Împrieteniţi-vă cu SFECLA ROŞIE! Este o garanţie de sănătate pe termen lung. Puţină istorie:
Legumă banală în zilele noastre, sfecla roşie, are un trecut glorios. Descoperită în urmă cu aproape patru milenii, cultivată în Iran, Babilon şi Assiria, pentru gustul plăcut al frunzelor ei, la scurtă vreme a fost rândul rădăcinilor să facă furori, mai ales în ţările arabe, unde a devenit şi marfă de export.
Caravanele negustorilor plecau la drum lung spre Grecia Antică şi Roma, cu desagii încărcaţi cu mărfuri, dar şi cu sfeclă. O parte se consuma pe drum, iar cantitatea rămasă se vindea cu succes.
În Grecia, sfecla simboliza starea de conflict. Când se certau soţii, deasupra uşilor de la intrare se agăţa o cunună împletită din frunze de sfeclă.
În Roma, atitudinea faţă de sfeclă era mai degrabă respectuoasă, ea fiind considerată o legumă de lux care nu trebuia să lipsească de pe masă. De aceea imperatorul Tiberius le-a şi impus germanilor cuceriţi de romani să plătească tributul în sfeclă.
În România, sfecla a ajuns în secolul IX, iniţial în zona Mării Negre, odată cu ridicarea cetăţilor greceşti, luând apoi drumul Rusiei. În secolul X, călugării ruşi o cultivau cu succes aproape de Marea Baltică, preparând din ea ciorbe şi un borş delicios, în vreme ce pentru iernile lungi, sfecla se punea la murat, de regulă împreună cu varza şi fructe de pădure. Deseori, se spune cu o doză de invidie, că strămoşii erau mult mai sănătoşi decât noi, datorită alimentaţiei simple şi cât se poate de naturale. Este adevărat!
Bătrânii nu aveau nevoie de cure complicate de dezintoxicare. Stricteţea alimentară din zilele de post îi scutea de problemele legate de indigestii sau depuneri de colesterol. La ţară se ţinea post negru obligatoriu, miercuri şi vineri. În seara zilei de marţi, se bea ceai din plante şi apa în care s-a fiert sfecla. Toată ziua de miercuri, de la răsăritul şi până la apusul soarelui, nu se mânca nimic. Seara, iar se bea ceai din mai multe plante (patlagină, sunătoare, muşeţel, roiniţă sau urzică) şi se mâncau câteva sfecle coapte la cuptor, asezonate cu leuştean şi usturoi! Un asemenea regim alimentar le permitea sătenilor să rămână activi şi cu mintea limpede, până după 90 de ani.
Poate vom descoperi şi noi secretele sănătăţii perfecte şi a longevităţii, dacă vom acorda respect şi atenţie nemărginitei experienţe şi înţelepciuni populare.
Frunzele sfeclei la fel de delicioase ca rădăcina
Sfecla este un depozit nemuritor de vitamine şi microelemente care, spre deosebire de restul legumelor, nu se distrug şi nu se dezactivează în procesul de prelucrare termică. Folosirea ei în alimentaţie are, pe lângă virtuţi culinare, şi virtuţi medicale de prevenire a bolilor de sânge, deoarece întrece toate legumele (în afară de usturoi) prin conţinutul de fier.
Asimilarea fierului este favorizată de vitamina C, prezentă în toate părţile plantei. În structura rădăcinii de sfeclă este prezent şi cuprul. Lipsa de cupru în alimentaţie provoacă încărunţirea precoce a părului, îngreunează procesul de consolidare a fracturilor, provoacă dereglări în activitatea pancreasului. Alt element important este zincul, prezent în cantităţi foarte mari. Datorită prezenţei lui în alimentaţie, funcţionează bine organele de reproducere, se previne apariţia coşurilor, a furunculozei, căderea părului. Lipsa de zinc afectează vederea, poate provoca infarctul miocardic.
Sfecla conţine şi o cantitate mare de mangan, care apără ficatul de distrofie adipoasă (lipidoză), scade nivelul de zahăr în sânge, ajută în lupta cu scleroza şi elimină surplusul de apă în organism. Sfecla conţine şi iod, care favorizează metabolismul, fiindu-le extrem de prielnică persoanelor cu obezitate şi care suferă de inhibarea funcţiilor tiroidei. De nepreţuit este rolul iodului şi în blocarea cancerului şi încetinirea îmbătrânirii. Celuloza din sfeclă scoate din organism toxinele, îmbunătăţeşte funcţionarea tractului intestinal, fiind un remediu redutabil în tratarea obezităţii şi constipaţiei. Medicina populară foloseşte toate componentele sfeclei, atât tuberculii cât şi frunzele.
