Prinţesa Ileana, o zână a familiei regale româneşti

Acum mai bine de două decenii, murea într-o clinică din Youngstown, Ohio (SUA), Maica Alexandra, stareţa mănăstirii ortodoxe Ellwood City din Pennsylvania, născută principesa Ileana, fiica cea mică a reginei Maria şi a regelui Ferdinand al României, sora regelui Carol al II-lea şi mătuşa bună a regelui Mihai I. Prima femeie căpitan de cursă lungă din România.

Din volumul în care îşi povesteşte viaţa, rezultă că era răsfăţata familiei şi foarte apreciată pentru frumuseţea ei, deşi surorile mai mari au avut şansa unor căsătorii mai spectaculoase: Maria a ajuns regină a Iugoslaviei, iar Elisabeta prinţesa moştenitoare a Greciei. De cultura şi educaţia domniţei Ileana – acesta era numele sub care era răsfăţată în familie – s-a ocupat personal mama ei, regina Maria, care s-a îngrijit să înveţe sculptura cu marele Ion Jalea şi pictura cu pictorul Jean. Al. Steriadi.

Pasiunea tinerei domniţe nu se îndrepta însă spre arte. A îndrăgit sportul nautic: înotul şi iahtingul. A fost prima femeie din România care a obţinut brevetul de căpitan de cursă lungă pe iaht. Succesul în sport şi desele apariţii în public l-au deranjat pe fratele ei, regele Carol al II-lea, care tocmai se instalase la tron, după lovitura de stat din iunie 1930. El i-a cerut să abandoneze sportul şi iahtingul, nefiind de demnitatea rangului ei princiar. Răspunsul a venit printr-o scrisoare: “Te rog să înlături neîncrederea ce o ai în mine căci ştii cât de mult ţin la tine şi cum mă doare să te văd supărat. Fii îngăduitor, vreau să fac bine, vreau să te mulţumesc, dar sunt tânără şi greşesc fără să vreau. În orice clipă sunt gata să te servesc, fiindcă îmi eşti rege şi apoi eşti fratele meu pe care îl iubesc atât de mult”.

Repudiată de fratele ei

Regele spera să se impună printr-o confruntare în forţă, cum mai făcuse şi cu alţi membri ai familiei regale, dar, simţind că armele surorii sale sunt altele decât confruntarea, a ales să schimbe şi el strategia, îndepărtând-o pe domniţă din ţară, prin căsătorie. Într-o vizită la Barcelona, întâmplătoare sau nu, domniţa îl întâlneşte pe arhiducele Anton de Habsburg, caracterizat chiar de ea ca fiind “un bărbat foarte frumos, înalt, blond, sportiv şi distins”. Căsătoria a avut loc la castelul Pelişor din Sinaia, la 26 iulie 1931, iar, la scurt timp după aceea, principesa, îndrăgostită lulea, a rămas însărcinată. Atunci, pe neaşteptate, Carol al II-lea a decis că, pe pământul românesc, să nu se nască niciodată un descendent al familiei Habsburg. Tinerii au trebuit să plece imediat în Austria. În castelul Sonnberg, de lângă Viena, s-au născut cei şase copii ai fericitului cuplu: Ştefan, Maria, Alexandra, Dominic, Magdalena şi Elisabeta.

A găsit înţelegere la comunişti

Către sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Ileana se întoarce în ţara ei sângerândă şi se instalează în proprietatea sa, castelul Bran, loc demult îndrăgit. Aici, hotărăşte să se dedice operelor de binefacere şi reuşeşte să organizeze un spital pentru răniţi, în apropierea castelului. Erau vremuri grele, familia regală nu dispunea de mijloace materiale, iar intrarea ruşilor în ţară punea sub semnul întrebării orice operă de binefacere. Domniţa Ileana şi-a luat inima în dinţi şi s-a adresat comuniştilor. Cererea i-a ascultat-o Emil Bodnaraş, de la care a primit un surprinzător sprijin material, ca să-şi continue activitatea cu răniţii. Inflexibil faţă de alţii, Bodnaraş a rămas impresionat de faptul că un membru al familiei regale se ocupa de binefacere, în vremuri atât de grele şi de primejdioase. A ajutat-o în funcţionarea spitalului, dar, la scurt timp după abdicarea regelui Mihai I, s-a prezentat personal la Bran, pentru a o sfătui pe prinţesă să plece repede din ţară. A urmat exilul, mai întâi Elveţia, apoi Argentina, apoi SUA. În 1954, fericita familie a divorţat. Principesa s-a recăsătorit în acelaşi an, dar, după 11 ani, a divorţat din nou.

Decepţia

Lovitura de graţie pentru moralul prinţesei a fost moartea fulgerătoare a fiicei sale Maria şi a soţului acesteia, într-un accident de avion. Decepţionată de viaţă, cea care fusese răsfăţata familiei şi admirată de întreaga ţară, a hotărât să se retragă la o mănăstire ortodoxă din America, unde şi-a sfârşit zilele ca stareţă. În 1990, la 81 de ani, prinţesa Ileana a ţinut să mai vadă o dată România. După trecerea în nefiinţă, urmaşii ei habsburgi – cei pe care Carol al II-lea nu-i lăsa să se nască în România – s-au folosit de drepturile legitime, pentru a recăpăta castelul Bran.