La vremuri noi, Tot Noi (apropo’s de e-mailul cu evreii care au cumpărat presa românească, iată şi românii “patrioţi”)

Dincă. Imperiul ginerilor

Răposatul Ion Dincă, fosta mână de fier a regimului Ceauşescu, a lucrat, în ultima parte a vieţii, la o firmă de IT. Era “consilier”, iar compania făcea parte din imperiul de afaceri creat de ginerii lui, Nicolae Badea şi Gabriel Popoviciu. La începutul anilor ’90, în timp ce Dincă făcea puşcărie, fiind condamnat în lotul CPEX, ginerii lui puneau bazele lanţului lor de companii care va ajunge să valoreze sute de milioane de dolari.

Potrivit unor apropiaţi, Popoviciu de-abia scăpase de colegii lui de la service-ul auto unde lucra. În vâltoarea Revoluţiei, ei îl căutau pentru a-l pedepsi pentru păcatele socrului. Până a ajunge la service, Popoviciu, un personaj misterios, lucrase la un “shop” pe litoral, împreună cu un anume Radu Dimofte. Pe la mijlocul anilor ’80, Dimofte a fugit în Statele Unite, unde a lucrat ca portar de hotel, apoi şef de tură. S-a întors în ţară după Revoluţie.

Tandemul de la “shop” a intrat apoi împreună în afaceri şi, întâmplător sau nu, au adus în România branduri “imperialiste” precum Pizza Hut sau KFC. Astăzi, ei doi, împreună cu Nicolae Badea, controlează investiţii majore în imobiliare, IT şi comerţ alimentar, multe dintre ele înregistrate pe firme off-shore din Cipru sau din Insulele Virgine, parte a unui întreg păienjeniş. În multe cazuri, titularii afacerilor, aşa cum apar la Registrul Comerţului, sunt părinţii lor: Zerlin Dimofte, care are 82 de ani, şi Ligia Popoviciu, în vârstă de 77 de ani. Imperiul ginerilor lui Dincă s-a remarcat şi prin diverse afaceri profitabile cu statul, iar cei doi sunt acţionari la Clubul Vinului, alături de nume sonore, precum Călin Popescu-Tăriceanu.

——————————————————–

Postelnicu

Nepotul “de aur”, asociatul lui Videanu, Tiberiu Bica Postelnicu are o avere de aproximativ 50 de milioane de dolari şi este asociat în nu mai puţin de 35 de companii din România. E nepotul ultimului ministru de interne, fost şef al Securităţii, Tudor Postelnicu. Deţine opt la sută din Romanian International Bank, controlată de familia Roberts, proprietarul Merchant Bank of California. A fost asociat şi cu magnatul Ioan Niculae, la Asirom, dar şi-a vândut cota de zece la sută.

Prieten cu Niculae, Postelnicu a deţinut, prin Total Distribution Group SRL, activitatea de distribuire a ţigărilor produse de Societatea Naţională a Tutunului Românesc. Mai e şi distribuitor de băuturi alcoolice şi, de asemenea, acţionar în IATSA, firmă desprinsă din Dacia Piteşti. Nepotul “de aur” este şi partener al lui, Adriean Videanu. Cei doi au câte un sfert din Equity Invest SA, care se ocupă de intermedieri financiare. În schemă mai apare şi multimilionarul Radu Doicescu (24%), a cărui firmă, Bog’art, dezvoltă controversatul proiect “Cathedral Plaza”.

În Victoriei, Tudor Postelnicu trăieşte departe de ochii lumii. Devenit celebru prin propria sa sentinţă – “Am fost un dobitoc” – rostită când era judecat în lotul CPEX, Postelnicu locuieşte într-un apartament din “buricul târgului”, într-un bloc din Piaţa Victoriei, unde se găsesc foarte multe sedii de firmă, iar o locuinţă se vinde cu peste 100.ooo de euro.

