Parlamentul afaceriştilor

Pe zi ce trece ne apropiem de ziua în care ne vom alege din nou parlamentarii. În acest răstimp cei implicaţi în campania electorală se căznesc din răsputeri să-i convingă pe cei nehotărâţi – care sunt majoritari – şi să-i atragă de partea lor cu promisiuni din “limbă de lemn” sau atât de inedite încât sfidează absurdul. Dar unii ştiu foarte bine că românii sunt sătui de vorbe şi de aceea mulţi apelează la pomana electorală, încercând să ocolească legea care interzice astfel de practici.

Alegătorul ştie că dacă primeşte doi mici şi o bere, măcar s-a ales cu ceva, că discursurile fanteziste sunt bune de adormit electoratul. Şi au de unde să dea, fiindcă sunt puse sume mari la bătaie într-o astfel de campanie. Mai mulţi chiar decât vor câştiga ei în cei patru ani de tăiat frunză la câini, în scaunele comode din parlament. Şi s-ar întreba naivii: oare de ce vor să fie ei aleşii poporului, dacă mai mult cheltuie decât vor primi din îndemnizaţia de parlamentar? De bună seamă că vor binele ţării şi a poporului!

Haideţi să fim serioşi! E clar că îndemnizaţia e doar o mică parte din căştigul pe care îl vor avea. Grosul vine din afacerile ilegale pe care pot să le facă, beneficiind de funcţia pe care o vor avea. Nu direct, nu pe faţă, ci prin tot felul de manevre menite să mascheze şi să muşamalizeze furturile din banii publici sau cei europeni. Unii sunt totuşi prinşi, li se ridică imunitatea pentru a se simula dorinţa de a se face dreptate, dar marea majoritate scapă fără nicio condamnare. Că doar corb la corb nu-şi scoate ochii.

Dar, ca şi cum n-ar fi fost destui paraziţi, din acest an numărul parlamentarilor va creşte de la 471 la peste 500! Deşi, după cum ţinem minte noi, poporul, am votat la un referendum scăderea lor la 300 şi reducerea la o cameră. Şi, de asemenea, în ciuda faptului că populaţia României a scăzut cu două milioane! Nu le mai ajung scaunele, domnilor! În ritmul ăsta, peste vreo 50 de ani vom avea câte un parlamentar la zece locuitori!

Ăsta nu-i un motiv să “chiulim” de la vot! Votaţi pe cine credeţi că după ce se termină numărătoarea voturilor începe circul din parlament. Un circ gratuit, ce se repetă an de an, pentru aceleaşi interese: personale sau de partid, nicidecum naţionale.

.

Victor Ponta în Maramureş

Săptămâna trecută, premierul Victor Ponta a vizitat judeţul Maramureş şi a fost întâmpinat la aeroport, aşa cum e tradiţia, cu pâine şi sare. Nu ştiu dacă a vorbit serios, dar s-a arătat iritat când a spus că el nu este Ceauşescu, pentru a fi întâmpinat astfel. Dacă a fost o glumă, ea a fost de prost gust, pe seama unui obicei ce dăinuie de sute de ani şi prin care maramureşenii, şi nu numai, îşi arată respectul şi ospitalitatea faţă de oaspeţii care ne vizitează. Fie că a fost Ceauşescu, Iliescu, Victor Ponta sau un sportiv de performanţă care ne face să fim mândri de naţia noastră. Poate că o epigramă adecvată ar spune destul:

Premierul întâmpinat tradiţional

– Sunteţi mult prea generoşi!

(Zise Ponta-n Baia Mare),

Când eu vă vând doar gogoşi,

Voi îmi daţi pâine cu sare.

.

Bătaie pe cadavre

Un accident feroviar tragic, produs în Italia, a dus la moartea a şase români. Imediat au apărut la faţa locului mai multe firme de pompe funebre care au început să se certe şi chiar să se bată pentru a-şi împărţi cadavrele. Asta fiindcă trimiterea lor acasă, în România, motivează o plată exagerat de mare, de ordinul miilor de euro. Am amintit de acest incident ruşinos, cu gândul la infatuarea unor ultranaţionalişti italieni care ne-au jignit cu orice ocazie în care un român încălca legea în ţara lor. Desigur că au fost mai multe cazuri şi vor mai fi, dar a condamna o întreagă naţiune pe aceste criterii este o dovadă a inconştienţei.

La fel ne-am crucit şi noi când am văzut cioclii italieni cum se băteau ca ţiganii pentru bani, ignorând tragedia evenimentului şi comportându-se precum nişte animale hămesite. De asemenea am avut şi noi cazuri de italieni aşa-zişi respectabili care au furat din magazinele noastre sau ne-au ucis cu sadism fetele sau bărbaţii, din gelozie sau pentru bani. Ar trebui să-i hulim şi noi pe toţi italienii? Să-i facem pe toţi ţigani?

Nu, nouă nu ne stă în caracter şi de aceea şi minorităţile ce trăiesc în ţara noastră sunt protejate şi au drepturi egale cu a majorităţii. Ba, uneori “mai egale”. Fiecare popor are “uscăturile” lui şi nu trebuie puşi cu toţii în aceeaşi oală. O judecată pripită duce la prejudecăţi în rândul maselor, care sunt manevrate uşor, ca nişte turme de oi. Că la urma urmei şi omul provine din animale, iar convingerea noastră a fost că ne asemănăm mai mult cu maimuţa, mai precis cu cimpanzeul.

Dar specialiştii (ce ne-am face fără constatările lor?) ne-au convins de curând că omul se aseamănă cel mai mult cu… porcul. Ei bine, da, cu porcul pe care-l ţinem în coteţ, îi dăm lături şi îl tăiem de Ignat. Prin urmare ne mâncăm cu plăcere cea mai apropiată rudă! Cu alte cuvinte: suntem canibali! Parcă mai era nevoie de specialişti pentru o asemenea deducţie?!

Doar ne comportăm adesea precum Ghiţă din coteţ şi ne mâncăm din gură unul pe altul. Măcar el  nu prea are educaţie, dar noi ce scuză avem? Probabil sticla de vodcă pe care o golim cam des, substanţele halucinogene pe care le găseşti pe la tot colţul de stradă sau vraja unui trai uşor, fără muncă, ori setea de putere…