De când ne ştim pe această lume facem încontinuu comparaţii. Putem spune că unde nu e comparaţie, nimic nu e. Copii fiind ne comparăm jucăriile cu ale celorlalţi, hăinuţele, părinţii… Apoi, când se spune că ne-am maturizat, ajungem la comparaţii mai serioase: cele ale vremurilor sunt făcute cu multă seriozitate şi nostalgie, dar predomină comparaţiile pragmatice. Ne comparăm între noi, în special prin prisma veniturilor şi posibilităţilor materiale, unde sunt cele mai mari diferenţe. De acolo decurg şi alte deosebiri care pe unii îi scot din sărite, iar altora le alimentează orgoliul şi le dă mari satisfacţii.

În perioada comunistă diferenţele dintre români erau mai mici şi nu stârneau atâtea controverse. Dacă erai un muncitor obişnuit sau un funcţionar normal, salariul tău era aproximativ egal cu al celorlalţi angajaţi din toată ţara. Te impresiona doar diferenţa dintre venitul tău şi al inginerului-şef sau al directorului, care ajungea să fie de două sau chiar trei ori mai mare ca al tău! Era totuşi o diferenţă care ţi se părea cam mare: ca faţă de cei 3000 de lei ai tăi, cei din fruntea întreprinderii să ia 6 sau chiar 10 mii de lei.

Imediat după schimbarea regimului am crezut că s-a terminat cu aceste inegalităţi şi că de acum doar cei care muncesc cu adevărat vor fi plătiţi cu un salariu mai mare, iar cei care până atunci stăteau în fotolii dobândite pe linie de partid vor trebui să înveţe să muncească sau să rabde de foame. Dar a fost o bucurie naivă, fiindcă de acea schimbare au profitat tot cei care erau membrii vechi ai Partidului Comunist şi chiar au reuşit adâncească cu mult diferenţele dintre ei şi muncitorii pe care îi conduc.

Azi, datorită acestor diferenţe ridicole dintre venituri, salariile au devenit secrete, pentru ca cei care le au prea mari să nu trebuiască să caute justificări pe care nu le-ar găsi. Nu mai e vorba de o dublare sau triplare faţă de un salariu mediu ci chiar de o mărire de zece ori al acestuia. La fel şi cu pensiile, care prin diferite legi subiective au dus la creşterea unora dintre ele de parcă ai zice că acei pensionari de lux mănâncă cu zece guri.

Se motivează că în unele profesii, cum ar fi cele de magistraţi, parlamentari, diplomaţi, manageri era necesară o astfel de salarizare pentru a nu cădea în ispita corupţiei. Dar s-a văzut în multe cazuri că salariile mari nu i-au împiedicat să ia mită pe judecători şi parlamentari. Dovadă recentă sunt cele două judecătoare de la ÎCC care au ajuns după gratii, dar exemplele sunt multe şi majoritatea sunt muşamalizate.

Este clar pentru orice om raţional că oricât ar fi de mare salariul, el nu e suficient să împiedice instinctul de a câştiga şi mai mult, fiindcă în ziua de azi sunt nenumărate posibilităţi de a cheltui orice sumă de bani. Bărbaţilor le trebuie maşini cât mai scumpe, femei cât mai atrăgătoare. Femeile au nevoie de bijuterii şi haine cât mai sclipitoare. Dar tuturor le trebuie case şi vile cât mai somptuase şi excursii în cele mai exotice locuri din lume. Plus că şi rudele trebuie ajutate cu un serviciu bine plătit, nişte bani pentru a-şi rezolva problemele curente…

Pofta vine mâncând şi tot cei mai avuţi vor voi să se îmbogăţească şi mai mult. Ei nu mai lucrează cu mizilicuri, s-au obişnuit cu miile de lei, ci trec la mii şi zeci de mii de euro. Doar piaţa are atâtea lucruri de oferit, atâtea locuri frumoase au rămas încă nevizitate şi, ceea ce mai important, trebuie să-şi întreacă rivalii în lux. Comparaţia cu ceilalţi trebuie să provoace un motiv de mândrie!

Nevasta lui trebuie să fie mai bine îmbrăcată, cu cele mai noi creaţii ale modei şi cu cele mai impresionante accesorii. Amanta e musai să fie şi ea tânără şi frumoasă, pentru a crea invidie printre cei care-l cunosc. Vilele şi casele să fie cât mai multe şi cât mai dotate cu facilităţi din cele mai moderne. Excursiile vor fi în locurile cele mai renumite şi vor fi făcute în contra-anotimp: vara la schi şi iarna la plajă. Toate trebuie să arate cât de bine o duce şi să stârnească invidia. Atunci scopul este atins şi fericirea ar trebui să fie deplină.

Doar că, din păcate, caruselul comparaţiilor nu se opreşte niciodată. Colegii şi cunoscuţii contraatacă cu aceeaşi monedă şi caută fiecare să ajungă în topul parveniţilor. Doar mai există multe căi prin care se pot face bani murdari.