————————————————————

Mizil

Mondenii postcomunişti. “Comunistul naţional” Paul Niculescu-Mizil, aşa cum îi place să i se spună, a fost şi el închis după Revoluţie. Îşi începuse ascensiunea în anii ’50, când era şeful Secţiei de Propagandă şi Agitaţie. A fost apoi ministru, vicepremier, membru CPEX. Anul în care el a ieşit din închisoare, 1992, coincide cu cel în care familia lui s-a lansat în afaceri, înfiinţând grupul Getteco, apoi alte companii. O parte din ele s-au desfiinţat ulterior. Mondenii Oana Niculescu-Mizil (nepoata) şi Derghei Mizil (fiul) deţin o parte din ele, în domenii diferite, de la restaurante la prelucrarea lemnului. În firme apare şi soţul Oanei Mizil, libanezul Tohme Jamil. Cei doi au fost cununaţi de un membru al puternicei familii libaneze Hariri.

——————————————————–

Burtică

De la Propagandă la Multinaţional. Cornel Burtică, fostul nomenclaturist marginalizat de Ceauşescu în 1982, face parte dintre cei care au dezvoltat afaceri de succes. După cum a relevat EVZ, Burtică s-a asociat cu companii din Italia, cărora le-a intermediat vânzările. Fostul ministru al comerţului exterior este cel care a iluminat zona Piaţa Unirii din Capitală, dar şi metroul bucureştean. Cu o cifră de afaceri care se apropie de milionul de euro pe an, Burtică a recunoscut că trăieşte mai bine în capitalism. El vinde acum grupuri electrogene produse în Italia. E un critic constant al foştilor ofiţeri de securitate care fac afaceri pe picior mare.

———————————————-

CONSTANTIN BOŞTINĂ

Secretarul lui Ceauşescu, şef la Bursă. Constantin Boştină este preşedintele Consiliului de Administraţie de la Bursa Română de Mărfuri. S-a convertit în om de afaceri după ce-şi trecuse în palmares funcţii precum cea de secretar personal al lui Nicolae Ceauşescu sau adjunct la Ministerului Economiei şi la Ministerul Industriei Uşoare. La jumătatea anilor ’90, afacerile lui Boştină, doctor în ştiinţe economice, au fost scurtcircuitate de o anchetă privind cazul de contrabandă cu combustibil “Jimbolia”, când a recunoscut că firma sa, Sibco, a transportat produse petroliere în Iugoslavia în timpul embargoului. A colaborat cu anchetatorii, cărora le-a povestit cum a decurs operaţiunea. Firma lui, în care mai era asociat şi fostul ofiţer de Securitate Ilie Stanciu, primise un credit de şapte milioane de dolari de la Bancorex. Stanciu a şi fost în arest preventiv. Boştină are o avere de peste 30 de milioane de dolari, făcută din industrie şi consultanţă.

———————————————————–

CAROL DINA

De la CC la banii Sidex. Fost prim-secretar al PCR Galaţi, fost membru al CC al PCR, fost membru supleant al CPEX. Aceasta este biografia scurtă de dinainte de 1989 a lui Carol Dina. Au urmat câteva luni de arest la Galaţi după Revoluţie, după care… afaceri şi politică. El este senator PRM din 2000. De profesie ajustor mecanic, Dina are 80% din firma Grup DIC din Galaţi, la care mai sunt asociaţi membri ai familiei sale. Compania a fost implicată, potrivit unui raport al Coaliţiei pentru un Parlament Curat, în tranzacţii păguboase pentru stat la Sidex, înainte de privatizarea combinatului.

—————————————————————

ION PĂŢAN

Fostul şef al lui Stolojan, pensionar asociat în firme înainte de 1989, Ion Păţan a fost vicepremier, ministru al comerţului intern, ministru al comerţului exterior, ministru al industriei uşoare… În aprilie 1989 era numit ministru al finanţelor. “Nu mai era membru al Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central, ceea ce probabil l-a salvat de la puşcărie”, spune un fost apropiat al său.  Consilerul lui Păţan se numea Theodor Stolojan. “După Revoluţie l-am făcut prim-adjunct al meu”, spunea Păţan, care fusese păstrat în funcţie… În şase luni, Stolojan devenea ministru plin. “Sunt pensionar şi nu mă mai ocup de afaceri”, spunea Păţan. Cu toate acestea, la vârsta de 80 de ani, el apare ca asociat în mai multe companii, potrivit datelor de la Registrul Comerţului.

