare, iar dieteticianul o acuza că nu respectă prescripţiile sale, mâncând pe ascuns. Pentru ca demenţa să fie totală, în America, de exemplu (dar nu numai), au apărut dieteticieni care organizează şedinţe de terapie de grup, unde săracii obezi vin şi îşi declară public pierderea în greutate în ovaţii prelungite, ori acumularea de kilograme, lucru sancţionat de către participanţii la şedinţă cu fluierături, huiduieli şi aşa mai departe… Consider aceste terapii ca fiind de o cruzime ieşită din comun, nefăcând altceva decât să îmi amintească de faimoasele şedinţe de pe vremea regimurilor totalitate. Am constatat, de asemenea, că la majoritatea oamenilor în halate albe (cu foarte mici excepţii) cultura ştiinţifică în materie de nutriţie este la nivel simbolic. Am avut pacienţi, chiar din rândul acestor “specialişti”, care, de abia la acest stadiu, au ajuns să se intereseze de nutriţie în adevăratul sens al cuvântului. Din păcate, în rândul majorităţii oamenilor a fost lăsată să se amplifice ideea conform căreia teoria caloriilor ar avea un fundament ştiinţific real. Astfel, această teorie a dobândit autoritate şi constituie deja un concept cultural esenţial al civilizaţiei occidentale. Uitaţi-vă în jurul dumneavoastră şi veţi constata că, în majoritatea restaurantelor, bistrourilor, cafenelelor, ba chiar şi în popotele militare se afişează numărul de calorii al fiecărui produs pe care acestea îl servesc. Analizaţi conţinutul revistelor adresate femeilor şi veţi constata că sunt înserate spaţii ample în care se propun reţete de slăbire bazate pe ingerarea a cât mai puţine calorii de genul: o banană la micul dejun, un biscuit (dar nu prea mare) la prânz, un sfert de ou şi o măslină seara. Un alt motiv pentru care această teorie a caloriilor a avut succes la marele public a fost campania publicitară extraordinară care a însoţit-o, reducerea caloriilor devenind astfel o extraordinară miză economică. Exploatarea ei a ajuns deja la un asemenea nivel, încât a creat un adevărat lobby ai cărui beneficiari sunt industria alimentară şi sateliţii acesteia.

Am insitat asupra acestor lucruri deoarece, urmând metoda pe care v-o recomand aici, veţi fi profund tulburaţi, deoarece tot ceea ce vă propun este în totală contradicţie cu ceea ce cunoaşteţi. Dacă nu vă este clar, vă propun o altă metodă de a înţelege, foarte veche şi la îndemână: mai citiţi o dată capitolul respectiv!

3. Teoria acizilor

O adevărată plagă a vremurilor noastre o constituie reumatismul, obezitatea şi artrita, iar produsele farmaceutice folosite pentru a le combate declanşează la rândul lor alte boli. Dar maladia nu dispare decât dacă se înlătură cauza, ulterior fiind necesară stabilizarea definitivă a stării de sănătate.

Cauza principală ce generează reumatismul, artrita şi alte boli, afecţiunile renale şi cutanate, de exemplu, constă în creşterea acidităţii sângelui. Sângele uman are în componenţa lui 20% acizi şi 80% substanţe alcaline sau bazice. În urma consumului de alimente care sporesc cantitatea de acizi din sânge, toate organele de excreţie (în special rinichii) nu mai sunt în stare să facă faţă proceselor de eliminare a substanţelor toxice pentru organism şi, atunci când se instalează hiperaciditatea constantă a sângelui, vom fi expuşi mult mai uşor numeroaselor maladii.

Una dintre cele mai grave consecinţe ale hiperacidităţii este lipsa de calciu, deoarece el este folosit în procesul neutralizării surplusului de acizi; astfel, calciul este sustras din oase şi dinţi şi, ca urmare, apar tot felul de boli nervoase, afecţiuni dentare, sciatică, dureri la nivelul coloanei vertebrale. De asemenea, fracturile se produc cu mult mai mare uşurinţă. Cea mai mare parte din surplusul de acizi îl constituie acidul uric. Surplusului de acizi i se mai adaugă însă şi alte substanţe străine de structură firească a organismului, ca, de exemplu: sarea de bucătărie, diverse toxine, otrăvuri etc., care se depozitează în tot corpul sub formă de reziduuri, “dopuri” de mucozităţi. Acestea duc la decalcifierea ţesuturilor, la acoperirea cu grăsimi a pereţilor arterelor sau organelor. Unii acizi se depun sub formă de cristale în articulaţii sau ţesuturi musculare şi, ulterior, întreaga activitate a organismului este dereglată. Depunerile de acizi provoacă, pe lângă cele enumerate anterior, şi arterioscleroza, disfuncţii renale, oboseală şi dureri de cap permanente.

