Doctorul OU

Un ou este o capodoperă neîntrecută a naturii. El conţine aproape toate vitaminele şi microelementele necesare pentru întărirea sănătăţii. Motiv temeinic ca să-l folosim şi ca medicament.

Au trecut timpurile când domina o teorie greşită precum că ouăle conţin colesterol dăunător. Ultimele cercetări medicale arată că în componenţa lor se găsesc lecitină, holină şi colesterolul “bun”. Ficatul nostru foloseşte colesterolul din ou pentru producerea de secreţii biliare şi formarea de celule noi; lecitina hrăneşte creierul şi dizolvă depunerile aterosclerotice din vasele sanguine, iar holina este foarte importantă pentru îmbunătăţirea memoriei şi eliminarea toxinelor din ficat.

Oulăle sunt un depozit de vitamina A, K, E, grupa B, niacină, biotină şi acid folic. După cantitatea de vitamină D, de care ducem lipsă aproape toţi, ouăle sunt pe locul doi după uleiul de peşte. În ou se află combinaţia optimă de microelemente: fosfor, fier, cupru, mangan şi cobalt, iar în coajă – Ca şi Mg. Ouăle conţin şi nişte fermenţi cu efect antimicrobian, antiedemic şi antiinflamator. Dar asta nu înseamnă că de acum înainte trebuie să începem ziua cu omletă, ou fiert sau ochiuri, ca să nu epuizăm pancreasul şi tractul digestiv, care încă nu “s-au trezit”.

Nutriţioniştii recomandă:

* Să mâncăm ouăle după ora 14, când organismul asimilează mai bine nutrienţii din ou, mai ales în perioada septembrie-iunie, când organismul are nevoie crescută de vitamine.

* Pentru întărirea imunităţii şi îmbogăţirea organismului cu vitamine şi microelemente se prepară mâncăruri în care ouăle se combină cu zarzavat, legume şi frunze verzi de păpădie, trifoi, podbal, tei, arţar dulce şi urzică.

* Pentru copii şi tineri este util consumul zilnic de ou, iar la vârsta a treia sunt de ajuns 2-3 ouă pe săptămână.

* Ca să păstrăm nutrienţii din ou şi să asigurăm asimilarea lor, ouăle de găină se ţin pe foc un timp scurt, până se întăresc puţin (omletă sau ouă fierte).

* Ouăle crude nu sunt sterile. Coaja lor are mulţi pori prin care respiră viitorul pui, dar şi prin care microbii pătrund înăuntru. De aceea se recomandă să spălaţi bine ouăle, chiar şi înainte de fierbere, ca să preveniţi salmoneloza.

Vindecătorii recomandă:

Din moşi-strămoşi ouăle au fost folosite de români atât pentru vindecare, cât şi pentru îndeletniciri magice.

1. PENTRU TRATAREA ARSURILOR, vracii de la ţară amestecau două albuşuri cu o lingură de ulei şi o lingură de frişcă. Cu acest amestec se ungea locul afectat de câteva ori pe zi.

2. PENTRU TUSEA PROVOCATĂ DE O RĂCEALĂ PUTERNICĂ se amestecă bine 2 ouă crude, 2 căpăţâni de usturoi pisate şi 100 g de osânză topită. Se frecţionează cu alifia obţinută tălpile, apoi gleznele şi în continuare până la genunchi, timp de 3 zile.

3. FURUNCULOZA ŞI ABCESUL se tratează cu efect bun folosind un “aluat” obţinut din 2 gălbenuşuri crude, 1 lingură miere de albine, 1/2 linguriţă de sare şi puţină făină. Se obţine un amestec asemănător cu argila umedă. Se modelează o turtiţă care se aplică pe furuncul şi se ţine până la spargerea lui, datorită antibioticului natural din ou.

4. PENTRU VINDECAREA RĂNILOR ŞI ARSURILOR se foloseşte şi o alifie preparată din ouă fierte tari. Se scot gălbenuşurile din 5 ouă şi se prăjesc în 100 g de unt topit sau untură, până se obţine o masă omogenă, de culoare maro, cu care se ung de două ori pe zi locurile bolnave, rănile, ulceraţiile, arsurile etc. Alifia se păstrează la frigider, în sticluţă de culoare închisă.

5. ÎN TRATAREA PSORIAZISULUI se foloseşte alifie care conţine albuş de ou. Într-un vas de sticlă se amestecă 5 linguri de vaselină curată, 1 lingură cremă de corp pentru copii, 1 lingură miere de albine şi un albuş de ou. Toate componentele se bat 20 de minute cu furculiţa sau se amestecă cu mixerul, până se obţine un unguent solid, care se va păstra în borcane închise etanş, în frigider. Locurile afectate se freacă cu alifia obţinută, de 2 ori pe zi, un timp îndelungat. În primele două luni, efectul nu se observă, iar apoi pielea se curăţă repede. Pe locul afectat rămâne o pată pigmentată diferit de culoarea naturală, dar cu timpul pata dispare.

6. PENTRU DIMINUAREA DURERII ÎN ARTICULAŢIILE INFLAMATE se prepară un amestec din 2 linguri de sare şi 1 ou. Ingredientele se bat bine, se întind pe o bucată de tifon împăturit sau pe un prosopel de bumbac şi se înfăşoară articulaţiile bolnave. Pe măsură ce pansamentul se usucă, se mai aplică din amestec de 3-4 ori.