Are aproape 2% din Romimob SRL, o firmă de construcţii controlată de Romanoexport şi de Petru Crişan, fost ministru al comerţului după 1989. În zorii capitalismului românesc, Crişan a fost studiu de caz pentru conflictul de interese: era asociat şi administrator în câteva zeci de firme, dar, în acelaşi timp, şi ministru în guvernul Văcăroiu, acordând licenţe de import şi export pe domeniile în care funcţionau inclusiv companiile lui. Păţan a fost şi administrator al firmei de asigurări Metropol, care a dat faliment. În structura companiei se întâlnea un investitor din Camerun, Noupadja Joseph (cu peste 51%), dar şi Automobil Club Român şi Gelsorul lui Sorin Ovidiu Vîntu, cu procente reduse. Păţan mai e administrator şi la Petking, o firmă thailandeză care fabrică în România granule de materiale plastice.

—————————————————–

ŞTEFAN ANDREI

Consilierul lui Sorin Ovidiu Vîntu, Ştefan Andrei a fost ministru de externe şi ministru al comerţului exterior în ultimii ani ai regimului Ceauşescu. Andrei nu a apărut în nicio firmă în 1989, dar a fost, în schimb, consilierul omului de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu. Se întâmpla la sfârşitul anilor ’90, când Vîntu a ochit diverse oportunităţi în Balcani…

Ca atare, la angajat pe Andrei pentru a-i prezenta analize de geopolitică şi de economie. Ştefan Andrei nu a recunoscut că ar fi avut vreo relaţie de afaceri. În schimb, nepotul său, Andrei Dan, a administrat Trawe, o firmă a intreprinderii de comerţ exterior Terra, înfiinţată în Elveţia. Acum, Dan e implicat cu participaţii sau ca administrator în mai multe firme de publicitate. Nepotul fostului ministru are şi 1% din Agenţia de publicitate “Anunţ de la A la Z”, firmă în care trustul britanic Daily Mail deţine jumătate din participaţii, prin divizia sa din Ungaria, Lapcom.

————————————————————

STUDIU DE CAZ

Cum se întâlnesc în afaceri ginerii lui Dincă, un apropiat al ginerelui lui Ion Ceauşescu şi omul lui Ion Ţiriac. Sediul social: fosta casă a lui Pacepa, spionul fugit în SUA.

Urmaşii nomenclaturii au pus ban pe ban în cel mai mare secret. Ei au dezvoltat parteneriate de afaceri între ei, dar şi cu personaje mai mult sau mai puţin cunoscute. Legăturile fine s-au cimentat în spatele uşilor închise, iar ceea ce i-a unit nu a mai fost victoria socialismului, ci profitul, scopul final în viziunea capitalistă.

BUCUREŞTI, FOSTA CASĂ A LUI PACEPA. Într-un carier rezidenţial de top, vizavi de Ministerul de Externe, s-au pus bazele unei firme care se vrea de viitor. Mai mulţi tineri manageri se asociază într-o companie de consultanţă, al cărui nume nu face decât să dea un indiciu subtil asupra localizării: Corner AA 28 SRL, înfiinţată în 2003. Puţini ştiu că în vila albă cu un etaj de pe colţ e locul unde, la apartamentul numărul 1, a locuit cel mai celebru spion al Estului: Ion Mihai Pacepa. Astăzi, casa fostului adjunct al Securităţii serveşte drept sediu social pentru o companie în care se întâlnesc, ca asociaţi, un partener de afaceri al supravieţuitorilor clanului Ceauşescu, un fost om de încredere al lui Ion Ţiriac şi o firmă off-shore din Cipru asociată cu imperiul de afaceri ai ginerilor lui Ion Dincă. Aceasta se numeşte Tresela Investments Ltd., din Nicosia.