După cum am văzut, hiperaciditatea se datorează hranei şi ajunge în celulele corpului nostru în urma arderii metabolice. Ca o consecinţă a acestor procese chimice se nasc acizi şi baze, într-un procent ce ar trebui să corespundă celui normal din sânge, astfel încât să nu apară un dezechilibru în relaţia acido-bazică a acestuia. Iată alimentele din a căror ardere metabolică rezultă acizi în proporţie de 100%: carnea, grăsimile animale, grăsimile vegetale (uleiuri şi margarine), pâinea albă, intermediară, cozonacul, rahatul, zahărul rafinat, sarea de bucătărie, toate dulciurile preparate din zahăr, ciocolata. Alimentele care se transformă 100% în baze sunt: zarzavaturile, verdeţurile, ceapa, cartofii, castanele comestibile, tărâţele de grâu, excepţie făcând păstăile de leguminoase. Celelalte alimente oscilează între cele două tipuri de substanţe. Aproape neutre sunt socotite şi unele fructe: bananele bine coapte, pepenii, roşiile, merele foarte coapte. Cerealele dau 60% baze, dar prin fierbere pierd din valoarea bazică.

Bolnavilor de reumatism, sciatică, artroze, celor cu afecţiuni osoase sau dentare le este recomandat să consume, cât este posibil, o alimentaţie bazică. Se adaugă cel mult lapte prins, fiindcă acesta conţine mult calciu. De asemenea, le este recomandată apa de zarzavat (“apa tonică”) şi apa de tărâţe (“apa minune”) – vezi capitolul “Reţete speciale”.

Pentru că procentul de 80% baze şi 20% acizi din sânge nu are voie să se modifice, organismul caută să elimine surplusul de acizi din sânge şi îl depozitează în corp. Multe persoane suferă datorită hiperacidităţii şi a insuficienţei bazice din organism. Din acest motiv se întâlnesc atâtea afecţiuni dentare, datorită carenţelor de calciu, care este o bază. Şi totuşi, multe persoane suportă mai curând durerile dentare, injecţiile şi alte suferinţe decât să-şi schimbe modul de alimentaţie şi să se hrănească numai cu crudităţi, cel puţin o anumită perioadă.

Acizii “fură” din organismul uman calciul şi alte minerale bazice pentru că numai aşa pot fi neutralizaţi. Pentru neutralizarea acizilor este indicat consumul legumelor şi verdeţurilor crude, al grâului şi bananelor coapte. De asemenea, sucurile de legume şi ceapă ajută şi ele la neautralizarea acizilor.

după Daniel Menrath

Am avut norocul să dau peste o dietă deosebită, care mi-a schimbat complet viaţa şi pe cea a celor cărora le-am împărtăşit-o.  Am aflat-o din recomandările lui DANIEL MENRAHT, şi vreau să v-o împărtăşesc şi vouă. E simplă, doar că e un material mai amplu pe care l-am împărţit în mai multe capitole. Suntem într-o perioadă când multă lume îşi face griji pentru sănătate, siluetă şi părerea celor din jur. De aceea recomandările care vor urma sunt foarte importante pentru fiecare din noi.

DIETA VIEŢII

.

CUVÂNT ÎNAINTE

Cu fiecare zi, viaţa noastră devine tot mai agitată, mai poluată, mai depărtată de cele fireşti şi naturale. Ne amăgim în fiecare zi, greşind prin a crede că ceea ce este sofisticat şi rafinat este şi bun sau ar putea fi ceea ce trebuie. Prin simpla citire a acestor pagini, lucruri şi acţiuni pe care le-aţi considerat ani de zile ca fiind fireşti, vor apărea ca surse ale bolilor de care suferiţi.

Milioane de oameni, din întreaga lume, urmând modul de hrănire prezentat în această lucrare, au constatat cu uimire că sănătatea le revine în organism doar respectând calea simplă a Naturii. În proporţie de 100%, sănătatea li s-a restabilit vizibil, iar în 85% dintre cazuri au apărut vindecări spectaculoase.

Acesta este un program de îmbunătăţire a sănătăţii, un pas spre o viaţă mai productivă şi o cale sigură de reglare (în plus sau în minus) a greutăţii. Se vor constata o creştere a energiei interne şi dispariţia simptomelor unor boli. Conform studiilor actuale de nutriţie, s-a observat că nu contează ce ai în farfurie, ci ceea ce corpul poate folosi din ceea ce mănânci.

* Trebuie să ne facem o reprezentare a noastră în farfurie şi să o
mâncăm.
* Mâncărurile trebuie digerate pentru a putea fi folosite de organism.
* Alimentele nedigerate sunt dificil de eliminat şi tocmai de aici rezultă o creştere a greutăţii şi toxicităţii în corp.