TRATAMENTE INTERNE
* Alcoolism. Complexul de metode folosite în vindecarea alcoolismului prevede şi îmbogăţirea organismului cu săruri şi potasiu, vitamine şi alte substanţe care ajută la reducerea tendinţei irezistibile de a consuma alcool. Cu 30 de minute înainte de masă, se beau 100 ml de suc de sfeclă, iar în timpul meselor principale, de 2-3 ori pe zi, se consumă salată de sfeclă rasă, fiartă sau coaptă la cuptor.
* Amigdalita. În medicina populară, se folosesc mai multe preparate din sfeclă, pentru tratarea amigdalitei. Pentru gargară, se foloseşte apa călduţă în care s-au fiert frunzele sau rădăcina de sfeclă. O altă metodă: se dă pe răzătoare sfecla crudă, se umple un borcănel de 700 ml, se adaugă 2-3 linguri de oţet şi se lasă la macerat 3 ore, amestecând periodic. Se stoarce sucul şi se adaugă puţină miere de albine. Se face gargară la fiecare 2 ore. Pentru accelerarea vindecării, în pauze, între gargare, se mestecă încet o felie de sfeclă crudă.
* Anemie. Conţinutul bogat în fier favorizează ridicarea nivelului de hemoglobină în sânge. Se recomandă consumul zilnic al sfeclei în stare crudă, fiartă sau murată. De 2-3 ori pe zi, se mănâncă 150 g de salată din sfeclă, morcovi şi ridiche neagră crude, date prin răzătoare, amestecate cu suc de lămâie sau smântână.
Substanţele vitale din sfeclă nu se distrug prin fierbere (dar e preferabil să fie consumată crudă)
* Bronşita cronică. Se stoarce sucul dintr-un kilogram de sfeclă, se amestecă cu 1 kg miere de albine, 500 ml vin roşu de casă, un pahar de suc de morcov şi 1 kg de piersici curăţate de sâmburi şi tăiate felii. Se pune totul într-un borcan de sticlă, care se introduce într-un vas cu apă călduţă. Se fierbe 10-12 minute pe baie de aburi după primul clocot. Pe parcurs, se amestecă cu o lingură de lemn sterilizată. Se păstrează în frigider. Se beau câte 75 g dimineaţa, pe nemâncate, după care se mănâncă o bucăţică de unt. Doza obţinută este pentru o singură persoană. Ajută şi la vindecarea diferitelor afecţiuni ale aparatului respirator, provocate de răceală, dar şi pentru profilaxia lor.
* Constipaţie, ocluzii intestinale, hemoroizi, hipertensiune, varice, aritmie (fibrilaţie auriculară)
Se pun la fiert 5 l de apă de izvor, şi când dă în clocot se adaugă 500-700 g de sfeclă tocată şi se ia de pe foc. Se infulează 3 ore, apoi se strecoară. Se amestecă cu 150 g de zahăr şi o linguriţă de drojdie uscată şi se pune într-un loc cald, pentru 24-36 de ore. (Tratamentul va avea efect pozitiv numai în caz de renunţare categorică la băuturile alcoolice, inclusiv berea. După 2-3 pahare de vin sau bere, bolile ocupă din nou poziţiile căştigate şi tratamentul trebuie început de la zero). Împreună cu sfecla, în apă puteţi să adăugaţi şi plante medicinale pentru afecţiunile de care suferiţi, de exemplu: mătase de porumb, păducel, flori de castan etc. După stoarcerea lichidului, din sfecla rămasă se modelează biluţe de mărimea corcoduşelor şi se păstrează în frigider sau în congelator (dacă sunt mai multe). Dimineaţa, pe nemâncate, se beau 300 ml de suc fermentat de sfeclă. Dacă după 30-45 de minute apare senzaţia de foame, se mestecă încet şi se înghite câte o biluţă de sfeclă. Procedeul se repetă ori de câte ori apare senzaţia de foame. Dacă ea nu dispare după consumul a 7-10 biluţe de sfeclă, se consumă şi alte alimente.
* Curăţarea organismului de metale grele şi radioactive, dizolvarea plăcilor aterosclerotice din vasele sanguine. Se prepară un amestec din cantităţi egale de sucuri din sfeclă, morcov şi ridiche neagră. Amestecul se toarnă în sticle de culoare închisă şi se ţine 3 ore în cuptorul încălzit slab. Se bea de trei ori pe zi câte o lingură, între mese.
* Curăţirea sângelui, întărirea imunităţii. 500 g de sfeclă şi 500 g de morcov se taie mărunt. Peste legume se toarnă apă clocotită cât să le acopere (cu 2 degete) şi se fierb pe foc mic timp de 30 de minute. Când legumele sunt fierte, se adaugă câte o cană de stafide şi caise uscate şi se lasă să mai fiarbă 5 minute. După răcire, preparatul se amestecă cu 2 linguri de miere de albine şi se lasă pentru 12 ore la răcoare. Se consumă de trei ori pe zi, câte 100-150 g, timp de o lună. Preparatul ajută şi la restabilirea forţelor organismului slăbit după o boală grea.