În altă firmă, căsuţa poştală din Insula Afroditei se intersectează cu una din Caraibe (Insulele Turks şi Caiacos), International Business&Trading Corporation (IBTC), formând firma de imobiliare International Business Trading SRL, într-un “paradis” de pe şoseaua Kiseleff…

Asociaţii Tresela sunt firme din imperiul ginerilor. Aşa cum se ştie, ITBC apare în mai toate companiile deţinute de ginerii lui Dincă: de la “boom”-ul Băneasa Investments, un proiect de 1 miliard de euro (construcţii în nordul Capitalei), până la electronicele de la “Alltrom”, o mai veche firmă din reţeaua Badea-Dincă. Mai mult, Tresela, off-shore-ul din casa lui Pacepa, are un procent la Grand Plaza, deţinătorul Hotelului Howard Johnson, cunoscut drept afacerea ginerilor lui Dincă.

Zilele trecute, lanţul de căsuţe poştale şi-a adăugat în salba de proprietăţi Hotelul Neptun de pe Litoral. Au fost singurii ofertanţi la licitaţia făcută de stat. Pe lângă evitarea taxelor de pe Dâmboviţa, off-shore-urile mai au un avantaj: pot ascunde identitatea proprietarilor.

Asociaţia cu fostul CEO al românului din “Forbes” Corner AA 28 SRL mai dezvăluie un personaj. Valentin Radu, 34 de ani, e administratorul unic al firmei şi asociat (cu 6%). El este, însă, mult mai cunoscut în lumea businessului drept director al grupului de firme Ţiriac, postură pe care a ocupat-o, venind de la multinaţionala Roland Berger, timp de doi ani şi jumătate. Potrivit unor surse din companie, Valentin Radu nu mai ocupă postul de CEO al Ţiriac Holdings, însă, conform documentelor registrului comerţului, el apare în continuare ca administrator al Ţiriac Leasing şi Autonom – firmă controlată, de anul trecut, de Daimler-Chrysler.

Fostul lui şef, Ion Ţiriac, primul miliardar român intrat în topul “Forbes” nu a ascuns niciodată că a fost protejatul fostului demnitar comunist Ion-Gheorghe Maurer, un personaj care l-a iniţiat în tainele vânătorii pe fostul tenismen. Ulterior, Ţiriac, împreună cu Adrian Năstase, va duce acest sport sângeros pe prima pagină a ziarelor româneşti.

Ţiriac, Badea şi afacerea EADS. Ţiriac reprezenta Daimler-Chrysler în România în momentul în care se perfecta afacerea “Frontiera”. Concernul avea 37% din EADS, care vâna marele contract pentru securizarea graniţelor. O componentă din programul IT (de câteva zeci de milioane de euro) îi revenea “ginerelui” Nicolae Badea, prin Computerland. Ţiriac a fost acuzat de publicaţia franceză “Le Point” că a luat un comision de 20 de milioane de euro, dar a câştigat procesul. El a susţinut că nu a fost implicat în afacerea EADS.

Astăzi, fostul consilier de IT din Ministerul de Interne (instituţie care a împărţit banii publici în afacerea “Frontiera”), Petru Brânzaş, e asociatul off-shore-ului Uphall Trading (care apare, ca paravan, în afacerile lui Ţiriac) în Editura Sincron din Cluj-Napoca.

După anul 2000, paza frontierelor devenise o condiţie importantă pentru aderarea României la Unuiunea Europeană. Atunci au început să curgă banii din contracte publice, chiar şi înainte de afacerea EADS.

În anul 2003, într-o polemică cu Mugur Ciuvică de la Acţiunea Populară, Ministerul de Interne condus de Ioan Rus, apropiatul lui Ţiriac, a admis că furnizorul autospecialelor de supraveghere a graniţelor (Volkswagen Transporter) a fost firma britanică BAE Systems, care nu era producător al vehiculelor, ci doar instalase echipamentele.

“FREGATELE”

Asociatul ginerelui lui Ion Ceauşescu, contracte cu Armata. Între timp, BAE a făcut progrese în afacerile de pe Dâmboviţa, câştigând o afacere mult mai mare: livrarea a două fregate vechi Marinei Române, la un preţ astronomic. Tranzaţia face obiectul investigaţiilor în Marea Britanie şi România, oficialii români fiind suspectaţi de luare de mită.  Marele tun a fost însoţit de un contract de “offset” (compensare).