1. Corpul nostru este un sistem energetic. Organele sunt colecţii de celule cu tipare vibraţionale identice. Celulele au o mare similitudine histologică şi aceeaşi frecvenţă energetică. Homeostaza le ţine împreună. Perturbarea energiei celulare este ceea ce denumim boală. Sistemul energetic (corpul) funcţionează bine numai cu un combustibil eficient. Echilibrul celular dinamic şi sănătatea sunt menţinute de aportul de energie, cât mai mare posibil.

2. Combustibilul alimentar este mai eficient în forma furnizată de natură, de vreme ce şi corpurile noastre sunt fructul naturii.

PRINCIPII – INTRODUCERE

Acest program constituie un mod de existenţă care vă va conferi, pe lângă îmbunătăţirea şi recăpătarea sănătăţii, un control deplin al greutăţii, fără a face restricţii dure la mâncare. Nu trebuie să ţineţi seama de calorii (de altfel, o teorie falsă), nu trebuie să recurgeţi la înfometare, la respingerea porţiilor, la modificări de comportament şi nu veţi lua medicamente. Nu este un program de scurtă durată, ci permanent, pentru o viaţă întreagă.

Veţi căpăta încredere în corpul dumneavoastră şi în faptul că el va primi toţi nutrienţii necesari, nivelul energetic intern va fi ridicat, iar greutatea va scădea (sau va creşte – în cazul celor foarte slabi) şi se va stabiliza. Important va fi nu numai ce mâncaţi, dar şi când mâncaţi şi în ce combinaţii.

Reducerea greutăţii, sigură şi permanentă, este direct legată de cantitatea de energie pe care o aveţi la dispoziţie şi de folosirea eficientă a acesteia pentru a elimina reziduurile (greutatea excesivă din corpul dumneavoastră). Cheia succesului este asigurată de energia eliberată de corpul dumneavoastră, care va duce la eliminarea greutăţii excesive. Populaţiile cele mai sănătoase şi mai longevive din lume sunt de obicei slabe, având numai 15% mai puţin sub standardele convenţionale, care sunt considerate prea înalte, judecând după actualele statistici de sănătate. Obezitatea aduce după sine şi alte boli.

CAPITOLUL I

TEORII

1. Teoria “slăbirii”

* Se bazează pe o abordare hipocalorică a problemei – reprezintă cea mai mare gafă ştiinţifică a secolului  XX.
* Este o păcăleală, o “ipoteză” fără fundament ştiinţific real.
* Nu se poate obţine astfel nici un rezultat serios durabil.
* Aceeaşi teorie a fost creată de doi medici americani: dr. Newburg şi dr. Johnston, de la Universitatea din Michigan; în 1930, aceştia susţin într-o publicaţie a vremii că “obezitatea este mai curând rezultatul unei alimentaţii prea bogate în calorii decât o deficienţă a metabolismului”.
* Studiul lor asupra echilibrului energetic se bazează pe un număr limitat de observaţii şi – mai ales – este realizat pe o perioadă prea scurtă pentru a avea un fundament ştiinţific serios.
* Studiul a fost considerat, încă de la apariţia lui, un adevăr ştiinţific “absolut” şi, de atunci, a fost luat drept “literă de Evanghelie”.
* Deşi, mai târziu, chiar autorii au emis rezerve serioase asupra conluziilor lor, acestea au fost trecute cu vederea.

Cura de slăbire este inutilă

* Curele de slăbire sunt unele dintre cele mai curioase şi neeficace experienţe ale  omului.
* Când, oare, se vor disciplina oamenii pe ei înşişi, dar nu numai pentru zile, săptămâni, chiar luni, pentru a atinge un ţel sau să vadă că acest ţel este sabotat din minutul în care este atins?
* Curele nu sunt eficace pentru că, pe durata lor, singurul lucru la care te gândeşti este ce vei mânca după terminarea curei.
* Cum să ai succes când te gândeşti numai la mâncare?
* Privarea şi apoi îndepărtarea devin un cerc vicios.
* Curele sunt temporare şi, de aceea, şi rezultatele sunt temporare.
* Când suntem în cură, sistemele noastre sunt împinse spre revoluţie, încercând să se adapteze la noul regim, iar la încetarea curei ele se readaptează la vechile tipare. Rezultatul este slăbirea funcţională (nu pierderea greutăţii) a întregului organismului.
* Aproape toate curele se contrazic între ele.
* Programul pe care vi-l prezint în această lucrare constituie un nou mod de a gândi, un nou mod de a mânca, astfel încât curele devin inutile şi învechite.

Când aveţi de gând să începeţi o viaţă nouă, în sensul recomandat de mine în paginile următoare, OPRIŢI CURELE DE SLĂBIRE!

după Daniel Menrarh