* Depuneri de colesterol, constipaţie. Trei litri de apă rece se toarnă peste 1 kg de sfeclă tăiată mărunt. Se adaugă 6-8 crenguţe de urzică sau 2-3 frunze tinere de hrean. Urzica se schimbă zilnic. Componentele se pun în cămară, într-un borcan. Se bea câte un pahar, de trei ori pe zi.
* Dezintoxicare – un pahar de frunze de sfeclă tocate se amestecă cu un pahar de zahăr şi 3 litri de zer. Amestecul se pune la fermentat în loc cald, ferit de lunină, acoperit cu 3 straturi de tifon. După două săptămâni se strecoară. Se beau câte unul, apoi câte două pahare pe zi.
* Disbacterioză. Flora intestinală se restabileşte cel mai rapid dacă se consumă sfeclă marinată. Modul de preparare: sfecla spălată bine se fierbe, se răceşte, se curăţă de coajă şi se taie felii subţiri. Înainte de a pune feliile în borcan, sfecla se cântăreşte. Pentru un kilogram de sfeclă este nevoie de 1 litru de apă, 2 pahare de oţet de mere, câte o linguriţă de sare şi zahăr, 10 boabe de piper negru, 6 cuişoare şi 2 foi de dafin. Marinata se aduce până la punctul de fierbere şi se ţine pe foc slab, 3-5 minute. Oţetul se adaugă după răcire. Marinata se toarnă în borcan peste feliile de sfeclă. Se păstrează la rece…
* Gripa, răceala. Se amestecă 300 g suc de sfeclă cu 200 g suc de roşii, cu sucul dintr-o lămâie, 5 linguri suc de ceapă, 4 crenguţe de mentă, sare, zahăr şi piper negru măcinat (după gust). După două ore, se scoate menta şi se beau câte 50 ml suc cu înghiţituri mici, între mesele principale.
* Hipertensiune. În medicina populară găsim foarte multe reţete pentru reglarea tensiunii, în care ingredientul principal este sfecla. Se amestecă în părţi egale suc de sfeclă cu miere de albine şi se beau câte 2 linguri de trei ori pe zi. În loc de miere, puteţi să-l amestecaţi cu suc de păducel.
* Hipertensiune cu dureri de cap şi edem al picioarelor. Se storc 300 ml suc de sfeclă, se amestecă cu sucul dintr-o lămâie, 1,5 l de apă şi 300 g de zahăr sau miere de albine. Se ţin ingredientele într-un borcan de 3 l, acoperit cu tifon, într-un loc cald, pentru fermentaţie. Lichidul (gen şampanie) nu se păstrează la frigider. Se beau, de 3-4 ori pe zi, câte 100-150 ml. Reglează tensiunea arterială, dispar durerile de cap şi vâjâiturile.
* Litiaza renală. Se taie în felii subţiri 3-4 sfecle de mărime medie, curăţate de de coajă. Se pun într-un borcan de trei litri. Se toarnă deasupra apă rece de izvor, în aşa fel ca să rămână un loc gol de 2-3 degete. Pe gura borcanului se pune un strat de tifon. Timp de 7-8 zile, borcanul se lasă la temperatura camerei, amestecând conţinutul zilnic, cu o lingură de lemn, apoi lichidul se strecoară în alt vas şi se păstrează în frigider. Preparatul se bea fără restricţii. Între timp, se prepară o altă porţie de băutură. În 5-6 luni, în afară de curăţarea rinichilor de nisip, este posibilă şi îmbunătăţirea digestiei şi reglarea tensiunii arteriale.
* Menopauza. Deseori, în perioada climaterică apar diferite dereglări, mai ales menstruaţii abundente, când se pierd cantităţi mari de fier. Se bea suc de sfeclă în porţii mici (75-100 ml) de 2-3 ori pe zi.
* Pietre în colecist… Ca să eliminaţi pietrele din colecist, concomitent cu alte metode, se foloseşte şi siropul de sfeclă. Un kilogram de sfeclă tăiată felii subţiri se fierbe în 2 litri de apă, până se obţine un sirop concentrat. Se beau câte 150 ml de patru ori pe zi, cu 40 de minute înainte de masă.
TRATAMENTE EXTERNE
* Guturai. Se pun în nas picături de suc de sfeclă. Pentru cei mici, sucul se amestecă cu apă fiartă şi răcită, ca să nu-i usture tare.
