“Institutul american HeartMath a descoperit că inima emite un câmp electromagnetic de cinci mii de ori mai puternic decât câmpul pe care-l emite creierul”. Este important să notăm această diferenţă de putere între câmpul electromagnetic al inimii şi acela al capului, pentru a înţelege importanţa sentimentelor noastre, a iubirii, a recunoştiinţei, a aprecierii şi a oricărei trăiri pozitive!
Tot ce simţim şi trăim ca sentiment frumos, pozitiv, înălţător (compasiuna, dragostea, blândeţea, bunătatea, bucuria) creează ceea ce specialiştii au numit “coerenţa inimii”, pe când trăirile negative, ca şi gândirea corespunzătoare acestora creează “incoerenţa inimii,generând emisii vibraţionale în câmpul electromagnetic al inimii şi al creierului nostru. Aceste câmpuri electromagnetice influenţează deopotrivă corpurile noastre, ca şi realităţile pe care le întâlnim în viaţa noastră de zi cu zi.
Acelaşi institut a constatat că:
– dacă suntem furioşi timp de cinci minute, sistemul imunitar are nevoie de şase ore pentru a recupera puterea pierdută.
De asemenea:
– dacă trăim cinci minute de compasiune şi apreciere, imunitatea se îmbunătăţeşte cu 41 la sută. Am notat toate acestea pentru ca fiecare dintre noi să înţeleagă puterea de vindecare a inimii blânde şi iubitoare, precum şi puterea trăirilor negative de a ne îmbolnăvi. În mod practic, putem înţelege în fiecare moment al existenţei dacă ne aflăm în inimă sau am ieşit din ea.
– De câte ori simţim sau gândim negativ, ne înfuriem, ne supărăm, urâm, dezapreciem sau judecăm în mod agresiv (noi putem observa realitatea imediată, fără a o judeca) este semn că ne îndepărtăm de inimă.
Orice am gândi, am simţi, am trăi ca stare negativă ne semnalează că am intrat în domeniul Egoului sau al “judecăţii lumii”. Mintea omenească este condiţionată de realitatea prezentă sau trecută, de frica de viitor, de frica de pierdere sau de durere, aşa încât ea va genera întotdeauna emoţii negative când va fi în faţa unui eveniment de viaţă neplăcut.
Simplul fapt de a ne auto-observa această negativitate şi a alege spontan să ne întoarcem la adevărul inimii noastre, o rugăciune repetată, o amintire frumoasă, apelul la gânduri bune, de speranţă, de bucurie, de bine pentru tot ce ne înconjoară, ne ridică vibraţional încetul cu încetul până acolo unde vom simţi câ suntem din nou în armonie cu inima noastră.
Dacă vom gândi binele cel mai înalt tuturor, vom crea starea de “coerenţă între inimă şi minte”, de armonie între inimă şi minte, ceea ce ne va aduce o surpriză copleşitoare.
Mai întâi, se vor vindeca multe dintre afecţiunile pe care le avem în corpul fizic.
Dar, mai presus de orice, ne vom simţi vindecaţi în suflete. Nu vom mai face eforturi aşa de mari pentru a gândi pozitiv, pentru a aprecia, pentru a dărui, pentru a ne simţi iubitori sau generoşi.