După cum a dezvăluit Jurnalul Naţional, BAE a adus în România contracte de fabricare a unei “pilule” pentru mărirea performanţelor motoarelor şi reducerea consumului de combustibil. Offsetul însemna că vânzătorul de arme se obliga să aducă în ţara care cumpăra arme comenzi pentru diverse produse. Pilula e fabricată de australienii de la Firepower. Reprezentanul în România al Firepower se numea George Lucian Teleman.

Teleman e asociat în Euro Trading 2000 cu soţia lui Marius Eduard-Ţârlea – fostul ginere al lui Ion Ceauşescu (fratele dictatorului) şi partener de afaceri al ex-directorului SRI, Virgil Măgureanu. Eurotrading 2000 e parte a unei suveici implicate în Eurocolumna şi în rafinăria Petrolsub de la Suplacu de Barcău – unde a deţinut acţiuni şi actualul ministru al internelor, Vasile Blaga. George Teleman e asociat, în Corner AA 28, cu off-shore-ul din imperiul Dincă şi cu omul de încredere al lui Ion Ţiriac.

ŞEF LA MApN. Omul cu fregatele, administrator la firmele din grupul Popoviciu-Dimofte. Contractul de compensare aferent afacerii BAE System, în care Teleman, asociatul off-shore-urilor din grupul “Dincă”, a avut rolul său, a fost girat, din partea autorităţilor române, de mai mulţi oficiali. Între ei, Gheorghe Matache, fost şef al Departamentului pentru Armamente din MApN. El a semnat mai multe documente legate de programul de achiziţie a fregatelor. Matache a părăsit ministerul în anul 2005, iar acum deţine funcţia de administrator al firmei de imobiliare Metav SA, unde a lucrat şi înainte de a fi numit secretar de stat. Compania este controlată, în acest moment, de Meteor SA, care deţine majoritatea acţiunilor…

Prin două off-shore-uri cipriote, Wellkept Properties Ltd şi Weybridge Holdings Ltd, compania e legată tot de grupul ginerilor lui Dincă. Cele două firme se regăsesc în alte companii ale “imperiului”, iar unul dintre acţionari în Meteor e Zerlin Dimofte, tatăl lui Radu Dimofte – partenerul de nedespărţit al lui Popoviciu.

GEORGE TELEMAN

“N-am legături cu aceste grupuri”. Într-un mail adresat EVZ, George Teleman declara că nu are niciun fel de legătură de afaceri cu Nicolae Badea şi cu Gabriel Popoviciu, şi nici cu grupul de afaceri al lui Ion Ţiriac şi că firma e formată din tineri manageri de succes care dezvoltă un proiect imobiliar. În cazul BAE System, el a spus că nu mai are relaţii de afaceri cu Firepower din decembrie 2004, deşi apare ca asociat la Registrul Comerţului. Valentin Radu nu a putut fi contactat.

CONEXIUNI

Partenerul cumnatului lui Geoană. George Teleman, fost ataşat comercial al României la Singapore, e partener al fondului de investiţii Equest Partners Ltd. specializat pe investiţii imobiliare în Europa de Est. În aceeaşi afacere îl întâlnim pe Ionuţ Costea, cumnatul lui Mircea Geoană, preşedintele Băncii Raiffeisen pentru Locuinţe şi fost adjunct al Ministerului Finanţelor. Costea ocupă poziţia de director non-executiv în boardul Equest Balkan Partners.

Aripa bulgară e reprezentată de fostul ministru de externe Solomon Passy şi de magnatul Georgi Krumov. La vecinii din sud, compania şi-a făcut şi firmă de armament, Strategic Defence Systems. În România, fondul reprezentat de Teleman a cumpărat sediul Delegaţiei Comisiei Europene (iar UE plăteşte acum chirie), de la consorţiul israelian Avivim-Gonen, controlat din umbră de fostul guvernator militar al Cisiordaniei, Shlomo Elia.

Generalul israelian era unul dintre şefii românului arestat pentru spionaj în Nigeria, iar înainte, lucrase pentru partenerii urmăritului internaţional Shimon Naor – suspectaţi pentru trafic cu arme în Africa. Teleman a mai lucrat şi pentru controversatul Frank Timiş, cel implicat în proiectul “Roşia Montană”.