7. PERSOANELE CU ULCER STOMACAL SAU DUODENAL pot să-şi rezolve problema cu un amestec din 2 albuşuri de ou crude, 1,5 linguri de miere de albine şi 15 g de unt. Amestecul încălzit pe baie de aburi se bea cu 2 ore înainte de ora obişnuită de trezire, după care se mai stă în pat 2 ore, întâi pe partea dreaptă, apoi pe spate şi pe partea stângă. Regimul durează 6 luni.

8. PENTRU VINDECAREA RĂNILOR, TĂIETURILOR, MAI ALES PE DEGETE, bătrânii folosesc şi acum o metodă străveche. Se sparge un ou crud, se desprinde de coajă pieliţa albă şi se înfăşoară tăietura cu ea (pe partea umedă). Se pansează cu o faşă de tifon. Pieliţa se lipeşte strâns de deget după ce se usucă, protejează rana de infecţie şi favorizează procesul de granulare. În funcţie de gravitatea problemei, se lasă pe deget 7-10 zile.

Leacuri cu coaja de ou

Au trecut timpurile când se considera că lipsa de calciu provoacă numai rahitism la copii şi osteoporoza la bătrâni. Cercetările medicale au dovedit că insuficienţa de calciu afectează sistemul cardio-vascular, provoacă apariţia celulelor canceroase, nervozitate, scădere de memorie, insomnie, iar la femeile aflate la menopauză apar crampe la muşchii pulpei. Dar calciul din ou reglează şi procesul de creştere a celulelor, ţesuturilor, participă în procesul de metabolism, este indispensabil în activitatea corectă a sistemului nervos şi în contracţia musculară. Calciul asigură coagularea sângelui şi o imunitate bună. El este elementul principal care asigură PH-ul corect în organism. Toate calităţile enumerate ne ajută să menţinem o stare bună de sănătate.

Concomitent cu descoperirile medicale, farmaciile s-au umplut cu tot felul de preparate ce calciu, mai ieftine şi mai scumpe, dar numărul de bolnavi tot nu scade, deoarece noi nu avem nevoie de orice fel de calciu, avem nevoie doar de calciu organic, uşor asimilabil. În natură există două feluri de asemenea calciu – în corali şi în coaja de ou. Atâta timp cât în România nu există corali, rămâne să ne îndreptăm atenţia asupra cojilor de ou, care conţin aproape 90% din elementul-minune calciu.

Preparate din coajă de ou

* Cea mai simplă metodă de îmbogăţire a organismului cu microelementul calciu este prepararea citratului de calciu, obţinut din 2 g coajă pisată amestecată cu 1 lingură suc de lămâie proaspăt stors. În varianta asta, calciul se asimilează aproape în totalitate şi nu provoacă apariţia de pietre la rinichi şi în vezica biliară sau depuneri în articulaţii şi în vasele sanguine.

Cea mai potrivită perioadă pentru luarea citratului este între orele 19-20, deoarece calciul se asimilează mai bine pe timpul nopţii. Este bine ca toţi oamenii peste 40 de ani, mai ales femeile în perioada de premenopauză, să consume regulat, în mod deosebit iarna, citratul de calciu, nu neapărat pentru profilaxia osteoporozei, dar mai ales pentru întărirea tuturor sistemelor organismului.

* PULBEREA DE OU (obţinută prin pisarea şi cernerea cojilor bine spălate) se dă copiilor începând de la vârsta de 6 luni, adolescenţilor şi neapărat femeilor însărcinate. O cură durează o lună, cu o pauză de o lună. Curele se repetă.

* BALSAM DIN OU. Li se recomandă persoanelor cu boli ale aparatului locomotor, cardio-vascular, astm bronşic, paradontoză, exfolierea unghiilor, alopecie (căderea părului), crampe musculare nocturne şi insomnie. Un borcan de 3 litri se umple cu ouă de casă, dar mai bine cu ouă de prepeliţă bine spălate şi uscate. Peste ouă se toarnă suc de lămâie, ca să fie cu 2 degete deasupra lor.

Borcanul se închide cu un capac de plastic şi se lasă 2 săptămâni la răcoare. După dizolvarea cojilor, amestecul se agită energic cu o lingură de lemn, în aşa fel ca peliculele să se rupă. Amestecul se strecoară prin sită, peliculele şi bucăţelele de coajă rămasă nedizolvată se aruncă, iar în lichid se adaugă 250 ml coniac de calitate (în loc de conservant) şi, după dorinţă, 200 g miere de albine. Se consumă câte o lingură, de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă sau la 40-60 de minute după masă. Balsamul se foloseşte cu succes şi în caz de fractură, deoarece ajută la formarea rapidă a calusului osos.

Culoarea cojii nu are importanţă, condiţia principală este ca ouăle să fie proaspete, de la găini sau prepeliţe sănătoase, cel mai bine să fie din gospodăria proprie. Efectul maxim se obţine dacă se folosesc ouă de prepeliţă, care au o componenţă mai bogată de microelemente. ATENŢIE: ouăle de raţă, gâscă sau de la păsările sălbatice nu se folosesc pentru tratamente!