* Lichen, eczeme, arsuri. Se aplică terciul din sfeclă timp de 4-7 zile. Cataplasma se schimbă de 5 ori pe zi. Pe arsuri, se pot aplica şi frunzele de sfeclă strivite în palme.
* Limfostază (elefantiazis). Edemul limfatic al picioarelor necesită un complex întreg de tratamente, printre care şi comprese cu celuloză din sfecla rămasă după stoarcerea sucului. În acelaşi timp, se bea şi infuzie de frunze de patlagină. O lingură de frunze se infuzează în 250 ml apă fierbinte, până la răcire. Se împarte în 2 doze şi se bea dimineaţa şi seara, cu 30 de minute înainte de masă.
* Mastopatie. Terciul din sfecla tocată, pus într-un tifon, se aplică pe locul bolnav, zilnic, 40-50 de minute. În acelaşi timp se beau câte 50 ml de suc, de două ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă, timp de 25 de zile.
* Paradontoza. Se rade sfecla pe răzătoare mică. Terciul obţinut se aplică pe gingiile bolnave şi se ţine 25-30 de minute. Îmbunătăţirea se observă peste 5-7 zile, dar tratamentul trebuie repetat câteva săptămâni (în funcţie de vechimea afecţiunilor).
Test de sănătate cu suc de sfeclă
Medicina populară foloseşte toate componentele sfeclei. Sfecla conţine multe substanţe benefice (betanina, săruri de potasiu) care au efecte pozitive asupra tensiunii arteriale, asupra nivelului de colesterol, a metabolismului lipidic în celulele ficatului şi a întăririi pereţilor vasculari.
De regulă, se ştie că sucurile de legume se beau imediat după cea au fost stoarse. Nu e şi cazul sucului de sfeclă, care nu se bea imediat, ci trebuie lăsat 2-3 ore ca să se evaporeze unele ingrediente ce produc efecte negative (dureri de cap, stări de greaţă etc.).
Cu ajutorul sucului de sfeclă ne putem testa starea de sănătate, făcând un exerciţiu simplu. Se beau 100 ml suc de sfeclă şi se amestecă o salată de sfeclă crudă, dată prin răzătoare fină. Se urmăresc schimbările de culoare a urinei. Dacă nu sunt prezente afecţiuni serioase de sănătate, culoarea nu se schimbă. Dacă sunt probleme de sănătate, urina capătă culoarea sucului de sfeclă!
Vin tonic din sfeclă
În medicina populară, se foloseşte din bătrâni o reţetă cu acţiune tonică generală, care se numeşte “7 pahare”.
Se amestecă în cantităţi egale câte 250 ml sucuri de: sfeclă, morcov, ridiche neagră, usturoi, lămâie, miere de albine şi vin roşu dulce (cabernet). Amestecul se păstrează în vase de sticlă, în frigider. Se beau câte 50 ml, de trei ori pe zi.
Cantitatea – 1750 ml – reprezintă o cură care se repetă de cinci ori pe an, cu pauze de 3-4 săptămâni. Preparatul se recomandă pentru revitalizarea organismului după intervenţii chirurgicale, chimioterapie şi în timpul tratamentelor de lungă durată.
SFECLA ŞI CANCERUL
Folosirea sucului de sfeclă în vindecarea bolnavilor de cancer se practică în medicina populară de mii de ani. Pigmentul din plantă este actorul principal în lupta cu cancerul.
Doza zilnică minimă de pigment se află într-un kilogram de sfeclă, echivalentul a 250-300 ml de suc, care trebuie consumat fără pauze, tot restul vieţii. Pigmentul nu este toxic, nu se descompune în procesul de prelucrare termică şi nici în procesul de digestie.
Calităţile lui terapeutice se păstrează şi după fierbere la 100 grade Celsius, timp de 2 ore. Consumul regulat de sfeclă sub orice formă normalizează VSH-ul bolnavilor, restabileşte apetitul, scade efectele negative ale tratamentelor cu radiaţii. Se recomandă feluri de mâncare unde sfecla este amestecată cu fulgi de ovăz, hrean, banană sau lapte prins.
În Centrul oncologic de la Moscova, li se prescrie bolnavilor să consume zilnic câte 250 g de sfeclă crudă, dată pe răzătoare fină, în 3-4 reprize. Dacă sfecla crudă nu este acceptată de organismul bolnavului, ea se înlocuieşte cu 300 ml de suc.
După trei săptămâni de administrare, bolnavilor li se îmbunătăţesc analizele de sânge şi starea generală de sănătate. Persoanelor cu cancer mamar şi de piele li se aplică, de 4-5 ori pe zi, pansamente cu suc de sfeclă, pentru micşorarea locului afectat.
Elena Josan
racoltapetru6 